Cea mai penibila ipostaza din viata voastra

Permisul auto

(Dan Puric)

Dumnezeu, iubindu-mă, mă tot pune la felurite încercări ca să nu mă plictisesc.Aşa a fost şi cu şoferia. Ne-am luat şi noi maşină.Atunci mi-a zis soţia că ar fi bine să-mi iau permis şi eu, că cine ştie, s-ar putea să fie nevoie vreodată să şofez.Pentru mine, lucrul astă a venit prea tarziu, şi m-am dus la prima lecţie de şoferie cu emoţii de liceean, la un PECO, unde trebuia să mă întâlnesc cu instructorul.
Tremuram rău pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, şi îl aşteptam. Cel mai bun
lucru era că omul nu mă cunoştea.A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceauşescu, căreia, când i-a pus o frână, chiar în faţa mea, i-au sărit şuruburile pe jos. Le-a adunat
tacticos şi le-a pus la locul lor, ignorându-mă.Era mecanicul absolut, la întâlnirea cu imbecilul absolut.

Locul mortului.

Nea Ilie era plin de vaselină şi avea un fes slinos pe cap. M-a citit
din prima, şi-a dat seama cu cine are de-a face.Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus:
,,Vai, maestre, ce onorat sunt să vă fiu eu instructor!"
Când mi-a zis, fără să se uite la mine:
,,Bă, asta e cheia!", am îngheţat.
,,Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frâna este mama, iar
acceleraţia este copilul tâmpit care aleargă până ce dă cu capul în
prima maşină"
Absolut genial!
Apoi îmi spune scurt: ,,Treci în locul meu!"
Eu, speriat: ,,Lasă-mă, nene, că n-am mai pus în viaţa mea mâna pe aşa ceva".
El: ,,Bă, tu nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să te
conducă toţi tâmpiţii?"
Şi atunci m-am gândit să strig şi eu la poporul român:,,Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?"

Era o adevarată resuscitare, domnule! Şi îmi tot repeta:
,,Hai, hai, învaţă să conduci!"
Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct în trafic.Şi eu trebuia să am mâna pe volan, pe chei, pe schimbătorul de viteze, trebuia să mă uit în cele două oglinzi, dar şi în ochii lui.
,,Unde te duci, măăă? Nu vezi unde mă bagi? O calci pe baba aia! Nu te
uiţi în spate? Vezi, băă, că intră ălă în tine!"
Şi m-a ţinut aşa, de îngheţam şi transpiram tot, doua zile la rând! Nu mai eram sănătos! Nici un rol, în viaţa mea, nu m-a solicitat atât de mult, şi nu m-a adus într-o asemenea stare.
În a treia zi s-a liniştit de tot.Stătea bătrânul cu o mână pe volan şi cu fesul pe ochi.
Dormea, domnule!
,,Înseamnă că am început să conduc bine", mi-am zis.

Crucea Sfântului Andrei.

Nu l-aţi văzut pe Puric, disperatul, între Maestrul său dormind şi traficul din Bucureşti.
Si, târându-mă încet-încet, am trecut pe lângă un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:
,,Bă, vezi? Aici e o fostă elevă de-a mea!"
Mie mi-a îngheţat coloana vertebrală.
,,În cimitir?"
,,Pai da! Nu e singură, e cu soţul!"
,,Cum a ajuns acolo?"
,,Tot aşa, bă, ca şi tine, nu a oprit la Crucea Sfântului Andrei, aia pe unde trece trenul. Păi, băă, când vezi o cruce, nu te opreşti să te închini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, că tot acolo ajungi!"

Omul ăsta m-a creştinat pe mine, teologul lui peşte.

Avea dreptate! Când vezi Crucea Sfântului Andrei, te uiţi în dreapta şi nu crezi nici măcar în ăla de-ţi face semn cu steagul, că e ţara plină de proşti.Vei învaţa să conduci când vei şti să te fereşti de proşti, nu când vei şti legea."

[Daniel777]

Deci transformarea unui moment de penibil intr-o invatatura folositoare si intr-o smerenie a sufletului.Domnule scotian,aici m-ai ajutat.

