De ce nu ni se arata Dzeu?

[windorin]

Am cunoscut odată un monah în vîrstă de optzeci de ani pe care toţi îl respectau ca pe un mare povăţuitor duhovnicesc.

Cand i-am pus întrebarea:

- Aţi văzut vreodată în viaţa dumneavoastră vreo probă, vreun obiect care să puteţi afirma că vine din viaţa cealaltă?

Monahul mi-a răspuns:

"Nu, niciodată în zilele mele, slavă veşnică fie marii milostiviri a Domnului în veac."

Văzîndu-mă uimit de cuvintele lui, bătrînul cuvios a adăugat:

"M-am rugat cu stăruinţă lui Dumnezeu ca nimic de acest fel să nu mi se înfăţişeze vreodată, aşa încît să nu existe nici cel mai mic pericol să cad în înşelare, şi să-l primesc pe satan ca şi cînd ar fi înger de lumină. Pînă acum S-a îndurat Dumnezeu de mine şi mi-a ascultat rugăciunea."

*

Mai este un exemplu care arată cît de smeriţi şi de prudenţi erau bătrînii îmbunătăţiţi cei de demult.

Odată un diavol îmbrăcat ca un înger de lumină s-a înfăţişat unui nevoitor monah şi i-a zis:

- Eu sînt Arhanghelul Gavriil, şi am fost trimis la tine.

La aceasta fratele a răspuns:

- Vezi dacă nu cumva ai fost trimis la altul. Căci eu nu sînt vrednic să văd chip de înger.

La aceste cuvinte diavolul s-a topit ca un fum, nemairămînînd nimic.

(Sfantul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida)