Sunt sectele foarte periculoase?Cum sa luam atitudine fata de ele?

[delia31]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Le-am marturisit lui Dumnezeu daca erau pacate savarsite direct impotriva lui Dumnezeu.
Le-am marturisit si mi-am cerut iertare de la oameni (si de la Dumnezeu) atunci cand am gresit semenilor.
Uneori am marturisit si pastorului cand am avut nevoie de indrumare si sprijin in rugaciune.

(Vai mie, pacatosul, nu chiar mereu am facut precum am zis mai sus)



Cine ar putea fi un martor obiectiv?
Cine ar putea fi mai obiectiv decat Dumnezeu?

In cazul pacatelor infractorii suntem noi iar judecatorul este Dumnezeu.

El ne iarta si pe baza pocaintei noastre (poate vedea cat e de sincera sau nu) dar, desigur si mai ales, datorita sangelui Domnului Iisus (a Jertfei Lui, adica)

Nu vorbesc aici despre tribunale. Ele au rolul lor.

@ penticostalulmantuibil
Marturisirea pacatelor nu e o simpla recunoastere in fata propriei constiinte sau a unui om oarecare, e o taina care daca e inteleasa asa cum a lasat-o Hristos, implica iertarea si stergerea pacatelor.


Taina Spovedaniei si Taina Preotiei au fost instituite ABIA dupa Inviere (detaliu important) de Insusi Hristos cand s-a intalnit cu apostolii si le-a zis : „Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal si Eu va trimit pe voi. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: “Luati Duh Sfant ! Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute” (Ioan, 20, 21-23).”

Unii spun ca nu e nevoie de preot pentru iertarea pacatelor aducand argumente pe cei pe care i-a iertat Hristos in timpul propovaduirii sale: slabanogul din Capernaum, femeia pacatoasa, vamesul in templu, talharul pe cruce etc., intamplari petrecute pe vremea cand Mantuitorul INCA NU INSTITUISE POCAINTA CA TAINA si nici preotia cu putere de a lega si a dezlega pacatele.

Pe atunci, Mantuitorul inca era de fata si deci, ca Dumnezeu adevarat, El insusi facea dezlegarile de pacate.

Cei care spun ca nu e nevoie de preot pentru iertarea pacatelor, neaga spusele lui Hristos adresate apostolilor „Adevarat graiesc voua, oricate veti lega pe pamant vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in cer”.

Si dupa Inaltarea Lui la cer , tot Hristos da dezlegarea de pacate dar nu oricum, ci prin Duhul Sfant prin cei pe care i-a randuit special pentru asta , adica prin apostoli si acestia la randul lor le vor transmite harul preotiei urmasilor lor, prin succesiune apostolica directa si neintrerupta pana azi .

Evident numai Dumnezeu poate ierta pacatele si ni le iarta daca "si noi iertam gresitilor nostri", le marturisim Lui prin preot, ne caim de ele si ne straduim sa ne indreptam. De cate ori vom cadea, de atatea ori ne vom ridica.

In insasi Taina pocaintei, nu preotul este cel ce iarta pacatele, ci tot Dumnezeu, prin mijlocirea preotului. Dumnezeu este izvorul si stapanul darului, al puterii de a ierta pacatele; preotul este numai un administrator al acestui dar.

Cand apostolul Pavel a predicat Evanghelia lui Hristos in Efes, multi dintre cei ce crezusera veneau sa se marturiseasca si sa-si spuna faptele (Fapte, 19, 18).
Dar la cine veneau? doar la Pavel, spre a primi de la el iertarea pacatelor. Fiindca numai apostolii lui Hristos si urmasii lor ierarhici au primit puterea de a lega sau dezlega pacatele oamenilor.
Sfantul apostol Pavel a excomunicat si iarasi a primit in Biserica - dupa ce s-a pocait - pe cel ce faptuise un mare pacat in Corint . El a legat, el a dezlegat dupa ce a constatat cainta lui.
Deci, putem sa ne recunoastem pacatele in fata oricui si la televizor si pe internet chiar, si sa ramanem cu ele daca nu ne caim si nu primim dezlegare prin cei randuiti de Hristos.

În prealabil postat de delia31

Marturisirea pacatelor nu e o simpla recunoastere in fata propriei constiinte sau a unui om oarecare, e o taina care daca e inteleasa asa cum a lasat-o Hristos, implica iertarea si stergerea pacatelor.

Nu, nu, nu, Cristos nu a lasat o asa "taina", asta crezi tu orbita de "atotcunoscatori", falsificatori si mai gaseste tu sinonime.