În prealabil postat de Daniel777

Deci transformarea unui moment de penibil intr-o invatatura folositoare si intr-o smerenie a sufletului.Domnule scotian,aici m-ai ajutat.

ca Cel de Sus ne ajuta pe toti in momente cand nu ne gandim si intr-un mod pe care noi poate nu il intelegem.Dumnezeu sa fie alaturi de dvs

[eodor nastasa]

În prealabil postat de Scotianul

Permisul auto

(Dan Puric)

Dumnezeu, iubindu-mă, mă tot pune la felurite încercări ca să nu mă plictisesc.Aşa a fost şi cu şoferia. Ne-am luat şi noi maşină.Atunci mi-a zis soţia că ar fi bine să-mi iau permis şi eu, că cine ştie, s-ar putea să fie nevoie vreodată să şofez.Pentru mine, lucrul astă a venit prea tarziu, şi m-am dus la prima lecţie de şoferie cu emoţii de liceean, la un PECO, unde trebuia să mă întâlnesc cu instructorul.
Tremuram rău pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, şi îl aşteptam. Cel mai bun
lucru era că omul nu mă cunoştea.A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceauşescu, căreia, când i-a pus o frână, chiar în faţa mea, i-au sărit şuruburile pe jos. Le-a adunat
tacticos şi le-a pus la locul lor, ignorându-mă.Era mecanicul absolut, la întâlnirea cu imbecilul absolut.

Locul mortului.

Nea Ilie era plin de vaselină şi avea un fes slinos pe cap. M-a citit
din prima, şi-a dat seama cu cine are de-a face.Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus:
,,Vai, maestre, ce onorat sunt să vă fiu eu instructor!"
Când mi-a zis, fără să se uite la mine:
,,Bă, asta e cheia!", am îngheţat.
,,Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frâna este mama, iar
acceleraţia este copilul tâmpit care aleargă până ce dă cu capul în
prima maşină"
Absolut genial!
Apoi îmi spune scurt: ,,Treci în locul meu!"
Eu, speriat: ,,Lasă-mă, nene, că n-am mai pus în viaţa mea mâna pe aşa ceva".
El: ,,Bă, tu nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să te
conducă toţi tâmpiţii?"
Şi atunci m-am gândit să strig şi eu la poporul român:,,Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?"

Era o adevarată resuscitare, domnule! Şi îmi tot repeta:
,,Hai, hai, învaţă să conduci!"
Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct în trafic.Şi eu trebuia să am mâna pe volan, pe chei, pe schimbătorul de viteze, trebuia să mă uit în cele două oglinzi, dar şi în ochii lui.
,,Unde te duci, măăă? Nu vezi unde mă bagi? O calci pe baba aia! Nu te
uiţi în spate? Vezi, băă, că intră ălă în tine!"
Şi m-a ţinut aşa, de îngheţam şi transpiram tot, doua zile la rând! Nu mai eram sănătos! Nici un rol, în viaţa mea, nu m-a solicitat atât de mult, şi nu m-a adus într-o asemenea stare.
În a treia zi s-a liniştit de tot.Stătea bătrânul cu o mână pe volan şi cu fesul pe ochi.
Dormea, domnule!
,,Înseamnă că am început să conduc bine", mi-am zis.

Crucea Sfântului Andrei.

Nu l-aţi văzut pe Puric, disperatul, între Maestrul său dormind şi traficul din Bucureşti.
Si, târându-mă încet-încet, am trecut pe lângă un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:
,,Bă, vezi? Aici e o fostă elevă de-a mea!"
Mie mi-a îngheţat coloana vertebrală.
,,În cimitir?"
,,Pai da! Nu e singură, e cu soţul!"
,,Cum a ajuns acolo?"
,,Tot aşa, bă, ca şi tine, nu a oprit la Crucea Sfântului Andrei, aia pe unde trece trenul. Păi, băă, când vezi o cruce, nu te opreşti să te închini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, că tot acolo ajungi!"

Omul ăsta m-a creştinat pe mine, teologul lui peşte.

Avea dreptate! Când vezi Crucea Sfântului Andrei, te uiţi în dreapta şi nu crezi nici măcar în ăla de-ţi face semn cu steagul, că e ţara plină de proşti.Vei învaţa să conduci când vei şti să te fereşti de proşti, nu când vei şti legea."

Genial instructoru', dar nici Puric, nu-i de lasat.
Si, penibilul, ei bine, este o stare de fapt...intre oameni, asa ca, nu va mai scoateti ochii de pomana, si mai ales, pe gratis.

