Sunt sectele foarte periculoase?Cum sa luam atitudine fata de ele?

[glykys]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Sunt sectele foarte periculoase?Sunt sectele in cautare doar de adepti si nu de adevaratul sens al cunoasterii lui Hristos?
Am observat ca fiecare secta se crede cea mai buna,cea mai dreapta,am auzit recent ca adventistii cred ca sunt adevaratii si adevarata credinta(o aberatie dupa parerea mea) din mai multe motive(cum ca sambata ar fi binecuvantata de la Dumnezeu si nu duminica care este binecuvantata de necurat) (o alta aberatie dupa parerea mea) si multe altele.
Asa si celelalte secte,martorii lui Iehova care mi se par foarte foarte ciudati si nu mai zic de penticostali si de ritualurile lor.
Si totodata protestantii care s-au despartit de Biserica Catolica si reprezinta pentru catolici ceea ce reprezinta sectele (adventistii,penticostalii,martorii lui Iehova)pentru noi.
Intrebarea mea este:cum sa luam atitudine fata de ei?Sunt sectele periculoase?Care este scopul lor?Cum sa ii aducem la crestinismul adevarat(ortodoxie sau catolicism)?De ce sunt asa de raspinditi in zilele noastre?

DUMNEZEU SA-I LUMINEZE!

Eu o sa raspund din cartea pe care am inceput sa o citesc de cateva zile:
"Incercati, in mijlocul unei astfel de societati contemporane, sa va aparati ideea ca Iisus Hristos a intemeiat nu mai multe biserici, ci una, ca nu toate confesiunile existente astazi prin certurile ivite intre ele sunt credincioase revelatiei adevarului dumnezeiesc, ca trebuie sa fie o biserica adevarata, pentru ca este adevarata si nechimbata fagaduinta lui Hristos de intemeiere a bisericii nebiruite. [...] Incercati sa aparati in zilele noastre sfanta ortodoxie, asa cum au aparat-o Sfintii Parinti si Sfintele Sinoade, si va veti confrunta cu o deplina neintelegere din partea multora ori cu o furtuna de riposte: "[...] Oare, printre adventisti,teosofi si penticostali nu sunt oameni minunati? Nu osanditi eresurile! Nu avem voie sa osandim!" Iata, cam asa reactioneaza lumea moderna! Dar aceiasi care se tem sa osandeasca pe eretici se ocupa neincetat in viata lor de zi cu zi cu barfirea si osandirea slabiciunilor firesti ale celor care nu le sunt prieteni, denuntandu-i si ponegrindu-i cand nu sunt de fata. Cand sustin ca noi nu avem dreptul sa ii osandim pe eretici, ei spun ca trebuie sa ne conducem dupa legea dragostei catre toti oamenii. Dar cand osandim pe aproapele nostru pentru neputintele lui firesti, oare nu ne mai conducem dupa pricipiul dragostei? Sau tocmai pe dos, anume atunci calcam orice dragoste? Erezia, pe care Sfanta Biserica o osandeste ca pe ceva pierzator, ei, inspirati de diavol, o apara ca pe un lucru neofensator. Si acolo unde Mantuitorul, Biserica si toti Sf. Parintii opresc osandirea, ei mai pe indelete osandesc.
Prin acest mijloc, in intunecatele scopuri ale Satanei se realizeaza doua castiguri: prin chemarea de a nu osandi eresurile, molima lor se intinde, spre pierzarea multora, iar prin incurajarea criticarii si osandirii neputintelor aproapelui, cand el nu e de fata, se incoltesc barfele, parele, rautatile ura, banuielile.... spre pieirea multora." (arhim. Serafim Alexiev, Cea mai scurta cale catre rai: nu judeca si nu vei fi judecat).