În prealabil postat de delia31

Taina Spovedaniei si Taina Preotiei au fost instituite ABIA dupa Inviere (detaliu important) de Insusi Hristos cand s-a intalnit cu apostolii si le-a zis : „Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal si Eu va trimit pe voi. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: “Luati Duh Sfant ! Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute” (Ioan, 20, 21-23).”

Astea sunt texte pentru spovedanie si preotie? Cam carui nivel de inteligenta crezi ca te adresezi?

În prealabil postat de delia31

Unii spun ca nu e nevoie de preot pentru iertarea pacatelor aducand argumente pe cei pe care i-a iertat Hristos in timpul propovaduirii sale: slabanogul din Capernaum, femeia pacatoasa, vamesul in templu, talharul pe cruce etc., intamplari petrecute pe vremea cand Mantuitorul INCA NU INSTITUISE POCAINTA CA TAINA si nici preotia cu putere de a lega si a dezlega pacatele.

Chiar nu e nevoie. Iar faci trimiteri aiurea, uiti ca pe aici sunt oameni care chiar cunosc bine cum sta treaba.

În prealabil postat de delia31

Cei care spun ca nu e nevoie de preot pentru iertarea pacatelor, neaga spusele lui Hristos adresate apostolilor „Adevarat graiesc voua, oricate veti lega pe pamant vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in cer”.

Puisor, daca esti la inceput intr-ale spiritualitatii te inteleg.

În prealabil postat de delia31

Si dupa Inaltarea Lui la cer , tot Hristos da dezlegarea de pacate dar nu oricum, ci prin Duhul Sfant prin cei pe care i-a randuit special pentru asta , adica prin apostoli si acestia la randul lor le vor transmite harul preotiei urmasilor lor, prin succesiune apostolica directa si neintrerupta pana azi.

Adica pacatosii sa intermedieze iertarea pacatelor, foarte frumos!

În prealabil postat de delia31

In insasi Taina pocaintei, nu preotul este cel ce iarta pacatele, ci tot Dumnezeu, prin mijlocirea preotului. Dumnezeu este izvorul si stapanul darului, al puterii de a ierta pacatele; preotul este numai un administrator al acestui dar.

Mai studiaza si ai sa vezi ca pe Dumnezeu nu-l intereseaza pacatele noastre. Oricum le stie, asa ca pierdem vremea insirandu-le.

În prealabil postat de delia31

Sfantul apostol Pavel a excomunicat si iarasi a primit in Biserica - dupa ce s-a pocait - pe cel ce faptuise un mare pacat in Corint. El a legat, el a dezlegat dupa ce a constatat cainta lui.

Pari foarte atrasa de concepte mistice, nu stiu daca realizezi

[delia31]

@almaris

Exista un soi de oameni care vorbesc nu ca sa spuna ceva, ci ca sa produca zgomot, iar in scris produc doar trash. Un gen iluzoriu fascinat de anonimat iar cand e deconspirat, se camufleaza cameleonic in altceva.
Sunt autosuficienti dar nu au argumente, decat propria parere pe post de adevar absolut, nu sunt mari chinuiti ai spiritului, indoielnici, zbuciumati, ei contraataca asa, doar ca o ieftina aflare in treaba.

si mai ales au tupeul de a-i demonstra lui Dumnezeu cu scriptura in mana ca totul e relativ si interpretabil. dupa cum ii convine fiecaruia, dupa cum i se potriveste.

Dumnezeu e intruchiparea flexibilitatii cand e vorba sa ne ierte mizeriile dar nu schimba nimic din Adevar, numai pentru ca ne sta noua ca un ghimpe in coasta.

E modul lor de a-si striga neputinta, ce poti sa le faci? Cum sa-i ajuti sa inteleaga ca nu se poate trai nici pe pamant, nici in vesnicie fara o optiune? optiunea ADEVARULUI revelat de Hristos, nu alt adevar.

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de delia31

Si dupa Inaltarea Lui la cer , tot Hristos da dezlegarea de pacate dar nu oricum, ci prin Duhul Sfant prin cei pe care i-a randuit special pentru asta , adica prin apostoli si acestia la randul lor le vor transmite harul preotiei urmasilor lor, prin succesiune apostolica directa si neintrerupta pana azi .

Evident numai Dumnezeu poate ierta pacatele si ni le iarta daca "si noi iertam gresitilor nostri", le marturisim Lui prin preot, ne caim de ele si ne straduim sa ne indreptam. De cate ori vom cadea, de atatea ori ne vom ridica.

