Celor care nu cred pana nu vad

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de topcat

Ai putea sa-mi raspunzi mai direct? :)
E drept Dzeu daca il baga in iad pe copilul care e invatat incorect de parinti (de exemplu, sa il huleasca pe cine-vrei-tu)?
Ca sa generalizez: e corect ca decizia de a intra sau nu eu in iad sa fie influentata de anturaj? Sa nu fiu eu singur sa hotarasc unde vreau sa ajung? E vorba totusi de o vesnicie care se hotaraste acum...

Fără supărare, mă tem că vă lipsesc câteva elemente de cateheză primară.

După Cădere, iadul este destinaţia "by default" a tuturor oamenilor. Deci, cel mai sigur mod de a ajunge în iad ar fi să nu facem nimic toată viaţa.

Dar, prin Sfîntul Sacrament al Botezului, care înlătură această tristă consecinţă spirituală a păcatului ancestral, Cerul este deschis oricui, aşa cum deschis a fost atunci când, în Iordan, S-a botezat Domnul. Botezul este ceea ce restabileşte starea de Graţie Sfinţitoare, care este necesară pentru viaţa sufletului aşa cum aerul este necesar pentru cea a trupului. Dar această stare, prin care omul este legat ca şi cu o frânghie de Salvatorul său, se poate rupe. Ceea ce o rupe este numit "păcat grav" (iar ceea ce o slăbeşte este numit "păcat uşor" sau "venial"). Cele 3 condiţii care trebuie întrunite pentru ca un păcat să fie grav sunt: materia gravă, intenţia deplină şi deliberarea suficientă.

Acuma, dacă avem aceste cunoştinţe, să particularizăm la copilul care huleşte învăţat de părinţi. În cazul lui:
-avem materie gravă: hula, care e încălcare a poruncii a 2-a.
-de obicei nu avem intenţie deplină, deseori hula achiziţionată la această vârstă fiind automatism
-nu avem deliberare suficientă, în cazul în care copilul este până la vârsta înţelegerii. Când copilul este la vârsta înţelegerii depline (de exemplu, are 16 ani în condiţiile unui copil din cultura noastră citadină), atunci este posibil ca să existe deliberare suficientă şi actul să fie comis cu deplină intenţie. La această vârstă, este de presupus că Dumnezeu a trimis deja copilului rău educat destule mijloace pentru a discerne între bine şi rău: există o Biblie dacă nu în casa părinţilor lui, cel puţin în casa unchilor sau a colegilor de liceu pe care îi vizitează adesea, există o biserică la colţul străzii lui în faţa căreia a poposit adesea şi vocea lui Dumnezeu în inima lui pe care o numim "conştiinţă" i-a sugerat să intre, dar probabil că a refuzat. Există alte mijloace prin care Dumnezeu, care doreşte salvarea tuturor fără a constrânge pe nimeni, i le-a trimis la timpul potrivit.

În concluzie:
-în cazul unui copil botezat şi aflat până la vârsta înţelegerii, dacă este învăţat de părinţii său să hulească (ceea ce părinţii buni nu fac niciodată), hula nu are consecinţe grave asupra stării sufletului său.
-în cazul unui copil care are înţelegere, acelaşi lucru poate duce la pierderea stării de graţie. Dacă va muri în această stare, va fi damnat.