Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

208. Desfrânarea duhovnicească la pucioşi (II)

În concepţia ei protocronistă, Mihaela speră şi crede că toţi rromânii verzi vor trebui să lepede “hainele nemţeşti” şi să se întoarcă la iţari şi la opinci, la fotă şi la ie, la cuşmă şi la broboadă, pentru a dovedi (cui?) prin aceste manevre vestimentare că sunt români cu adevărat, demni de strămoşii lor. Dar, mai ales pentru a dovedi că Rromânii sunt neamul care se află pe poziţia întâi pe pământ, înaintea tuturor neamurilor, în faţa lui Dumnezeu, iar neamurile trebuie să i se închine ca şi lui Dumnezeu. În acest demers halucinant, păcatul mândriei de a purta haine frumoase şi scumpe este valorizat la aberanta sintagmă “mândrie sfântă”. Adepţii Mihaelei vor trebui să arate de acum împodobiţi ca sorcovele sau ca bradul de Crăciun:

“Stau în sfat cu voi, fii români, şi vă rog pe voi să deschideţi cartea istoriei şi să staţi o clipă faţă în faţă cu străbunii acestui neam şi întrebaţi-vă apoi dacă arătaţi ca ei, ca fii ai lor, ca urmaşi ai lor. O, frumos şi creştinesc şi iubit de Dumnezeu a fost portul românului! De ce, de ce, tată, l-aţi părăsit şi n-aţi iubit să fiţi frumoşii Mei? Iată cum vă luaţi după străini! Aţi pierdut mândria aceea sfântă de a fi frumoşi ca sfinţii, ca străbunii, o, fiilor. Eu, Domnul, v-aş vrea pe toţi împodobiţi cu strai plăcut lui Dumnezeu, v-aş vrea prinţi şi prinţese după port şi n-ar mai fi nici un neam mai frumos pe pământ ca şi neamul Meu român, pe care Tatăl l-a hărăzit al Meu acum, la sfârşit de timp, şi iată, Eu vin în mijlocul lui cuvânt şi îl povăţuiesc pe el spre iubirea Mea cea de sus pentru el. O, trezeşte-te, tată, şi arată-te întru toate neam al lui Dumnezeu, căci Eu sunt Împăratul făpturii şi te vreau întâiul pe pământ înaintea Mea, ca să se închine Mie şi ţie neamurile, tată, dar ascultă-Mă şi nu te teme de sărăcie şi de lipsuri dacă Mă asculţi!” (citat după Cuvântul Pucios din 9-05-2010)

Dar pentru că i se părea că “poporul” pucios nu are suficientă “vizibilitate”, Mihaela a conceput o manevră de proporţii care să-i sporească publicitatea. A imaginat mai multe spectacole la scenă deschisă, în care adepţii ei să interpreteze piese de teatru cu subiecte “creştineşti”. A obţinut îngăduinţa să folosească teatrele în aer liber şi parcurile din Târgovişte şi Pucioasa, în care a improvizat piese de teatru. Curioşii veneau, priveau şi plecau mai departe, clătinând din cap. Adică, “la tinerii ăştia le lipseşte o doagă”. Când avea ocazia, Mihaela îi încolona îmbrăcaţi în straie populare şi îi punea să mărşăluiască cu flori în mâini, ca să-i vadă lumea şi să se mire. Aşa a fost la aşa-zisa sărbătoare pucioşească “Dezlegarea Blestemului Sfântului Nifon” ( desfăşurată pe străzile Târgoviştei şi pe ruinele turnului Chindiei), dar şi la Pucioasa în mai multe rânduri.

Însă cele mai elaborate spectacole rămân, negreşit, cele organizate la aşa-zisele Festivale Pucioşeşti ale Creştinătăţii Româneşti. Aceste Festivale nu aveau mai nimic creştinesc în ele, fiind mai degrabă nişte manifestări cultural artistice, în care invitaţi de marcă (poeţi, artişti plastici, toboşari, scripcari, flautişti, naişti şi gurişti) îşi exersau talentele în faţa câtorva zeci de creştini pucioşi, aşezaţi pe băncuţele spectatorilor, printre care se mai amestecau şi câţiva gură-cască veniţi de prin sat. Ca să salveze aparenţele de “manifestare creştinească” festivalul se încheia invariabil cu câte o “piesă de teatru creştin”. Aceste piese erau concepute de cele mai multe ori de Tataia, care era cel mai talentat dintre toţi şi mai avea şi idei, apoi erau validate de Mihaela. Când erau presaţi de timp, pucioşii îi prezentau Mihaelei spre aprobare o piesă prelucrată după un basm sau o snoavă clasică.