In insasi Taina pocaintei, nu preotul este cel ce iarta pacatele, ci tot Dumnezeu, prin mijlocirea preotului. Dumnezeu este izvorul si stapanul darului, al puterii de a ierta pacatele; preotul este numai un administrator al acestui dar.

Am inteles, Dumnezeu iarta dar prin mijlocirea preotului.

O intrebare: Dumnezeu v-a iertat dumneavoastra vreun pacat fara mijlocirea preotului?
Adica sa va rugati dumneavostra direct lui Dumnezeu sa va ierte si El sa va fi iertat.

Sau orice pacat ati avut l-ati marturisit lui Dumnezeu doar in prezenta preotului?

[delia31]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Am inteles, Dumnezeu iarta dar prin mijlocirea preotului.

O intrebare: Dumnezeu v-a iertat dumneavoastra vreun pacat fara mijlocirea preotului?
Adica sa va rugati dumneavostra direct lui Dumnezeu sa va ierte si El sa va fi iertat.

Sau orice pacat ati avut l-ati marturisit lui Dumnezeu doar in prezenta preotului?

Intai de toate, trebuie spus ca ne marturisim pacatele nu pur si simplu ca un scop in sine, doar sa scapam de ele , sa golim locul si sa-l lasam gol.
Ideea e sa golim de rau si sa punem binele in locul lui, sa ne pregatim pentru a ne uni cu Hristos in Sfanta Impartasanie.
Orice pacat ne murdareste sufletul si daca in fiecare zi ne murdarim si nu ne curatim launtrul, oare cum aratam? Morminte varuite, blid spalat doar pe dinafara, parfumati, cosmetizati pe dinafara iar pe dinauntru spurcaciune. Iar dupa ce facem curatenie inlauntrul nostru, nu lasam gol, Il primim pe Hristos sa se salasluiasca El.

Exista sigur pacate care murdaresc mai mult si altele mai putin, dar toate lasa pete de mizerie in suflet.

Exista pacate cu gandul, cu cuvantul, sau cu lucru, cu voie sau fara voie, cu stiinta sau din nestiinta, pacate capitale, strigatoare la cer sau impotriva Duhului Sfant, pacate pe care le facem o singura data din negrija, fara sa vrem, si pacate pe care le repetam si care devin patimi, pacate din greseala si pacate care ne tin in mocirla ( nu e tot una sa accidentezi fara sa vrei pe cineva cu masina, cu a fi psihopat criminal in serie, nu e totuna a te imbata o singura data si a face scandal iar dupa ce-ti revii sa-ti para teribil de rau, cu a fi alcoolic , a te da singur in mana demonilor si a ramane in mocirla) .

Dumnezeu sfantul e cel milostiv si stie adancurile noastre si ne da fiecaruia circumstante atenuante in functie de dorirea noastra de a ne apropia de El. El da iertare si celui care si-a petrecut viata in pustie numai in cainta, post si rugaciune dar si celui ce doar in ceasul mortii s-a cait.

Vezi pilda cu lucratorii vieii, le-a platit si celor care au lucrat din ceasul intai si celor ce au venit doar in ceasul al 11-lea.

DAR a te culca pe o ureche in ideea ca daca Dumnezeu tot e asa de bun si ii iarta si pe cei din ceasul al 11-lea, e un RISC, e pacat impotriva Duhului Sfant care ne-a lasat niste „instrumente” de taiat raul din radacina dar nu le-am folosit.
Si ca sa n-o mai lungesc prea mult, ca oricum raspunsul la intrebarea ta il are Dumnezeu, repet.

Deci spovedania e pregatirea pentru Impartasanie.

Daca luam Sfanta Impartasanie fara sa ne curatim cu cainta de marile si micile pete si mizerii , de fapt ce facem? Indraznim ca, intr-un vas urat si murdar, care este launtrul nostru cu pacate, sa punem Sfanta Impartasanie, Care este Trupul tainic al lui Hristos.

Cuvantul acesta „ taina” este deja atat de mult folosit ca a devenit un stereotip care nu mai spune aproape nimic. Dar spovedania e o TAINA INCREDIBILA , Dumnezeu e flexibil si muuuult milostiv dar si drept . El ne vede cainta dar si neputinta si dorirea inimii, iar pe cele neputincioase le plineste El.
El ne stie si aroganta si carcoteala, El ne stie cand negam cu biblia in mana cuvintele spuse chiar cu gura Lui si chiar ne da aceasta libertate.

