Conservatorismul in Religie

[Mihnea Dragomir]

Conservatorism nu înseamnă refuzul schimbării, nu înseamnă a nu avea curent electric sau calculator. Conservatorism înseamnă a fi atent să nu se facă schimbări numai de dragul schimbării: a veghea pentru caracterul organic al schimbărilor, pentru ca noul să nu fie în răspăr cu vechiul.
Isus a intrat în Ierusalim călare. Dar, dacă ar intra azi, probabil că nu ar mai intra călare, ci în automobil. Deci, urmându-L pe Isus, nu trebuie nici noi să mergem călare în zilele noastre, precum cei din Amish Community, ci să mergem cu vehiculele zilelor noastre.
Religia ne mai învaţă că există lucruri care nu se schimbă: acestea sunt dogmele. Sunt adevăruri referitoare la Dumnezeu, care este neschimbat şi Acelaşi, ieri, azi şi mâine. Mai există şi în noi ceva neschimbabil. Un nucleu interior care ţine deopotrivă de natura noastră şi este sădit în noi de Creator. De aceea, nici adevărurile morale, în esenţa lor, sunt neschimbabile: fiindcă natura noastră şi Chipul lui Dumnezeu în noi nu se pot schimba. Ceea ce se schimbă sunt: hainele noastre, adică atât vestimentaţia, cât şi obiceiurile, ambientul, tehnica noastră. Din punct de vedere moral, schimbările pot fi bune sau pot fi rele, după cum ne apropie sau ne îndepărtează pe noi de Dumnezeu, care este principiul Binelui.

Canoanele, nefiind materie dogmatică, ci materie disciplinară, se pot schimba după cum trebuie să răspundă vremurilor. Nu trebuie să uităm că, în această privinţă, competenţă în schimbări şi în implementarea lor nu avem noi, ci Biserica, instituţie care este neîncetat călăuzită de Sprirul Sfânt, Care conduce omenirea spre ţelul ei: îndumnezeirea şi Regatul cel Nou al Ierusalimului.