Preceptele Verginicăi, ca niciun copil de creştin să nu urce pe scenă, fuseseră aruncate la gunoi de Mihaela. “Copiii” ei interpretau cu atâta sârg rolurile, încât Mihaela a trebuit să intervină adesea, mustrându-i aspru pe cei care intrau prea entuziaşti în pielea personajelor negative. Ar fi putut să sesizeze atunci că probabil Verginica intuia acest lucru, atunci când le interzicea copiilor de creştini să urce pe scenă, ca să nu se identifice, fie şi pasager, cu rolurile negative pe care le interpretau. Dar Mihaela n-a fost în stare sau n-a vrut să se ridice la înţelepciunea ţărănească a Verginicăi, ci a mers pe principiul “scopul scuză mijloacele”. Tinerii şi tinerele pucioase îşi interpretau cu atâta convingere şi bucurie rolurile, chiar şi cele negative, încât Mihaelei i se părea că trăiau adevărate clipe de desfrânare duhovnicească. Dar, în loc să renunţe cu curaj la aceste spectacole de cabotini, ea prefera să le impună cu forţa tinerilor actori să adopte o interpretare seacă, în care să-şi reprime orice simţire interioară de bucurie sau de satisfacţie.

Apogeul “desfrânării duhovniveşti” pe scena deschisă l-a constituit o piesă în care două echipe de fotbal, una fiind alcătuită din draci (F.C. Iadul), iar alta din îngeri (F.C.Raiul) au jucat fotbal pe arena improvizată sub Cortul Alb din Grădina Întâlnirii de la Glodeni-Pucioasa. Bineînţeles că actorii costumaţi cu mult talent în draci (în combinezoane negre cu roşu, având şi coarne, şi coadă , dar şi ciorapi în dungi multicolore până la genunchi, “jambiere de fotbalist”) s-au străduit din răsputeri să facă pe imbecilii, aşa încât actorii-îngeri (îmbrăcaţi în echipament alb şi ţinând lujere de crin în mână) să-i poată bate la scor, deşi nu le-a fost deloc uşor: în timp ce “dracii” erau jucaţi de actori-băieţi, “îngerii” erau jucaţi de actori-fete, care cu greu nimereau cu piciorul în minge. Dar până la urmă, cu chiu cu vai, F.C. Raiul i-a învins pe draci cu 1-0, în aplauzele şi chiotele de satisfacţie ale publicului spectator. Morala piesei: binele învinge totdeauna răul, deşi pare mai neputincios şi mai slab.

“Desfrânarea duhovnicească” a continuat să fie un subiect aprins se dezbatere în conclavurile pucioşilor. Mihaela a reuşit să le impună cu cinism un sentiment de vinovăţie acută tuturor celor care mai simţeau în inima lor o bucurie cât de mică, pe motiv că aceasta este un semn sigur al alunecării spre “desfrânarea duhovnicească”.

Astăzi, pucioşii nu mai ştiu să zâmbească, iar a râde şi a te veseli este un delict sancţionat sever prin interdicţie totală de către Legea cea Nouă a pucioşilor, căci liderii lor au uitat că, doar cu câţiva ani în urmă, tot ei îi puneau să urce pe scenă pe unii, ca să-i distreze pe alţii:

“Nici unul din cei ce au fost şi sunt cu acest popor, din cuvântul Domnului născut, nici unul să nu-l facă pe fratele său să râdă! O, nu mai glumiţi, nu mai naşteţi râs pe feţele voastre unul de la altul,[...]” (citat după Cuvântul Pucios din 2-08-2009)

Încet, încet, feţele tuturor pucioşilor au trecut de la registrul grav la cel tragic, feţele lor crispate exprimând limpede tragedia spirituală în care au fost târâţi de către liderii lor.

Vremea când F.C. Raiul învingea F.C.Iadul, în ropotele de aplauze ale spectatorilor pucioşi, a rămas o dulce amintire...

