filioque

[Danut7]

[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]La 27 mai Episcopii sosiră. Primindu-i de faţă cu nouă Cardinali, Papa le reaminti despre strădaniile sale şi dorinţa lui arzătoare pentru unirea Bisericilor, atrăgându-le în acelaşi timp atenţia asupra încetinelii lor în a-i îndeplini dorinţele atât la Ferrara cât şi la Florenţa; ameninţă că îi lasă fără nici un ajutor de nu se vor grăbi să se alăture Bisericii Romei şi le dădu nădejde de ajutor din partea monarhilor creştini în caz că unirea va avea loc. Şi cine ştie dacă cel mai însemnat susţinător al unirii nu le-a făcut şi alte făgăduinţe, mai personale şi mai atrăgătoare?[/COLOR]
[COLOR=black] În orice caz, curând după îndemnul papal, Isidor şi Vissarion, împreună cu Mitropoliţii Lakedemoniei şi Mitilenei, veniră la Împărat şi-i spuseră hotărâţi că „dacă el nu doreşte unirea, ei se vor uni fără el.” Declaraţia lor îl impresionă atât de tare pe Împărat, încât porunci Episcopilor să se adune pentru a sta de vorbă.[COLOR=black][213][/COLOR] La 28 mai[COLOR=black][214][/COLOR] Împăratul deschise întrunirea cu o cuvântare în care înfăţişă nevoia de pace a Bisericilor, sfătuindu-şi în acelaşi timp ascultătorii să fie foarte prevăzători faţă de o alianţă cu Biserica Romei. Apoi Episcopii afurisiră pe toţi cei potrivnici unirii.
[/COLOR]

[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black] Partida latinizantă, văzând ce puţine erau voturile în favoarea unirii, recurseră la alte mijloace. Patriarhul fu convins să-i poftească la palatul său pe câţiva dintre Episcopii potrivnici şi acolo să-i ademenească spre unire. Isidor al Rusiei propuse chiar ca cei ce nu se supun să fie scoşi din Biserică; dar Patriarhul respinse planul ca pe unul ce nu ar fi fost de folos unirii. În loc de aceasta, Iosif pofti la palatul său pe Mitropoliţii Moldovei, Târnovei şi Amasiei, iar acolo îi mustră cu blândeţe pentru nerecunoştinţa şi neascultarea lor. „De ce nu faceţi ascultare de mine?” spuse Iosif. „Oare nu din chilia mea aţi ieşit? Oare nu eu v-am ridicat la cinul de Episcopi? Atunci de ce mă trădaţi? De ce nu urmaţi părerea mea? Apoi, ia gândiţi-vă, puteţi voi oare judeca mai bine decât alţii asupra dogmelor? Ştiu şi eu la fel de bine ca oricare altul ce anume au învăţat Părinţii.”[/COLOR]

[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Ghemistos spune: „Nimeni nu va numi Sinodul ţinut la Florenţa Ecumenic, căci Patriarhul Bizanţului nu i-a iscălit hotărârile, din pricina morţii sale năprasnice.”[/COLOR]

[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]S-a fixat ziua când urma să aibă loc iscălirea hotărârii. Dorothei al Mitilenei propuse Papei ca mai înainte de aceasta să mituiască pe câţiva dintre cei ce încă nu se învoiseră la unire şi, într-adevăr, s-a recurs la mituire.[COLOR=black][233][/COLOR] La 5 iulie întregul Sinod al Răsăritenilor s-a adunat în palatul Împăratului. Împăratul a fost cel dintâi care a iscălit hotărârea. Mitropolitul Iracliei lipsea din pricina bolii, dar a fost totuşi silit să iscălească hotărârea în pat. Nimeni nu s-a gândit să-l tulbure pe Marcu al Efesului, fiind încredinţaţi de neclintirea sa. Isidor, Vissarion şi Protosinghelul îşi iscăliră numele plini de bucurie. Apoi urmară iscăliturile Mitropoliţilor [/COLOR] Monemvasiei, Kizicului, Trapezuntului, Nicomidiei, Târnovei, Mitilenei, Moldovei, Amasiei, Rhodosului, Dristrei, Ganei, Melenicului, Dramei şi Anhialei, ca şi iscăliturile a unsprezece persoane din clericii constantinopolitani de rang mai mic. Grecii iscăliră fără a citi mai înainte hotărârea. Cuprinsul ei era cunoscut doar celor ce o alcătuiseră.[234] În orice caz, cei mai mulţi Episcopi greci, cedând dorinţei Papei şi voii Împăratului, îşi dădură consimţământul scris, deşi în silă, la nedreapta unire. Chiar şi cei ce nu au avut îngăduinţa să voteze la Sinod au fost acum puşi să iscălească.

[Ducutu]

În prealabil postat de Danut7

Ghemistos spune: „[b][u]Nimeni nu va numi Sinodul ţinut la Florenţa Ecumenic, căci Patriarhul Bizanţului nu i-a iscălit hotărârile, din pricina morţii sale năprasnice.