[forfota]

Pe bune daca gasesc ceva penibil in textul oferit de "Scotianul". Este o situatie normala, unde necunoscutul isi manifesta spectacolul. Instructorul ala chiar era bun! Iar maestrul Puric, un "puric" la volan (ca incepator).

Urmaresc acest topic de la inceput. Pana in acest moment, nimeni nu da detalii despre propriile momente penibile. In ce ma priveste, nu-mi amintesc un moment atat de penibil incat sa nu pot trece cu o gluma mai departe. Dar, indirect imi amintesc de un penibil indus de mine, cand eu nu mai eram de fata.
Dupa un an de ucenicie in Londra, mi-am cumparat un VW caravele, cu care mergeam la diferite joburi. Mai tarziu m-am asociat cu un amic din aceeasi localitate cu mine si i-am facut si lui asigurare, asa incat mai mult el conducea microbuzul. Unul dintre joburi s-a nimerit a fi undeva intr-o zona rezidentiala, in apropierea Thamisei, cu oameni bogati, gradini frumoase si locuri de parcare cu plata, care te uscau la buzunar. Un timp am parcat cumva in fata casei, dar dupa ce am primit trei amenzi in trei zile, m-am suparat atat de rau incat am zis ca nu-mi mai trebuie microbuzul si ca ma c-c in el! Proprietarul casei, un englez sadea (cu care sunt in relatii frumoase si astazi) mi-a sugerat sa il duc undeva la vreo 300m. unde stia el o parcare gratuita.
Dupa un timp toate baile casei au fost dezafectate, pentru o zi, cand au venit instalatorii. Cu problemele minore, mai rezolvam noi prin gradina, dar ce sa faci daca ai mari probleme? Nici un restaurant in zona, cu vecinii nu ne intelegeam ca ne reclamasera pt zgomot... Am decis atunci sa ma folosesc de o sacosa si un bidon, niciunde in alta parte decat in microbuz, considerand ca pana seara e timp suficient sa se aeriseasca. Am trecut la fapte, ca nu era chip!... Am aruncat apoi lucrurile in primul tomberon am ventilat cum am putut, dar departe de a fi suficient... Cum nu aveam timp de stat am plecat inapoi. Pe drum, ma intalnesc cu colegul care era insotit de un muncitor polonez si... un manager sictirit cu care avusesem de multe diferente de opinii (n-avea nimic comun cu functia pe care o detinea). Li se stricase masina lor cu care carau materialele si tocmai atunci voiau sa se foloseasca de vanul meu. Cand i-am vazut nu stiam daca sa rad sau sa fac orice sa-i intorc inapoi... N-am avut succes nicicum. Ei si-au urmat linistiti drumul, iar eu am mers sa-mi continui jobul intrerupt.
Pana a venit colegul, am stat ca pe ace. In sfarsit apare, intra, inchide usa si izbucneste intr-un hohot ca nu-l mai puteam opri. Radea cu lacrimi si se tinea de perete! Cand se mai linisteste imi zice: "Bai, niciodata sa nu mai spui ca te c--i in el de microbuz!" Si iar dai si razi!... In microbuz nimeni nu avea voie sa fumeze, dar atunci toti si-au aprins cate o tigara ca iesea fumul in valuri pe geamurile deschise. Cica sa-l fi vazut pe manager cum de foia si ce fata facea, ca amicul meu nu stia cum sa se stapaneasca din ras...
A fost cel mai penibil... penibil la care s-a ajuns printr-un concurs de imprejurari cu totul ciudat!

[mishi55]

În prealabil postat de eodor nastasa

Genial instructoru', dar nici Puric, nu-i de lasat.
Si, penibilul, ei bine, este o stare de fapt...intre oameni, asa ca, nu va mai scoateti ochii de pomana, si mai ales, pe gratis.

Greu de inteles ce gasiti de admirat la un saltimbanc ca puric.
Faptul ca face echilibristica pe fir aparent subtire? Doar aparent subtire, ca e gros, gros, la fel de gros cum ii e si obrazul.
Scalambaiala lui penibila (cea de pe scena) nu poate impresiona un crestin autentic.
Iar scalambaiala cu masca crestina e nu doar penibila, ci de-a dreptul vrajmasa, batjocoritoare. Oare nu vedeti masonul, in spatele mastii surazatoare? Nu vedeti vanzarea, Iuda, in spatele vorbelor "spirituale"? Doar o batjocura. Veti vedea la vremea potrivita ce fel de "crestin" e acest puric. Nu este puricul un parazit, un traitor din viata si sangelele altei vietuitoare? Uitati-va putin mai de aproape si veti vedea. Bine, daca aveti ochi de vazut, urechi de auzit...
Sa va ajute Dumnezeu sa ajungeti la Adevar!