[vsovivi]

În prealabil postat de maria-luisa

de ce Il prigonesti prin vorbele tale cele multe care judeca ?
Lasa-l pe Dumnezeu sa judece. Cei care-L rastignesc sunt tocmai cei care judeca nedrept. Crezi ca stii mai bine ca Dumnezeu ce va fi pentru acest popor?

Lasa-l pe Dumnezeu sa judece. Cei care-L rastignesc sunt tocmai cei care judeca nedrept. Crezi ca stii mai bine ca Dumnezeu ce va fi pentru acest popor?

Deci pentru ce judeci pe cei ce judecă? Şi de ce judeci pe cei care judecă pe cei ce judecă? Şi de ce de ce judeci pe cei care judecă pe cei ce judecă pe cei care judecă? Şi ...............

Dar nu ţi-am spus că Îl las pe Dumnezeu să judece? Pentru că eu cred şi ştiu că e drept! Nu-mi fac probleme, fiecare îşi va lua răsplata după faptele sale.

Dar Tatăl nu judecă pe nimeni! Iar Fiul a primit toată puterea în Cer şi pe pământ, şi nici El nu caută să judece pe cineva, iar chiar dacă judecă, atunci când judecă El caută să facă voia Tatălui, Carele L-a trimis şi nu vrea să facă voia Sa, deci nu vrea să piardă pe nimeni. Astfel că nouă datu-ni-sa Cuvântul lui Dumnezeu ca să ne judecăm numai pe noi înşine pentru ca să ne pocăim aici şi dincolo să fim în fericire... căutând să facem fapte vrednice de pocăinţă şi nu vrednice de mândrie şi nici roade vrednice de faptele legii ci de Credinţă căci Pocăinţa înseamnă Credinţă, Smerenie, Dragoste, Sfinţenie, Pace.

Deci pentru ce tot ceri să nu judece unul sau altul? Nu cumva pentru faptul că ţie ţi se pare că judecă? Dar cel ce judecă nu face alteceva decât să se îndreptăţească din faptele legii ... pe când creştinii se îndreptăţesc prin Credinţa în Iisus Hristos...

Deci ieşi din cerucul vicios ca să fi şi dumneata aşa de voioasă cum sunt şi eu atât de voios.

Deci nu mai insinua cu întrebăruile tale acuyatoare?

Căci nu întrebările aste trebuie să le pui sau să ţi le pui ci o singură întrebare ni se va pune de Către Cuvântul lui Dumnezeu:

''-De ce sau pentru ce n-ai crezut? ''

[mariamargareta]

Inconsecvenţa pucioşilor faţă de vin este proverbială. Dacă prin 1965 ei făceau eforturi şi raţionamente halucinante pentru a-şi răstălmăci propriile lor spuse, ca să dovedească “prin pilde multe” faptul că “vinul este lăsat să se bea” şi că “băutul vinului trebuie pus în practică”, treizeci de ani mai târziu, când excesele lor de puritanism atingeau apogeul, ei exprimau regrete uriaşe că n-au blestemat vinul odată cu ţuica:

“…căci dacă un credincios a primit poruncă să nu bea vin, nu acesta este cuvântul, că a spus Domnul să nu bea vin, ci cuvântul “să nu bei” este în pilde multe, şi pune-l în lucru, căci vinul este lăsat să se bea, dar pune în practică ce este cuvântul acesta.” (citat după Cuvântul Pucios din 17/30 aprilie 1965)

De la nişte excepţii de conduită privind folosirea vinului, se ajunge rapid la o generalizare: Oricine bea vin (sau mănâncă carne) nu are nici înţelepciune, nici sfinţenie:

“Sunt plin de durere, că vinul a rămas neblestemat, şi omul se îmbată de vin, şi se îmbată şi cei ce cred în cuvântul Meu, şi se îmbată de vin slujitorii bisericii, nu numai de alte băuturi. Fiilor, e plagă mare peste oameni carnea şi vinul, dar Eu, Domnul, voi lua acestea de la oameni, căci acestea trag pe om la despărţirea de Dumnezeu. Omul care mănâncă carne şi bea vin, acela nu are înţelepciune din cer şi nu are sfinţenie în cuget şi în trup şi în inimă.” (citat după Cuvântul Pucios din 16-08-1998)

