„Particula” lui Dumnezeu

[Traditie1]

În prealabil postat de hmiron

LHC nu e raspunsul final pentru nimic, nu e o lupa cu care sa-l cautam pe Dumnezeu, nu este unealta providentiala care ne va face dumnezei si nici cheia universului. Acum esti multumit?

Ba da. Este un efort deosebit facut cu scopul de a elucida cele mai fundamentale probleme ale fizicii si se spera ca se va avansa în cunoasterea celor mai profunde legi ale naturii (de pe wikipedia).

Dar asta e cu totul alta discutie si habar nu am ce legatura are cu LHC.

Spusesem ca acest experiment nu poate impresiona decât pe cei cu minte de copil, care nu vad sensul profund al existentei.

Dupa mintea ta cel care a descoperit electronul a spus la fel: "Banal!" si a strambat din buze. Normal ca e fascinant, dar fizica nu e pentru toti. Tu te poti intoarce linistit la ce te fascineaza pe tine fara sa bagatelizezi pasiunile altora. Sa mai spun ca din "pasiuni" din astea au iesit minuni ale tehnicii moderne care au imbunatatit si prelungit viata a miliarde de oameni?

Am fost si eu fascinat de fizica, chimie, biologie pentru o perioada de timp. Era atractia necunoscutului. Dar a petrece mult timp în asta din pasiune denota un suflet care-si gaseste bucuria în idei, în lucruri abstracte, lipsite de viata, triste.

[hmiron]

În prealabil postat de Traditie1

Ba da. Este un efort deosebit facut cu scopul de a elucida cele mai fundamentale probleme ale fizicii si se spera ca se va avansa în cunoasterea celor mai profunde legi ale naturii (de pe wikipedia).

Poate vrei sa spui "cele mai profunde legi ale materiei", asa cum am definit materia in mesajele anterioare (materie propriu zisa + antimaterie). Despre restul de 96% nu stim nimic si LHC nu are cum sa ne ajute decat intr-o mica masura. Cu alte cuvinte, LHC nu este raspunsul final in fizica, un domeniu care o sa ramana deschis mult timp de acum inainte.

În prealabil postat de Traditie1

Spusesem ca acest experiment nu poate impresiona decât pe cei cu minte de copil, care nu vad sensul profund al existentei.

Dar poate sunt oameni care vad acest sens profund despre care vorbesti tu, insa aleg sa lase cat mai mult in urma in aceasta viata. De unde pana unde sunt aceste sensuri / scopuri incompatibile?

În prealabil postat de Traditie1

Am fost si eu fascinat de fizica, chimie, biologie pentru o perioada de timp. Era atractia necunoscutului. Dar a petrece mult timp în asta din pasiune denota un suflet care-si gaseste bucuria în idei, în lucruri abstracte, lipsite de viata, triste.

Triste si lipsite de viata pentru tine, pentru altii astea sunt domenii dinamice, competitive ale cunoasterii, care aduc satisfactie celor interesati de ele, intocmai cum aduce satisfactie agricultorului o recolta buna. Nu totul in viata asta se rezuma la Dumnezeu si destui credinciosi aleg sa aiba o viata laica in mare parte a timpului. Dupa tine trebuie sa se calugareasca toti, ca tot ce e lumesc e "de nedorit".

[Traditie1]

Miron, ca sa n-o mai lungim. Eu îti citasem de pe Wikipedia:
It is expected that it will address the most fundamental questions of physics, hopefully allowing progress in understanding the deepest laws of nature.



Experimentul de la Geneva nu urmareste sa studieze obiectiv legile fizicii ci sa confirme teoriile despre aparitia din nimic a lumii materiale. Este deci o manifestare anti-stiintifica, de auto-amagire.


Faptul ca sunt si oameni credinciosi implicati în acest proiect nu înseamna ca atitudinea de a avea asteptari de la el e corecta. Sunt multe feluri de credinte. O credinta corecta în Dumnezeu înseamna sa-L vezi pe El ca adevarata Fiinta si Principiu al Existentei iar orice altceva ca creatie a Lui ex nihilo. A crede ca materia coexista din vesnicie cu Dumnezeu e o absurditate.