Dar riscam sa nu ni se acorde circumstante atenuante si agravante.
De aceea e nevoie de spalarea launtrica, care se face prin Sfanta Spovadanie. Este insasi Taina lacrimilor. Marturisirea fara cainta e doar un strigat de neputinta . Dar Dumnezeu are rabdare cu noi. iar cainta fara marturisire si dezlegare ( de la cei carora le-a spus" oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer ") e iarasi o zbatere. Si iarasi are rabdare cu noi.
Dar asta pe riscul nostru.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de delia31

Intai de toate, trebuie spus ca ne marturisim pacatele nu pur si simplu ca un scop in sine, doar sa scapam de ele , sa golim locul si sa-l lasam gol.
Ideea e sa golim de rau si sa punem binele in locul lui, sa ne pregatim pentru a ne uni cu Hristos in Sfanta Impartasanie.
Orice pacat ne murdareste sufletul si daca in fiecare zi ne murdarim si nu ne curatim launtrul, oare cum aratam? Morminte varuite, blid spalat doar pe dinafara, parfumati, cosmetizati pe dinafara iar pe dinauntru spurcaciune. Iar dupa ce facem curatenie inlauntrul nostru, nu lasam gol, Il primim pe Hristos sa se salasluiasca El.

Exista sigur pacate care murdaresc mai mult si altele mai putin, dar toate lasa pete de mizerie in suflet.

Exista pacate cu gandul, cu cuvantul, sau cu lucru, cu voie sau fara voie, cu stiinta sau din nestiinta, pacate capitale, strigatoare la cer sau impotriva Duhului Sfant, pacate pe care le facem o singura data din negrija, fara sa vrem, si pacate pe care le repetam si care devin patimi, pacate din greseala si pacate care ne tin in mocirla ( nu e tot una sa accidentezi fara sa vrei pe cineva cu masina, cu a fi psihopat criminal in serie, nu e totuna a te imbata o singura data si a face scandal iar dupa ce-ti revii sa-ti para teribil de rau, cu a fi alcoolic , a te da singur in mana demonilor si a ramane in mocirla) .

Dumnezeu sfantul e cel milostiv si stie adancurile noastre si ne da fiecaruia circumstante atenuante in functie de dorirea noastra de a ne apropia de El. El da iertare si celui care si-a petrecut viata in pustie numai in cainta, post si rugaciune dar si celui ce doar in ceasul mortii s-a cait.

Vezi pilda cu lucratorii vieii, le-a platit si celor care au lucrat din ceasul intai si celor ce au venit doar in ceasul al 11-lea.

DAR a te culca pe o ureche in ideea ca daca Dumnezeu tot e asa de bun si ii iarta si pe cei din ceasul al 11-lea, e un RISC, e pacat impotriva Duhului Sfant care ne-a lasat niste „instrumente” de taiat raul din radacina dar nu le-am folosit.
Si ca sa n-o mai lungesc prea mult, ca oricum raspunsul la intrebarea ta il are Dumnezeu, repet.

Deci spovedania e pregatirea pentru Impartasanie.

Daca luam Sfanta Impartasanie fara sa ne curatim cu cainta de marile si micile pete si mizerii , de fapt ce facem? Indraznim ca, intr-un vas urat si murdar, care este launtrul nostru cu pacate, sa punem Sfanta Impartasanie, Care este Trupul tainic al lui Hristos.

Cuvantul acesta „ taina” este deja atat de mult folosit ca a devenit un stereotip care nu mai spune aproape nimic. Dar spovedania e o TAINA INCREDIBILA , Dumnezeu e flexibil si muuuult milostiv dar si drept . El ne vede cainta dar si neputinta si dorirea inimii, iar pe cele neputincioase le plineste El.
El ne stie si aroganta si carcoteala, El ne stie cand negam cu biblia in mana cuvintele spuse chiar cu gura Lui si chiar ne da aceasta libertate.

Dar riscam sa nu ni se acorde circumstante atenuante si agravante.
De aceea e nevoie de spalarea launtrica, care se face prin Sfanta Spovadanie. Este insasi Taina lacrimilor. Marturisirea fara cainta e doar un strigat de neputinta . Dar Dumnezeu are rabdare cu noi. iar cainta fara marturisire si dezlegare ( de la cei carora le-a spus" oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer ") e iarasi o zbatere. Si iarasi are rabdare cu noi.
Dar asta pe riscul nostru.

Foarte frumos explici...am mai citit mesaje de-ale tale, si sunt de nota 10!!!