Obsesia liderilor pucioşi că vinul trebuia blestemat, împreună cu ţuica, îi împinge la jocuri de cuvinte caraghioase şi ieftine, cu puerile reflexe dadaiste care vin să-i gâdile la ureche: „vin când vin, plin de dor vin, plin de dor de vin”:

„Eu sunt la uşă, şi sunt uşa, şi vin când nimeni nu se aşteaptă să vin, şi Mă doare că nu Mă aşteaptă nimeni să vin când vin, şi Mă doare de-Mi vine să strig în lung şi în lat cu glas de durere că nu Mă aşteaptă nimeni când vin, şi iată, Eu mereu vin, şi cu greu vin, căci nu sunt aşteptat.
V-am spus vouă să vă îmbătaţi de dor, că Eu plin de dor vin. Omul se îmbată de vin şi îi este dor de vin, dar dorul de vin este şarpe în sufletul omului, fiindcă vinul este şarpe, şi voi ştiţi această taină, căci v-am spus-o. Şi acum, iarăşi îi spun omului că omul a făcut din vin, şarpe şi dă vina pe Mine când face aşa, şi zice că e binecuvântat de Mine vinul. Eu însă spun: Nu! Şi iarăşi, şi iarăşi spun: Nu! Nu! Eu ştiu ce am binecuvântat. Eu am binecuvântat paharul Meu, nu paharul omului, iar în paharul Meu este Trupul şi Sângele Meu, Care a stat pe cruce.
L-am întrebat pe omul care spune că Eu am binecuvântat vinul, şi i-am spus: "Poţi tu, omule, să faci din vin, Sângele Meu?". Şi dacă nu poţi, taci şi nu mai vorbi prostii; taci şi nu mai fă păcate vorbind despre tainele Fiului lui Dumnezeu, care nu sunt de pe pământ, ci sunt din cer aşa cum apa care s-a făcut vin pentru minunea de la nunta din Cana Galileii, era taină din cer, vin din minune şi nu cum dai tu să-ţi baţi joc de tainele cerului, căci vinul este desfrânare, aşa cum a fost la Noe când a făcut vin, de l-a făcut vinul să-l blesteme pe fiul său. Nu mai vorbi prostii să spui că vinul este sfânt când în Scripturi scrie că vinul este desfrânare.” (citat după Cuvântul Pucios din 19 -12-2003)

Concluzia pucioşilor? “Vinul este desfrânare”. Cică aşa scrie în Scripturi.

Dar, oare, aşa scrie?

Citatul pucioşilor este de două ori răstălmăcit, ca să ajungă ei acolo unde vor: la blamarea severă a vinului. În Biblie nu scrie nicăieri că vinul este desfrânare, dar iată ce scrie:

“Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul.” (Efes.5,18)

Prima răstălmăcire este schimbarea cuvântului “pierzare” cu “desfrânare”. Pentru aceasta, pucioşii îşi iau ca sprijin tălmăcirea neoprotestantă a Bibliei, care sună asemănător cu traducerea BOR, dar substanţial diferit:

“Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.” (Efes.5,18)

Care versiune este cea corectă? Să le raportăm pe amândouă la traducerea corespondentă din Biblia Ecumenică (TOB- Traduction Œcumenique de la Bible), cunoscut fiind faptul că această traducere este apreciată de cei mai mulţi ca fiind cea mai apropiată de original:

“ Ne vous enivrez pas de vin, il mene a la perdition, mais soyez remplis de l’Esprit” (Éphés.5,18)

Adică: “Nu vă îmbătaţi cu vin, el duce la pierzare; ci fiţi plini de Duh.” (Efes.5,18)

Deci, traducerea BOR este mai apropiată de TOB, în ceea ce priveşte urmările îmbătării cu vin. Pucioşii au preferat însă versiunea neoprotestantă pentru că ei aveau un scop precis: diabolizarea vinului.
Pentru aceasta, ei speculează simultan o a doua răstălmăcire, pe care o găsesc tot în versiunea neoprotestantă a Bibliei: sensul original “...în care este...”, sau “...el duce la...” a fost modificat în mod fraudulos, devenind “...aceasta este...”. Vinul trece deci de la cazul instrumental la cazul nominativ, devenind chiar autorul răului. Desfrânarea nu se mai află deci în vin, ci este însuşi vinul. Deci, vinul este desfrânare – ceea ce trebuia demonstrat de pucioşi!

