Diavolul se multumeste si cu o singura patima

În prealabil postat de Irina-Luana

Nu cred ca mai este cazul sa o tot tinem inainte cu diavolul care ne ispiteste si nu stiu ce ne face. Diavolul acela prezentat in diverse scrieri vechi este de fapt o metafora pentru anumite trasaturi ale umanului din noi, care e supus greselii. Cred ca este mult mai bine, mai eficient si mai plin de responsabilitate sa ne asumam ceea ce suntem fara sa mai dam vina pe diavol, si sa lucram permanent spre a deveni mai buni. N-as folosi termenul de \\\"lupta\\\", care automat antreneaza o reactie nu tocmai producatoare de eficienta, pozitivitate si constiinciozitate/determinare. A lucra cu noi, implicit pentru noi si pentru ceilalti ofera o imagine mult mai acceptabila si producatoare de rezultate benefice.

Cat suntem inca pe pace,
Eu iti spun: Bine-ai venit!
...Despre partea cu... "a lucra cu noi!", e mult prea confuz si superficial spus. Si yoghinii lucreaza cu ei, pentru a deveni mai buni. Si chiar ajung la mari performante... omenesti, dar in afara Lui Dumnezeu. Iar asta, desi in aparenta poate ajuta societatii, devine nociv in cadrul raportarii noastre fata de Creator, imaginandu-ne ca sta in puterea noastra sa devenim mici dumnezei...
Uneori ne este greu sa deosebim valoarea de nonvaloare!