cum stii ca el/ea e alesul/a?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de casiana

Chiar daca am incercat, mi-am dorit sa-l iert si inca ma lupt cu asta, raul pe care mi l-a facut atunci inca tulbura sufletul meu si sunt convinsa ca si el pastreaza asta in inima sa pentru ca de multe ori il simt stanjenit.

Daca as cauta bine in adancul sufletului meu, cred ca as mai gasi o farama de dragoste, amintiri frumoase....poate nu este totul pierdut, dar rana inca e adanca si deschisa, iar mintea si sufletul nu-mi sunt in echilibru. Poate e si din cauza mandriei, dar ma tem ca e mai mult de atat.

Saptamana aceasta am fost si am stat de vorba cu un psiholog, cred ca o sa repet vizita o perioada. O sa merg curand si la parintele meu duhovnic.

Poate reusesc sa invat din nou sa am incredere in el si sa il las sa imi fie alaturi.

Doamne ajuta sa iti gasesti echilibrul, si sa fie bine!

[casiana]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Doamne ajuta sa iti gasesti echilibrul, si sa fie bine!

Sa dea Bunul Dumnezeu sa fie bine!

Trec prin momente de ratacire si sunt constienta de asta, doar ca......parca mi- e greu sa- mi gasesc drumul meu, in ce directie sa merg si ce sa fac ca sa mi fie bine si mie si celor din jurul meu.

[AlinB]

În prealabil postat de casiana

Sa dea Bunul Dumnezeu sa fie bine!

Trec prin momente de ratacire si sunt constienta de asta, doar ca......parca mi- e greu sa- mi gasesc drumul meu, in ce directie sa merg si ce sa fac ca sa mi fie bine si mie si celor din jurul meu.

Pai nu e foarte complicat..teoretic.
Trebuie sa vezi nu doar imaginea ta despre iubire, care a suferit o lovitura, ci iubirea concreta a celuilalt care se manifesta zi de zi, chiar si numai prin faptul ca stie prin ce treci, ca-l pui intr-o situatie f. dificila si totusi rabdare si spera ca vei intelege asta pana la urma si-l vei iubi si-l vei ierta.

Si trebuie sa ierti, dar nu ca o renuntare la un drept al tau, trebuie sa ierti din iubire, chiar si cand stii ca iubirea celuilalt e imperfecta, ca la fel si Dumnezeu ti-a iertat tie cele ale tale chiar daca poate l-ai ranit de multe ori iar iubirea ta nu este poate cea mai perfecta iubire..

"Cu masura care masori, cu aceea ti se va masura..".

[Vladimir-Adrian]

În prealabil postat de casiana

Sa dea Bunul Dumnezeu sa fie bine!

Trec prin momente de ratacire si sunt constienta de asta, doar ca......parca mi- e greu sa- mi gasesc drumul meu, in ce directie sa merg si ce sa fac ca sa mi fie bine si mie si celor din jurul meu.

As vrea sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat mie, dar ca mesaj privat, sunt unele lucruri mai personale. Am incercat, dar nu pot, nu cred ca ai lasat tu deschisa aceasta optiune.

[casiana]

În prealabil postat de Vladimir-Adrian

As vrea sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat mie, dar ca mesaj privat, sunt unele lucruri mai personale. Am incercat, dar nu pot, nu cred ca ai lasat tu deschisa aceasta optiune.

Nu stiu de ce pt ca am mai primit mesaje private si am intrat si acum pe optiunile mele si am bifata posibilitatea de a primi sau trimite mesaje private.

[gabriela8]

As vrea sa poti ierta si sa il accepti langa tine acum si toata viata intrucat este trupul tau! Citind postarile legate de situatia ta mi-a venit in minte un fapt regretabil care s-a petrecut in urma cu 2 luni. Un tanar care avea doi copii intr-un moment de slabiciune si-a inselat sotia si intr-un moment de mustrare a constiintei a spus sotiei sale fapta comisa. Urmarea a fost jalnica, ea l-a dat afara din casa, el s-a intors acasa la parintii lui insa nesuportand acest deznodamant a inghitit multe pastile si a stat o luna in coma la Tg. Mures. In cele din urma a decedat si avea doar 29 de ani.
Ce este acum in sufletul ei, numai Dumnezeu stie! El banuiesc ca ar fi vrut iertarea dar ea neputand trece peste iata unde s-a ajuns...

Curaj, draga mea, daca nu ai rupt firul atunci cand trebuia, lupta acum sa iti pastrezi casnicia!
Domnul si Maica Domnului sa te binecuvinteze!

[AlinB]

Exemplul dat de tine ne arata, cate de monstruoasa este lipsa de iertare nu ne dam seama, pentru ca orgoliul care ne impinge la ea ne si orbeste.

Doar cand consecintele ei se intorc asupra noastra, abia atunci realizam ce poate sa insemne.

In cazul dat de tine, o familie distrusa, copii traumatizati si tu insuti co-autor moral al mortii sotului tau..

