Sacrificiul

[Jane Says]

În prealabil postat de topcat

Te inseli :)

Nu ma insel :P Daca era sa ma insel eu si era metoda ta buna, tu ai mai fi luat in calcul niste lucruri fara de care tot exemplul sta in aer, pleaca de la premise false si sfarsi-va in infundatura.

1. Ion a facut-o pe Ana prin Gheorghe (succes sa intelegi asta)
2. Ana, daca nu primeste penarul, se afla in iminenta mortii. Lipsa aceea a penarului e echivalenta cu moartea.
3. Ana nu poate primi penarul decat daca Gheorghe isi arunca papucii pe geam, adica daca el se coboara la nivelul ei, ii traieste suferinta aceasta si o transfigureaza cu totul (succes sa intelegi asta, cum adica a indumnezeit firea umana prin aceea ca S-a investmantat El Insusi cu ea, si cum adica a murit si in acelasi timp moartea nu L-a putut cuprinde pe Cel Care era incepatorul, sursa si implinirea Vietii).

Sugestia mea, ca sa ajungi sa intelegi, e sa citesti ce au scris altii mai destepti (decat mine) pe tema asta, si care au studiat si au citit si au trait si au simtit lucrurile astea. Ca din teorii, la fotbal politica si vad ca si religie ne pricepem toti :) Dintre care cea dintai sunt eu, daca-mi permiti o autoironie.

Adica ori esti om in toata firea si cauti realmente sa intelegi ceva, la modul serios, ori ne jucam de-a ratele si vanatorii pe-aici si atunci e ok, e alegerea ta, dar nu mai zi pe urma ca ai metoda :)

În prealabil postat de Jane Says

Nu ma insel :P Daca era sa ma insel eu si era metoda ta buna, tu ai mai fi luat in calcul niste lucruri fara de care tot exemplul sta in aer, pleaca de la premise false si sfarsi-va in infundatura.

1. Ion a facut-o pe Ana prin Gheorghe (succes sa intelegi asta)
2. Ana, daca nu primeste penarul, se afla in iminenta mortii. Lipsa aceea a penarului e echivalenta cu moartea.
3. Ana nu poate primi penarul decat daca Gheorghe isi arunca papucii pe geam, adica daca el se coboara la nivelul ei, ii traieste suferinta aceasta si o transfigureaza cu totul (succes sa intelegi asta, cum adica a indumnezeit firea umana prin aceea ca S-a investmantat El Insusi cu ea, si cum adica a murit si in acelasi timp moartea nu L-a putut cuprinde pe Cel Care era incepatorul, sursa si implinirea Vietii).

Sugestia mea, ca sa ajungi sa intelegi, e sa citesti ce au scris altii mai destepti (decat mine) pe tema asta, si care au studiat si au citit si au trait si au simtit lucrurile astea. Ca din teorii, la fotbal politica si vad ca si religie ne pricepem toti :) Dintre care cea dintai sunt eu, daca-mi permiti o autoironie.

Adica ori esti om in toata firea si cauti realmente sa intelegi ceva, la modul serios, ori ne jucam de-a ratele si vanatorii pe-aici si atunci e ok, e alegerea ta, dar nu mai zi pe urma ca ai metoda :)

Hai sa ne axam pe sacrificiu, daca tot e tema acestui subiect.
Gheorghe isi arunca papucii pe geam pentru ca a trait viata Anei, cea fara penar, a vazut ca e nasol, si astfel s-a hotarit sa faca un sacrificiu pentru ca Ana sa isi redobindeasca penarul? Si prin aceasta ii arata Anei cit de important e penarul, daca pina si el, Gheorghe, spune asta?

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de topcat

Hai sa ne axam pe sacrificiu, daca tot e tema acestui subiect.
Gheorghe isi arunca papucii pe geam pentru ca a trait viata Anei, cea fara penar, a vazut ca e nasol, si astfel s-a hotarit sa faca un sacrificiu pentru ca Ana sa isi redobindeasca penarul? Si prin aceasta ii arata Anei cit de important e penarul, daca pina si el, Gheorghe, spune asta?

Daca "penarul" este de asa o importanta incat viata nu are rost fara el, antunci Ana stie ca sunt multiple moduri de a obtine fie penarul ei fie alt penar, iar Gheorghe daca cunoaste viata fara penar si el a reusit sa obtina unul, ii va arata si Anei cum sa faca.

În prealabil postat de FiulRisipitor

Daca "penarul" este de asa o importanta incat viata nu are rost fara el, antunci Ana stie ca sunt multiple moduri de a obtine fie penarul ei fie alt penar, iar Gheorghe daca cunoaste viata fara penar si el a reusit sa obtina unul, ii va arata si Anei cum sa faca.

Pai cred ca Gheorghe, vazind cit de prostuta e Ana, incearca sa faca un gest care sa o socheze putin, crezind ca o scoate din letargie. Isi arunca deci papucii pe geam...