Dar în Scripturi nu scrie aşa. În Scripturi scrie că vinul băut peste măsură poate duce la pierzare, şi desigur, şi la desfrânare. Nu vinul este rău în sine, aşa cum reclamă pucioşii, pentru ca apoi să-l poată eventual blestema, ci proasta şi nesăbuita folosire a lui de către cei care îl beau.

După ce au blestemat nunta, scoţând-o din rândul celor Şapte Taine, pucioşii vor acum să blesteme şi vinul. Ei au uitat că Domnul a sfinţit nunta şi a binecuvântat vinul în Cana Galileii, deci nunta rămâne pe veci sfinţită, iar vinul rămâne pe veci binecuvântat. După ce nuntaşii din Cana au terminat vinul, Domnul nu le-a spus: “Gata! Aţi băut destul! Vă ajunge, ca să nu vă îmbătaţi!”, ci le-a mai sfinţit încă, discret şi prin minune dumnezeiască, alte şase vedre de vin, ca veselia lor să se înteţească.

Greşita folosire a vinului nu-i poate retrage binecuvântarea şi nici nu-i poate aduce căderea sub blestem, dar poate cădea ca un blestem peste cei care sunt nechibzuiţi.

[vsovivi]

În prealabil postat de maria-luisa

Pentru cei interesati sa nu mai vada "paiul din ochiul altora" , va recomand sa cititi mai intai si sa nu mai judecati pe nedrept inainte de a cunoaste:
http://www.librariabucuresti.com/Car...eilor-4337.htm

Păi nu eşti dumneata simpatică? Mă tot întrebi pe mine de ce judec, cu toate că ţi-am zis că nu judec ci eu aici mi-am mărturisit liber Credinţa, şi anume am şi afirmat altora că Domnul nostru Iisus Hristos nu este altcineva decât Cuvântul lui Dumnezeu, recomandându-le să nu se ia ei după hulele lui MM ca să se distreze şi ei cu proorociţele astea lingviste aristocrate care fac miştouri după miştouri şi ironii după ironii ca să se piardă ele prin bălării, ci le+am recomandat să citească mereu de pe site ca să aplice în viaţa lor. Iar dumneata cu toate că mi-ai recomandat să nu judec, faci reclamă la Talmud ca să ajung judecător?

Păi tot Cuvântul lui Dumnezeu nu este spre a face noi judecată ci ascultare de maimare căci îndreptăţirea nu vine din faptele legii ci din faptele credinţei smerite şi ale pocăinţei care rodesc dragoste sfântă, dar nu înaintea oamenilor ca să placi gLumii, deci este dat pentru ca să ne judecăm pe noi înşine spre pocăinţă şi mântuire şi nu spre distrugere şi pierzare, şi este dat să nu judecăm şi să nu bârfim cu niciunchip pe Dumnezeu sau pe aproape şi mai ales să nu ispitim căci este scris: ''Vai de cel prin care vine ispispita''.

Deci Talmudul nu foloseşte la nimic ci doar descoperirea Credinţei şi trăirea în Credinţă... Fiindă Hristos n-a zis niciodată se se facă ţie după talmud ci facă-se ţie după credinţa ta în Dumnezeu şi credinţa că El te poate Mântui şi vindeca şi ajuta şi iubi şi ferici căci mereu a zis: ''Credinţa ta te-a mântuit'' ori ''Facă-se ţie după Credinţa ta''. Deci după credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu. Iar criteriul de judecată va fi iubirea iar dacă ai avut iubire aristocratică cu privilegii şi fărădelegi şi răutăţi şi răzbunări mergi în jos pecând dacă ai avut o iubire care nu judecă pe nimeni sau măcar nu judecă după faţa sau haina scumpă a omului atunci mergi sus şi dacă ai iubit pe Dumnezeu până acolo încât să ai o iubire frăţească şi umilită de aproape atunci mergi sus pentru că dacă ai avut o iubire frăţească iubind pe toţi fraţii chiar dacă unii se arătau mereu ca duşmani cei mai temuţi şi ai răbdat pentru ea toate greutăţile atunci mergi sus, dacă nu, atunci mergi jos... deci se va socoti şi se va căuta dacă ai avut o dragoste făţarnică şi minteresată funcţie de ierarhiile trecătoare ale gLumii sau ai iubit până şi pe vrăjmaşi tăi, adică pe casnicii tăi, pe apropiaţi dar urând desăvârşit şi alungând din tine şi din casa ta toate duhurile răutăţii ca nu cumva să faci faptele rele şi să nu mai iubeşti, căci nu se poate ca să faci şi binele şi răul ci numai binele trebuie să-l împlineşti, răul oricum şi-l face omul cu mâna lui.

