Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
La un concert pop/disco/rock tinerii nu-și predau viața lui Hristos și nu se decid să ducă o viață plină de devoțiune pentru Dumnezeu. Ba aș zice că dimpotrivă...
Mă surprinde foarte să aud asta din partea unui ortodox, pentru ca la o slujbă ortodoxă factorul emoțional, mistic, teatralitatea în ultimă instanță are un rol predominant.
|
Tocmai ca n-are , pentru ca nu pica nimeni in extaz, nu geme nimeni, nu rade nimeni, nu da nimeni ochii peste cap si nu-l apuca pe niciunul spasmele orgasmului cand se pogoara Duhul Sfant. Mai plange cate unul prin colturi, in genunchi, tragandu-si nasul, dar cand se intampla asa ceva de obicei vrei sa te ascunzi sub vreun pres, nu sa faci circ din asta. Spovedaniile se fac in liniste si in taina, la Sf. Impartasanie, care e de fapt scopul Liturghiei, lumea se duce in liniste, cuviincios, publicul nu aplauda, nu ii incurajeaza ca la meci, doar cei de la strana canta. Nimic din exterior nu te obliga la ceva anume, iti permiti sa fii tu insuti fara sa te simti dator cu gesturi si sa "put up an act" ca sa te ridici la inaltimea momentului.
Am un mare "simptz" ca sa zic asa, pentru teatral, pentru ca se intampla sa fiu si femeie si sa am si profesia pe care-o am, care ma obliga sa fiu atenta la felul in care se manifesta oamenii.