În prealabil postat de delia31
Intai de toate, trebuie spus ca ne marturisim pacatele nu pur si simplu ca un scop in sine, doar sa scapam de ele , sa golim locul si sa-l lasam gol.
Ideea e sa golim de rau si sa punem binele in locul lui, sa ne pregatim pentru a ne uni cu Hristos in Sfanta Impartasanie.
Orice pacat ne murdareste sufletul si daca in fiecare zi ne murdarim si nu ne curatim launtrul, oare cum aratam? Morminte varuite, blid spalat doar pe dinafara, parfumati, cosmetizati pe dinafara iar pe dinauntru spurcaciune. Iar dupa ce facem curatenie inlauntrul nostru, nu lasam gol, Il primim pe Hristos sa se salasluiasca El.
Exista sigur pacate care murdaresc mai mult si altele mai putin, dar toate lasa pete de mizerie in suflet.
Exista pacate cu gandul, cu cuvantul, sau cu lucru, cu voie sau fara voie, cu stiinta sau din nestiinta, pacate capitale, strigatoare la cer sau impotriva Duhului Sfant, pacate pe care le facem o singura data din negrija, fara sa vrem, si pacate pe care le repetam si care devin patimi, pacate din greseala si pacate care ne tin in mocirla ( nu e tot una sa accidentezi fara sa vrei pe cineva cu masina, cu a fi psihopat criminal in serie, nu e totuna a te imbata o singura data si a face scandal iar dupa ce-ti revii sa-ti para teribil de rau, cu a fi alcoolic , a te da singur in mana demonilor si a ramane in mocirla) .
Dumnezeu sfantul e cel milostiv si stie adancurile noastre si ne da fiecaruia circumstante atenuante in functie de dorirea noastra de a ne apropia de El. El da iertare si celui care si-a petrecut viata in pustie numai in cainta, post si rugaciune dar si celui ce doar in ceasul mortii s-a cait.
Vezi pilda cu lucratorii vieii, le-a platit si celor care au lucrat din ceasul intai si celor ce au venit doar in ceasul al 11-lea.
DAR a te culca pe o ureche in ideea ca daca Dumnezeu tot e asa de bun si ii iarta si pe cei din ceasul al 11-lea, e un RISC, e pacat impotriva Duhului Sfant care ne-a lasat niste „instrumente” de taiat raul din radacina dar nu le-am folosit.
Si ca sa n-o mai lungesc prea mult, ca oricum raspunsul la intrebarea ta il are Dumnezeu, repet.
Deci spovedania e pregatirea pentru Impartasanie.
Daca luam Sfanta Impartasanie fara sa ne curatim cu cainta de marile si micile pete si mizerii , de fapt ce facem? Indraznim ca, intr-un vas urat si murdar, care este launtrul nostru cu pacate, sa punem Sfanta Impartasanie, Care este Trupul tainic al lui Hristos.
Cuvantul acesta „ taina” este deja atat de mult folosit ca a devenit un stereotip care nu mai spune aproape nimic. Dar spovedania e o TAINA INCREDIBILA , Dumnezeu e flexibil si muuuult milostiv dar si drept . El ne vede cainta dar si neputinta si dorirea inimii, iar pe cele neputincioase le plineste El.
El ne stie si aroganta si carcoteala, El ne stie cand negam cu biblia in mana cuvintele spuse chiar cu gura Lui si chiar ne da aceasta libertate.
Dar riscam sa nu ni se acorde circumstante atenuante si agravante.
De aceea e nevoie de spalarea launtrica, care se face prin Sfanta Spovadanie. Este insasi Taina lacrimilor. Marturisirea fara cainta e doar un strigat de neputinta . Dar Dumnezeu are rabdare cu noi. iar cainta fara marturisire si dezlegare ( de la cei carora le-a spus" oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer ") e iarasi o zbatere. Si iarasi are rabdare cu noi.
Dar asta pe riscul nostru.
|