Sa nu ne culcam pe o ureche si sa zicem "eu imi permit, pentru ca am evaluat totul si mi-e mai greu sa iert decat sa infrunt consecintele ne-iertarii" pentru ca realitatea ne poate contrazice foarte brutal..

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de AlinB

Exemplul dat de tine ne arata, cate de monstruoasa este lipsa de iertare nu ne dam seama, pentru ca orgoliul care ne impinge la ea ne si orbeste.

Doar cand consecintele ei se intorc asupra noastra, abia atunci realizam ce poate sa insemne.

In cazul dat de tine, o familie distrusa, copii traumatizati si tu insuti co-autor moral al mortii sotului tau..

Sa nu ne culcam pe o ureche si sa zicem "eu imi permit, pentru ca am evaluat totul si mi-e mai greu sa iert decat sa infrunt consecintele ne-iertarii" pentru ca realitatea ne poate contrazice foarte brutal..

Pai eu vad lucrurile asa, sotul adulterin isi permite( prima la mana) sa insele...pacat dupa care, se sinucide( a 2 a la mana), si de fapt nimeni nu l-a impins spre nimic, ci sunt doar consecintele faptei lui....absolut toate, inclusiv dezamagirea produsa sotiei, care are grija de casa, de copii...si care poate nu isi imagina ca barbatul ei are anumite porniri, trairi, si mai trece si la actiune...

Nu cred ca ne trimite absolut nimeni sa ne sinucidem, prin faptul ca cineva e socat de dezamagirea produsa...desi noi stiam ca asa va fi.

Treaba asta cu sinuciderea ma cam intriga, pentru ca acelasi om...si-ar putea dedica viata intreaga primirii iertarii sotiei, ar putea sa se pocaiasca total, sa constientizeze ca el este singurul care a gresit enorm...si care a produs tensiune, in loc de incredere, iubire...comuniune!

De ce tot criticati pe cei care nu pot ierta? Ar fi nevoie sa moara cineva de infarct( sau mai multi) in urma aflarii vestii...ca sa va ganditi si la socul prin care trec cei care se trezesc ca au in fata, o alta persoana...decat cea de ieri?

Ce simt cei care nu pot ierta? Dar ce ar simti cei care au inselat, si care si-ar vedea nevasta care nici macar nu le-o fi gresit, ca face un atac cerebral pe loc?

Cunosc o femeie, care a fost sefa de promotie, fata desteapta, care s-a maritat de tanara...si cand si-a surprins sotul inselandu-o...a innebunit, si in prezent e o epava din toate punctele de vedere, deci mi se pare aiurea sa se tot dea indemnuri, cand nici macar nu stim ce suflete au oamenii, cat de distrus le e sufletul in urma aflarii unui asemenea lucru!!!

[casiana]

În prealabil postat de gabriela8

As vrea sa poti ierta si sa il accepti langa tine acum si toata viata intrucat este trupul tau! Citind postarile legate de situatia ta mi-a venit in minte un fapt regretabil care s-a petrecut in urma cu 2 luni. Un tanar care avea doi copii intr-un moment de slabiciune si-a inselat sotia si intr-un moment de mustrare a constiintei a spus sotiei sale fapta comisa. Urmarea a fost jalnica, ea l-a dat afara din casa, el s-a intors acasa la parintii lui insa nesuportand acest deznodamant a inghitit multe pastile si a stat o luna in coma la Tg. Mures. In cele din urma a decedat si avea doar 29 de ani.
Ce este acum in sufletul ei, numai Dumnezeu stie! El banuiesc ca ar fi vrut iertarea dar ea neputand trece peste iata unde s-a ajuns...

Curaj, draga mea, daca nu ai rupt firul atunci cand trebuia, lupta acum sa iti pastrezi casnicia!
Domnul si Maica Domnului sa te binecuvinteze!

Multumesc Gabriela,

Sa stii ca tocmai pt ca mi-a lipsit curajul nu am rupt firul la momentul acela, tocmai pentru ca m-am temut sa nu-i fac rau, sa nu-i distrug viata lui, dar poate nu ar fi trebuit sa gandesc asa.... Toata lumea din jur ma vroia maritata. Aproape zilnic cineva trebuia sa discute cu mine acest subiect. Era cam ca o regula, o data pe saptamana se aducea vorba mai pe larg despre asta, in afara micilor apropouri ce se faceau cam zilnic. Cu toata teama ce o aveam in suflet nu am facut fata presiunilor si am cedat, iar acum... acum e deja prea tarziu sa mai fac ceva, nu pot decat sa ma rog si sa sper..

Pentru mine asta este un nou inceput, un inceput greu si anevoios cu care trebuie sa ma obisnuiesc...

Cel mai dureros este gandul ca o casnicie trebuie sa o traiesti si nu sa fii condamnat sa asisti la ea...asa cum simt eu acum.

[AlinB]

În prealabil postat de casiana

Cel mai dureros este gandul ca o casnicie trebuie sa o traiesti si nu sa fii condamnat sa asisti la ea...asa cum simt eu acum.

Nu esti condamnata.
Iubirea este o alegere.
Si inca poti sa alegi.