[stasylena]

Mie mi se pare penibila acea persoana care iti reproseaza ca se roaga pentru tine, tu cel care esti incercat de Dumnezeu, si ca merge special pe la biserici sa PLATEASCA pomelnice pentru neputinta ta-reprosindu-ti asta. Singur ajungi sa devii penibil din momentul in care creezi situatia cu pricina, din prea multa fatarnicie, asteptand ceva in schimb- o plecaciune, un sarut de mana sau vesnicele multumiri. Asta mi s-a intamplat mie din partea unora si le pot numi momente penibile, pentru ei ca au devenit penibili.

Doamne ajuta!

[caliyo]

Asa se intampla de multe ori cand o persoana vrea sa te ajute. Poate ca intentia respectivului(ei) este buna initial, dar dupa aceea vine ,,cel cu cornite´´si isi baga coada. Si eu am avut multe dezamagiri in viata la capitolul asta. De aceea am devenit f reticenta cand mi se intinde o mana de ajutor. Nu zic ca nu primesc( daca am neaparata nevoie), dar am eu niste rezerve...
Nu stiu de ce unii oameni simt nevoia sa umileasca pe cei carora le ofera un ajutor...

În prealabil postat de mishi55

Greu de inteles ce gasiti de admirat la un saltimbanc ca puric.
Faptul ca face echilibristica pe fir aparent subtire? Doar aparent subtire, ca e gros, gros, la fel de gros cum ii e si obrazul.
Scalambaiala lui penibila (cea de pe scena) nu poate impresiona un crestin autentic.
Iar scalambaiala cu masca crestina e nu doar penibila, ci de-a dreptul vrajmasa, batjocoritoare. Oare nu vedeti masonul, in spatele mastii surazatoare? Nu vedeti vanzarea, Iuda, in spatele vorbelor "spirituale"? Doar o batjocura. Veti vedea la vremea potrivita ce fel de "crestin" e acest puric. Nu este puricul un parazit, un traitor din viata si sangelele altei vietuitoare? Uitati-va putin mai de aproape si veti vedea. Bine, daca aveti ochi de vazut, urechi de auzit...
Sa va ajute Dumnezeu sa ajungeti la Adevar!

In cea mai mare parte sunt de acord cu tine. Dan Puric, inainte de toate este clar un actor, cam prea plin de sine in haina smereniei care demult nu-l mai incape. Printre adevaruri indiscutabile, razbate aroganta si zeflemeaua ieftina, care nu are nimic comun cu ortodoxia. Cine sesiseaza asta, sunt convins ca-i evita conferintele care - culmea! - au efect dezbinator si de ura fata de semenii din alta categorie. Sunt convins ca dupa o seara in prezenta lui, nu-ti mai vine sa te mai rogi pentru dusmani...

Mi-am amintit acum de un alt moment penibil. Plecam in Londra si aveam avion la 4 dimineata. Cand am facut rezervarile, am pendulat mult timp pentru data intoarcerii intre luni si marti. Am ales intr-un final marti, dar in cap - nu stiu de ce - mi-a ramas luni, si n-am mai verificat biletele. Am plecat de-acasa cu catel, cu purcel (adica cu sotia si doi copii) inainte cu o zi. Am ramas pana noaptea pe la 2 la cineva din familie, in Bucuresti, apoi am luat un taxi si am purces la aeroport. Fetele de la chek-in erau cu ochii umflati de somn... Mi-a venit randul si mi-am pus bagajele senin si plin de... incredere. Fata verifica, verifica, verifica si ceva nu-i iese. La un moment dat, intoarce capul la colega: "Draga, ia mai zi-mi o data in cat suntem azi, ca io am luat-o razna!"
La 5 dimineata sunam din nou la usa celor de la care ne luasem ramas bun cu cateva ore mai devreme: "Vaai, de cand nu ne-am vazut! Nu va era dor?"
In ciuda acestui lucru, toti ne-am amuzat teribil. Probabil nu acelasi lucru s-ar fi intamplat daca am fi intarziat cu o zi!