[carmina]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Foarte frumos explici...am mai citit mesaje de-ale tale, si sunt de nota 10!!!

Da, Andrusca, acestea sunt parte din darurile ortodocsilor.

"Vorbirea in limbi" din zilele noastre este darul de a vorbi pe intelesul multora dintre noi. Iar asta pentru ca, asa cum spune parintele meu drag, Rafail Noica, ortodoxia este insasi firea omului!

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de delia31

Intai de toate, trebuie spus ca ne marturisim pacatele nu pur si simplu ca un scop in sine, doar sa scapam de ele , sa golim locul si sa-l lasam gol.
Ideea e sa golim de rau si sa punem binele in locul lui, sa ne pregatim pentru a ne uni cu Hristos in Sfanta Impartasanie.
Orice pacat ne murdareste sufletul si daca in fiecare zi ne murdarim si nu ne curatim launtrul, oare cum aratam? Morminte varuite, blid spalat doar pe dinafara, parfumati, cosmetizati pe dinafara iar pe dinauntru spurcaciune. Iar dupa ce facem curatenie inlauntrul nostru, nu lasam gol, Il primim pe Hristos sa se salasluiasca El.

Exista sigur pacate care murdaresc mai mult si altele mai putin, dar toate lasa pete de mizerie in suflet.

Exista pacate cu gandul, cu cuvantul, sau cu lucru, cu voie sau fara voie, cu stiinta sau din nestiinta, pacate capitale, strigatoare la cer sau impotriva Duhului Sfant, pacate pe care le facem o singura data din negrija, fara sa vrem, si pacate pe care le repetam si care devin patimi, pacate din greseala si pacate care ne tin in mocirla ( nu e tot una sa accidentezi fara sa vrei pe cineva cu masina, cu a fi psihopat criminal in serie, nu e totuna a te imbata o singura data si a face scandal iar dupa ce-ti revii sa-ti para teribil de rau, cu a fi alcoolic , a te da singur in mana demonilor si a ramane in mocirla) .

Dumnezeu sfantul e cel milostiv si stie adancurile noastre si ne da fiecaruia circumstante atenuante in functie de dorirea noastra de a ne apropia de El. El da iertare si celui care si-a petrecut viata in pustie numai in cainta, post si rugaciune dar si celui ce doar in ceasul mortii s-a cait.

Vezi pilda cu lucratorii vieii, le-a platit si celor care au lucrat din ceasul intai si celor ce au venit doar in ceasul al 11-lea.

DAR a te culca pe o ureche in ideea ca daca Dumnezeu tot e asa de bun si ii iarta si pe cei din ceasul al 11-lea, e un RISC, e pacat impotriva Duhului Sfant care ne-a lasat niste „instrumente” de taiat raul din radacina dar nu le-am folosit.
Si ca sa n-o mai lungesc prea mult, ca oricum raspunsul la intrebarea ta il are Dumnezeu, repet.

Deci spovedania e pregatirea pentru Impartasanie.

Daca luam Sfanta Impartasanie fara sa ne curatim cu cainta de marile si micile pete si mizerii , de fapt ce facem? Indraznim ca, intr-un vas urat si murdar, care este launtrul nostru cu pacate, sa punem Sfanta Impartasanie, Care este Trupul tainic al lui Hristos.

Cuvantul acesta „ taina” este deja atat de mult folosit ca a devenit un stereotip care nu mai spune aproape nimic. Dar spovedania e o TAINA INCREDIBILA , Dumnezeu e flexibil si muuuult milostiv dar si drept . El ne vede cainta dar si neputinta si dorirea inimii, iar pe cele neputincioase le plineste El.
El ne stie si aroganta si carcoteala, El ne stie cand negam cu biblia in mana cuvintele spuse chiar cu gura Lui si chiar ne da aceasta libertate.

Dar riscam sa nu ni se acorde circumstante atenuante si agravante.
De aceea e nevoie de spalarea launtrica, care se face prin Sfanta Spovadanie. Este insasi Taina lacrimilor. Marturisirea fara cainta e doar un strigat de neputinta . Dar Dumnezeu are rabdare cu noi. iar cainta fara marturisire si dezlegare ( de la cei carora le-a spus" oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer ") e iarasi o zbatere. Si iarasi are rabdare cu noi.
Dar asta pe riscul nostru.

Prezentarea ta Delia este foarte faina si arata, in spatele ei un om cu experienta in viata spirituala. Iti multumesc pentru ea.