OK. Pentru ca oricum Jane mi-a stricat telenovela, va propun sa vorbim despre sacrificiu intr-un mod serios (nu ca pina acum nu as fi incercat sa vorbesc altfel), eventual, pentru a fi mai usor de vorbit si sa cadem cit mai putin in pacat, sa pastram numele Ana, Gh si Ion, cu permisiunea voastra.
Deci: Dupa cum spunea si Jane, telenovela e mult mai incurcata, pentru ca Ion a facut-o pe Ana prin Gh (poate ne explica intr-un episod viitor), ca penarul e ceva foarte important pentru Ana, desi ea nu stie, si ca nu se poate altfel, Gh trebuie neaparat sa isi arunce papucii pentru ca Ana sa isi primeasca penarul, in acest fel si tranfigurind o chestie pe care am sa o rog pe Jane sa o explice tot intr-un episod urmator.

Dar asta nu ar trebui sa schimbe cu nimic caracterul de sacrificiu al gestului lui Gh.

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de topcat

Pai cred ca Gheorghe, vazind cit de prostuta e Ana, incearca sa faca un gest care sa o socheze putin, crezind ca o scoate din letargie. Isi arunca deci papucii pe geam...

Dar asta nu ar trebui sa schimbe cu nimic caracterul de sacrificiu al gestului lui Gh.

Este un sacrificiu, si ii aduce folos Anei!
Fie ca o trezeste imediat, fie ca ii ofera doar un exemplu pentru mai tarziu.

În prealabil postat de FiulRisipitor

Este un sacrificiu, si ii aduce folos Anei!
Fie ca o trezeste imediat, fie ca ii ofera doar un exemplu pentru mai tarziu.

Conteaza sau nu daca sacrificiul e real?

[Jane Says]

Uite, pentru ca vad ca te preocupa:

În prealabil postat de Andrei Kuraev

Permiteţi-mi să reiterez. Cînd zicem că Dumnezeu a făcut lumea din nimic, să înţelegem că, de fapt, Şi-a "mărginit" prezenţa Sa atunci cînd crea spaţiul, timpul, lumea materială şi că într-un fel, Se "retrăgea" de acolo, oferindu-le acestora [celor create] "autonomie" - El Singur rămînînd în aşteptare:
"Iar acum, mă lăsaţi să intru. Dar să o faceţi de bunăvoie [liber]". În caz că omul nu se lasă înduplecat, se reactualizează acea nimicnicie primordială a existenţei noastre, pentru că asta este în esenţă viaţa noastră - o existenţă "scoasă" din neant. Lăsată în voia ei, se destramă, pentru că omul în sine e lipsit de principiul vital pe care şi-l însuşeşte numai prin co-muniune cu ceea ce se cheamă VIAŢĂ cu litere
mari. E limpede, dar, că ruperea acestei comuniuni va scoate la iveală "înrudirea" noastră cu neantul din care am fost luaţi, iar omul, în separare de Dumnezeu, devine bolnăvicios, se sufocă, se corupe şi moare. Tocmai astea au fost, spre regret, primele dibuiri ale omului: am încercat să ne descurcăm de unii singuri, fără Dumnezeu, prin detaşare de la comuniunea cu El, Singura Punte între existenţă şi non-existenţă. Întorcînd faţa de la Dumnezeu, am păşit pe tărîmul morţii.

Dumnezeu este dragoste şi Dumnezeu este Tatăl. Iată prin excelenţă raţiunile pentru care Creatorul îngăduie o creaţiune pîngărită şi nu o nimiceşte, chiar dacă ea Îl refuză. Omul, părăsindu-L pe Dumnezeu, a păşit spre moarte. Iar pentru Dumnezeu aceasta nu înseamnă decît un singur lucru:
"Fie. Voi merge după el".
Să luăm aminte la cele spuse, pentru că înseamnă mult. Atunci cînd parcurgem scrierile Noului Testament şi dăm de parabola cu oaia pierdută, să chibzuim un pic asupra motivului pentru care păstorul pleacă în căutarea-i. La ce bun să o găsească? Oare ca să o jupoaie? Oare ca să o pedepsească
exemplar, spre a tututor învăţătură, să se ştie ce este Suprema Justiţie şi cum legea se cuvine a fi împlinită? Departe acest gînd! Păstorul o face pentru altceva: o caută să-i redea siguranţa. Păstorul o vrea acolo unde nu sînt lupii răpitori.
Omul s-a îndepărtat mult de la Dumnezeu, deci Dumnezeu trebuie să vină la el. Dumnezeu trebuie să Se facă om.
Permiteţi-mi, aici, să fac o mică remarcă: în gîndirea unor Sfinţi Părinţi bizantini se poate citi următoarea reflecţie la acest subiect. Dacă omul nu era să cadă în păcat, Dumnezeu oricum ar fi venit la el. Ceea ce avea să difere, totuşi, în cazul acesta, era Întruparea ne-dureroasă şi ne-pătimitoare. Nu se ajungea la Cruce. Doar Naştere, fără Cruce, fără Îngropare. Dar omul a căzut. A păşit în tărîmul morţii, deci trebuie recuperat, trebuie "scos" de acolo. Şi iată Dumnezeu se porneşte după el, îl caută pe pămînt, iar când pe vreunul nu-l găseşte, coboară chiar mai jos, în infern.

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de topcat

Conteaza sau nu daca sacrificiul e real?

Pai daca sacrificiul nu ar fi real ar fi o minciuna, si cu minciuna nu poti pune inceput bun. Nu are rost sa o invete pe Ana sa minta (mai dvereme sau mai tarziu va afla adevarul), mai bine sa o invete sacrificiul, sa-i dea un exmplu demn de urmat.