Omul cu telefon mobil. Oare nu suntem pacaliti ?!

[Heurtebise]

În prealabil postat de windorin

Nu cunosc vreun om fara telefon mobil. Pana si mai toti cei din clasele primare au telefon mobil.
Merg spre serviciu, apoi spre casa, spre biserica, etc. si vad numai oameni cu telefonul la ureche.

Oare chiar sa fi ajuns toti atat de importanti si de "cautati" ?!
Sau atat de inselati sa fi ajuns, noi toti, incat sa nu ne mai deslipim urechea de la difuzorul lui ?!

Gandesc la cat de mult ii indemnau Parintii pe ucenicii lor sa petreaca in liniste si tacere, spre a se cunoaste cu adevarat.
Ne este atat de frica sa ramanem singuri, cu noi insine. Dar cine sa o recunoasca ?!

Oare ce am gasi in noi insine... oare nu ne'ar speria lipsa noastra de continut.
Ne pacalim ca avem multime de prieteni, de griji si planuri. Dar, cand colo, cine stie care o fi realitatea.

Diavolul se bucura nespus vazand cum suntem aici, dar traim dincolo, la celalalt capat al firului, cum suntem acum, dar vorbim despre mai incolo, cum suntem cu niste oameni, dar vorbim neincetat cu altii si tot asa. Se bucura ca ne fura timpul prezent si locul prezent. Iar noi ne mai si credem liberi. Zi'i unuia ca este pacalit de telefon. Oare nu ar rade de tine... cel putin ?!

De'as avea putere, as lipsi de telefoane pe toti aceia care nu au nimic vital de transmis altora, macar pentru o singura zi.
Sunt curios ce ar face, cum s'ar simti, cum s'ar comporta.

Si eu prefer un dialog "tete-a-tete" in locul celui telefonic; de asemenea, ma supara ideea de a fi oricand si oricui disponibila. Din pacate, e tot mai mult incurajat fenomenul prin "facilitatile" pe care ti le ofera: "1000 de minute gratuite, 500 de sms-uri" s.a.m.d.