Deci un singur lucru foloseşte: să ne iubim unii pe alţii! Şi să avem Credinţă în Dumnezeu ca să biruim tot păcatul şi toată patima şi cu siguranţă vor apare şi fapte vrednice de dragoste şi de pocăinţă; căci a face fapte imitând oamenii ce se laudă cu faptele legii înseamnă să faci faptele mândriei, crezându-te vrednic şi drept asemenea gLumii... şi gLumea nu se vede cât e de ''vrednică'' şi ''sfîntă'' şi ''dreaptă''? Vai şi cât te ''iubeşte'' gLumea... cu Talmud cu tot. Şi aia e etica şi echitatea ei, o scorneală complexă cu miros de Talmud, de smoală... bună de tot, ca să-ţi dai acoperişul cu ea şi să fi şi tu bun de tot că nu te plouă la tine în senatoriul desfrânărilor făcut exact după senatoriul gLumii, cu bar, cu burdel, cu frigider mare, cu maşină de spălat mare, cu budoar plin de toate spoileile cu care se sulimenizează omul ca să placă gLumii şi să avanseze... Ştie el oare unde o să ajungă?

Dar nu am zis că s-a desfinţat legea sau proorocii ci am zis că Legea este Domnul nostru Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu căci prima poruncă începe cu: Eu sunt...

[maria-luisa]

În prealabil postat de vsovivi

Păi nu eşti dumneata simpatică? Mă tot întrebi pe mine de ce judec, cu toate că ţi-am zis că nu judec ci eu aici mi-am mărturisit liber Credinţa, şi anume am şi afirmat altora că Domnul nostru Iisus Hristos nu este altcineva decât Cuvântul lui Dumnezeu, recomandându-le să nu se ia ei după hulele lui MM ca să se distreze şi ei cu proorociţele astea lingviste aristocrate care fac miştouri după miştouri şi ironii după ironii ca să se piardă ele prin bălării, ci le+am recomandat să citească mereu de pe site ca să aplice în viaţa lor. Iar dumneata cu toate că mi-ai recomandat să nu judec, faci reclamă la Talmud ca să ajung judecător?

Păi tot Cuvântul lui Dumnezeu nu este spre a face noi judecată ci ascultare de maimare căci îndreptăţirea nu vine din faptele legii ci din faptele credinţei smerite şi ale pocăinţei care rodesc dragoste sfântă, dar nu înaintea oamenilor ca să placi gLumii, deci este dat pentru ca să ne judecăm pe noi înşine spre pocăinţă şi mântuire şi nu spre distrugere şi pierzare, şi este dat să nu judecăm şi să nu bârfim cu niciunchip pe Dumnezeu sau pe aproape şi mai ales să nu ispitim căci este scris: ''Vai de cel prin care vine ispispita''.