In primul rand ar trebui sa aflam cine era acest Ghemistos, dar asta ar fi o alta poveste.

In ce priveste ecumenicitatea unui sinod, nu se cere neaparat ca toti patriarhii rasaritului sa participe direct. Si apoi sa nu uitam ca a fost un sinod , la Efes, 431, cand patriarul de Constantinopol Nestorie (patriarh intre 428-431) a fost gasit eretic, deci normal ca nu a semnat documentul impotriva condamnarii sale - si totusi, sinodul de la Efes este considerat ecumenic. Exemplu ar mai fi si condamnarea unui patriarh de Alexandria, in alt sinod ecumenic, dar ne indepartam de tema noastra.

Pentru cei prezenti, sinodul de la Florenta a fost considerat ecumenic, de la inceput la sfarsit. A avut prezenta imparatului, ca la primele sinoade ecumenice, a avut semnaturile reprezentantilor a trei patriarhii rasaritene si a patriarhului de apus, papa. Nu era nimic care sa conteste, cu seriozitate, autoritatea unui asemenea sinod. Si cronicarii nostri, la secole distanta, inca mai pomeneau de Florenta ca fusese locul unde s-a tinut "saborul al VIII-lea ecumenic"...

[Ducutu]

În prealabil postat de Danut7

În orice caz, cei mai mulţi Episcopi greci, cedând dorinţei Papei şi voii Împăratului, îşi dădură consimţământul scris, deşi în silă, la nedreapta unire. Chiar şi cei ce nu au avut îngăduinţa să voteze la Sinod au fost acum puşi să iscălească. [/u][/font]

In sinod aveau dreptul sa voteze doar episcopii. Asta era clar.

Declaratia de unire era alta treaba. Dupa ce a fost semnata de episcopi (lucrul cel mai important), putea sa o semneze oricine - in limita marimii foi pe care a fost scrisa...

Cine dorea, putea sa semneze asemenea adeziuni, si in documente separate, nu era nici o problema, si asemenea adeziuni au continuat, probabil, dupa sinod, cand si alti episcopi si-au manifestat acordul cu cele hotarate la Florenta.

Mai, sus, intr-un citat, se spunea ca acestia erau...clerici minori. Pai clerici minori fusesera, pana cu putin timp inainte de a se pleca spre Italia, si Visarion de Niceea si Marcu din Efes, calugari in Constantinopol...Totusi, clericii "minori" de care se face vorbire erau, in realitate, sfetnicii imparatului sau diaconii Patriarhului de Contantinopol - teologii imoprtanti ai vremii, dintre care se numeau, adeseori viitorii mitropoliti sau episcopi - si mai erau, egumenii. Chiar si din Sfantul Munte erau cativa egumeni intre participanti si semnatari...acuma chiar toti sa fi fost corupti...e cam prea mult.

[Ducutu]

În prealabil postat de Danut7

Împăratul a fost cel dintâi care a iscălit hotărârea. Mitropolitul Iracliei lipsea din pricina bolii, dar a fost totuşi silit să iscălească hotărârea în pat. Nimeni nu s-a gândit să-l tulbure pe Marcu al Efesului, fiind încredinţaţi de neclintirea sa. Isidor, Vissarion şi Protosinghelul îşi iscăliră numele plini de bucurie. Apoi urmară iscăliturile Mitropoliţilor [/COLOR] Monemvasiei, Kizicului, Trapezuntului, Nicomidiei, Târnovei, Mitilenei, Moldovei, Amasiei, Rhodosului, Dristrei, Ganei, Melenicului, Dramei şi Anhialei, ca [u]şi iscăliturile a unsprezece persoane din clericii constantinopolitani de rang mai mic. Grecii iscăliră fără a citi mai înainte hotărârea.

Hotararea...fusese proclamata in sedinta publica, deci nu pe ascuns, asa ca toti stiau de cuprinsul ei final, precum si de diferitele schite propuse spre a se construi documentul final, schite facute in jurul argumentelor, luate unul cate unul.

Ma bucur ca aduci in discutie lista episcopilor semnatari. Pentru romani ar fi de analizat prezenta unui Mitropolit al Moldovei, dar, de ce nu, si a unui episcop de Dristra (Durostorum / Silistra) din Dobrogea, mentionat chiar si in sit-ul arhiepiscopiei Tomisului...

Despre Marcu fusesera incredintati ca nu va semna. Totusi, nu cred ca nu l-au invitat sa semneze. Declaratia de unire, daca ar fi fost semnata, asa cum era redactata in documentul final, l-ar fi aratat si pe Marcu drept "unionist", asa ca nu vad de ce nu ar fi incercat pana in ultima clipa sa il convinga, nu cu bani (cum se arunca suspiciuni asupra tuturor celorlalti) ci cu argumente patristice, la care Marcu era foarte sensibil.