Raspunsurile la intrebarile mele sunt insa vagi si indirecte ca si cum ti-ar fi teama sa dai un raspuns clar, iarta-ma.
Eu am intrebat daca in unele cazuri tu te-ai rugat (fara ca preotul sa fie de fata) lui Dumnezeu sa-ti ierte pacatele.
Nu vorbesc de pregatirea pentru Sfanta Impartasanie. Ci in general. Sau rugaciunile pentru iertare se fac doar inaintea Impartasirii? Nu cred, sau...

Iarta-ma, eu realmente nu cunosc aceste detalii. Am fost nascut intr-o familie de penticostali si am avut foarte putine relatii cu ortodocsii. Mai mult aici pe forum.

[delia31]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Prezentarea ta Delia este foarte faina si arata, in spatele ei un om cu experienta in viata spirituala. Iti multumesc pentru ea.

Raspunsurile la intrebarile mele sunt insa vagi si indirecte ca si cum ti-ar fi teama sa dai un raspuns clar, iarta-ma.
Eu am intrebat daca in unele cazuri tu te-ai rugat (fara ca preotul sa fie de fata) lui Dumnezeu sa-ti ierte pacatele.
Nu vorbesc de pregatirea pentru Sfanta Impartasanie. Ci in general. Sau rugaciunile pentru iertare se fac doar inaintea Impartasirii? Nu cred, sau...

Iarta-ma, eu realmente nu cunosc aceste detalii. Am fost nascut intr-o familie de penticostali si am avut foarte putine relatii cu ortodocsii. Mai mult aici pe forum.

Nu e nimic vag. Doar de necuprins cu mintea noastra limitata.
Taina lui Dumnezeu e infinit de nuantata, si oricat de rafinata ar fi intelegerea cuiva cu greu poate sa priceapa cele ale lui Dumnezeu inca de pe acum.

Si insasi Ortodoxia e teologia subtilitatilor de negrait si a nuantelor. Mantuirea fiecarui om e o taina si in multa milostivirea Lui sta.
Dar nu putem face abstractie de dreptatea Lui.

Normal ca ne rugam pentru iertarea pacatelor si cand nu e preotul de fata.

A nu se confunda cainta cu dezlegarea de pacate. Plansul il facem in taina inimii dar dezlegarea ne-o da cel caruia i-a dat Hristos puterea de a dezlega.

De aceea ti-am zis de Impartasanie. Ca noi ne marturisim pacatele pentru ca preotul sa ne poata da Trupul Lui Hristos.

Pe Dumnezeu nu-L putem intelege doar ca fiind infinit de Bun. In acelasi timp e si Drept. El ne-a lasat niste randuieli ca sa nu ne ratacim bezmetici in haosul pe care noi il cream cand ne facem propriile noastre reguli dupa propriul nostru adevar.

Deci daca respectam randuiala, fara sa ramanem rigizi doar la litera legii, chiar daca ne poticnim, avem milostivirea Lui si ne da circumstante atenuante.

Daca a lasat harul preotiei apostolilor, cine suntem noi sa-l contestam?
Daca apostolii l-au transmis prin succesiune apostolica pana azi, cine suntem noi sa-l negam?

Avem dubii, neintelegeri, indoieli? Nu-i nimic. Asa si trebuie. Sa ne zbatem sa gasim Adevarul Lui , nu sa ne confectionam noi fiecare ce adevar ne convine.

Nu ne convin randuielile lasate de El? pai atunci drept ar fi sa ne asteptam la circumstante agravante.
Dar asta Dumnezeu hotaraste. El stie toate adancurile fiecaruia.

Daca chiar cauti adevarul, iti recomand cu mare drag o carte scrisa de un teolog francez contemporan : Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale.
o sa gasesti acolo raspunsuri si la intrebarile pe care inca nu ti le-ai pus.

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de delia31

Normal ca ne rugam pentru iertarea pacatelor si cand nu e preotul de fata.

A nu se confunda cainta cu dezlegarea de pacate. Plansul il facem in taina inimii dar dezlegarea ne-o da cel caruia i-a dat Hristos puterea de a dezlega.

Inteleg deci ca tu te rogi si in singuratate pentru iertarea pacatelor dar nu esti iertata decat atunci cand preotul face dezlegarea de pacate.

Am inteles corect?

P.S. Nici nu neg nici nu contest preotii. Am facut-o candva dar de vreo 10 ani nu ma mai ocup cu chestii dintr-astea. Pun intrebari aici pentru a intelege cum gandeste un ortodox.