fara Dumnezeu

[AlinB]

Dar şi unul cu ştiinţă de carte, de va merge cu mândrie să cerceteze dogma, şi pe acesta îl va părăsi harul lui Dumnezeu, deoarece are mândrie şi va începe să aibă îndoieli.

Fireşte, nu vorbesc de unul care are evlavie. Unul ca acesta, şi fără de carte de ar fi, poate arunca o privire cu discernământ, până acolo unde poate cerceta, şi să înţeleagă dogma. Dar cel care nu are o stare duhovnicească bună şi merge să se ocupe cu dogmatica, unul ca acesta, chiar de ar crede puţin, după aceea nu va mai crede deloc.

Exemplul respectiv este penibil poate pentru cei care gasesc un pretext pentru a fi sceptici la absolut orice.
Pe omul respectiv care poate nu era atat de obtuz, cuvantul acela l-a luminat.
Poate si datorita fortei duhovnicesti a celui care l-a rostit.