|
|
|
|
|
|
|
#1
25.04.2010, 11:29:19
|
||||
|
||||
Citat:
Ce frica aturcilor? Deja de mai mult timp imparatii Constantinopolului au platit tribut turcilor, ba chiar au fost imparati care au luptat alaturi de ostile oromane, ca vasali ai acestora, impotriva altor cetati crestine...Cred ca povestea cu frica de turci e mai mult un mit. Turcii puteau fi la fel de buni aliati cu imparatul din Constantinopol (cand situatia o impunea), ca si latinii... Asta din punct de vedere politic. Sinodul ecumenic se tine, de obicei (si) din alte considerente, preponderent crestine, desi aliantele politice si militare care aduceau pacea in imperiu nu trebuiau sa fie ignorate de nimeni, nici de Imparat, nici de biserica. 
|
|
#2
25.04.2010, 11:50:30
|
||||
|
||||
|
Citat:
__________________
valentin_top_bizant
|
|
#3
25.04.2010, 14:56:07
|
||||
|
||||
|
Citat:
Daca stam sa vedem de pe unde erau episcopii rasariteni, vedem ca in mare parte regiunile unde ei pastoreau erau deja sub stapanirea turcilor. Au fost si voci care spuneau (cu rautate, desigur) ca Marcu din Efes ar fi fost un episcop trimis la sinod de turci (sic!) pentru a se opune refacerii unitatii Bisericii rasaritului cu a apusului. Eu personal nu cred asta, ci cred ca toti rasaritenii au plecat spre sinod convinsi ca acolo isi vor putea expune invatatura si, tinand cont de Scriptura si celelalte hotariri ale sinoadelor ecumenice anterioare, sa se pronunte asupra temelor pe care le fusesera anuntate deja de la Constantinopol ca vor fi discutate a) despre "adausul" Filioque, b) despre materia liturgica: paine dospita si paine nedospita (azima) c) despre pedepsele sufletului intre moarte si inviere - sau despre (focul) Purgatoriu (-riului) d) despre prioritatea / ordinea intre patriarhate. Delegatia bizantina era constienta de importanta acestei intalniri, care a fost anuntata si in rasarit si in apus, fiind chemati toti cei care doreau sa isi spuna cuvantul, bucurandu-se de libertatea cuvantului si oferindu-se gazduire pe banii apusenilor. (Ca au fost si cateva nemultumiri despre felul cum au fost cazati ori despre banii de hrana care uneori mai intarziau sa apara, e de inteles. N. Iorga are cateva studii in care pomeneste de faptul ca rasaritenilor li se dadea ritmic banii pentru hrana promisi, si mentioneaza chitantele de la visteria Venetiana, care plateau direct, urmand ca papa sa plateasca venetienilor. Se estimeaza ca fiecare zi a sinodului insemna o cheltuiala de aproximativa 1.500 florini de aur. Nu e cazul sa intram in detalii, pentru aceasta sunt diferite articole sau studii deja publicate - mai ales in italiana si engleza). Sa revenim noi la tema despre Filioque, ca despre ecumenicitatea sinodului (pentru rasariteni) deocamdata nu se (mai) pune problema. Faptul ca unul din delegatia bizantina nu a fost de acord cu declatia de unire si cu ceea ce cuprindea ea, ma refer la Marcu din Efes (dar, sunt sigur ca au fost si altii, poate laici, cum ar fi Demetrios, fratele imparatului) arata ca fiecare era liber sa isi expuna cuvantul si sa fie sau nu de acord cu latinii sau cu majoritatea celor indreptatiti sa semneze actele unui sinod ecumenic - patriarhii, mitropolitii si episcopii. Ba mai mult, Marcu din Efes, a fost chiar ales sa expuna punctul de vedere al delegatiei bizantine, si in mai multe randuri a avut discursuri sau dialoruri in cadrul sinodului. Aceste discursuri sunt pastrate, si drept sa zic, in problematica Filioque, Marcu din Efes nu a invocat nici un Parinte rasaritean (dinainte de ultimul sinod ecumenic, Niceea 787) care sa fi zis ca Duhul Sfant ar purcede NUMAI de la Tatal. In sinod, cel mai aprig s-a discutat daca sa fie permis sau nu "adausul" la Crez. Initial rasaritenii au afirmat ca nu sunt de acord sa se adauge nimic la crez, pentru ca nici nu prea stiau temeiurile latinilor. Cand au aflat expunerile apusenilor, au fost de acord cu invatatura despre Duhul Sfant, dar au insistat sa nu li se impuna o asemenea expresie in crezul din limba greaca. Si asa s-a hotarat. Invatatura despre Duhul Sfant, asa cum a fost expusa de latini, pe baza marturiilor biblice si patristice (preponderent apusene) din perioada anterioara sinodului Nicea II (787), pentru care nu existau dubii privind ortodoxia lor, nu este potrivnica invataturuii patristice rasaritene, nici invataturii biblice, deci este buna. Latinii pot sa isi mentina expresia in crez. Grecii, desi au fost de acord cu invatatura, nu trebuiau sa copieze crezul latin si il pastrau asa cum era. Cand au venit si armenii, si au semnat si delegatii lor actele sinodale de unire, armenii deci, au fost intru totul de acord cu se stabilise intre delegatiile grecesti si latine, si in plus au primit si alte sfaturi de care mai avau nevoie. Armenii, insa, au fost de acord ca in crez, in limba armeana, sa se introduca expresia Filioque.
|
|
#4
09.09.2011, 11:30:21
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#5
25.04.2010, 15:25:37
|
||||
|
||||
|
Citat:
Candva citisem cate ceva despre relatiile dintre greci si turci in viata de zi cu zi. Turcii nu pareau chiar Bau-Baul de pe lume. Ei aveau chiar un cartier in...Constantinopol, unde faceau comert cu grecii, genovezi si venetieni! Apoi, insasi familia paleologilor se inrudise cu mai multi musulmani de seama. Bulgari la fel. Probabil ca si altii. E chiar interesanta o analiza a rudeniilor prin casatorie si intre greci si latini, dar si intre greci si otomani. Asadar, crestinii luptau, ca vasali, alaturi de otomani (cand li se cerea). Ba chiar la asediul Constantinopolului au fost multi mercenari recrutati dintre greci si dintre crestinii din Balcani... Totusi, nu acestia au ramas in istorie...
|
|
|
Mod hibrid