Deci Talmudul nu foloseşte la nimic ci doar descoperirea Credinţei şi trăirea în Credinţă... Fiindă Hristos n-a zis niciodată se se facă ţie după talmud ci facă-se ţie după credinţa ta în Dumnezeu şi credinţa că El te poate Mântui şi vindeca şi ajuta şi iubi şi ferici căci mereu a zis: ''Credinţa ta te-a mântuit'' ori ''Facă-se ţie după Credinţa ta''. Deci după credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu. Iar criteriul de judecată va fi iubirea iar dacă ai avut iubire aristocratică cu privilegii şi fărădelegi şi răutăţi şi răzbunări mergi în jos pecând dacă ai avut o iubire care nu judecă pe nimeni sau măcar nu judecă după faţa sau haina scumpă a omului atunci mergi sus şi dacă ai iubit pe Dumnezeu până acolo încât să ai o iubire frăţească şi umilită de aproape atunci mergi sus pentru că dacă ai avut o iubire frăţească iubind pe toţi fraţii chiar dacă unii se arătau mereu ca duşmani cei mai temuţi şi ai răbdat pentru ea toate greutăţile atunci mergi sus, dacă nu, atunci mergi jos... deci se va socoti şi se va căuta dacă ai avut o dragoste făţarnică şi minteresată funcţie de ierarhiile trecătoare ale gLumii sau ai iubit până şi pe vrăjmaşi tăi, adică pe casnicii tăi, pe apropiaţi dar urând desăvârşit şi alungând din tine şi din casa ta toate duhurile răutăţii ca nu cumva să faci faptele rele şi să nu mai iubeşti, căci nu se poate ca să faci şi binele şi răul ci numai binele trebuie să-l împlineşti, răul oricum şi-l face omul cu mâna lui.

Deci un singur lucru foloseşte: să ne iubim unii pe alţii! Şi să avem Credinţă în Dumnezeu ca să biruim tot păcatul şi toată patima şi cu siguranţă vor apare şi fapte vrednice de dragoste şi de pocăinţă; căci a face fapte imitând oamenii ce se laudă cu faptele legii înseamnă să faci faptele mândriei, crezându-te vrednic şi drept asemenea gLumii... şi gLumea nu se vede cât e de ''vrednică'' şi ''sfîntă'' şi ''dreaptă''? Vai şi cât te ''iubeşte'' gLumea... cu Talmud cu tot. Şi aia e etica şi echitatea ei, o scorneală complexă cu miros de Talmud, de smoală... bună de tot, ca să-ţi dai acoperişul cu ea şi să fi şi tu bun de tot că nu te plouă la tine în senatoriul desfrânărilor făcut exact după senatoriul gLumii, cu bar, cu burdel, cu frigider mare, cu maşină de spălat mare, cu budoar plin de toate spoileile cu care se sulimenizează omul ca să placă gLumii şi să avanseze... Ştie el oare unde o să ajungă?

Dar nu am zis că s-a desfinţat legea sau proorocii ci am zis că Legea este Domnul nostru Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu căci prima poruncă începe cu: Eu sunt...

Incepusei frumos , caci asta trebuie sa facem cu totii, sa ne iubim unul pe altul si sa-L iubim pe Dumnezeu, iar ceea ce nu cunoastem sa facem efortul sa nu judecam, dar ai sfarsit, din pacate, tot in judecata. De ce ti-e greu sa intelegi ca precum tu ai credinta in Hristos si altii au acelasi drept: de a fi neclintiti in credinta lor? Iar daca aceasta inseamna Legea lui Dumnezeu, sa incerci, daca nu poti sa intelegi si sa-i respecti, macar sa taci, cu aceiasi credinta ca Dumnezeu stie mai bine decat noi toti ...Sa ai respect pentru credinta celor care nu cred la fel ca tine, e oare atat de greu?
Tu crezi ca Talmudul e rau, e treaba ta! Dar intelege ca precum sufletul tau a fost modelat de credinta ta la care nu vrei sa renunti si al altora a fost la fel, modelat de credinta lor, iar sufletul e al lui Dumnezeu, doar El are dreptul sa-l judece.

La sugestia ta ca si eu judec, poate ca fac si eu asta, desi nu-mi place, dar iubesc acest popor si nu pot privi indiferenta la judecata altora. In general, nu pot privi indiferenta nicio judecata care mi se pare nedreapta si daca pe unul sar mai multi si mi se pare nevinovat, nu pot sa ma fac ca nu vad.
E poate ecoul unei Judecati nedrepte, care m-a durut... Ar trebui sa fiu mai altfel, "mai in acord cu lumea" sau mai in acord cu Dumnezeul meu, in care cred si care mi-a daruit acest suflet?

poate cineva sa explice altceva sau dilaii sau dilii de la pucioasa sunt niste nebuni care au nevoie urgenta sa fue dus la un spital de psihiatrie tratati intens cu ce au mai puternic pa acolo.

[Jane Says]

În prealabil postat de gibilan

poate cineva sa explice altceva sau dilaii sau dilii de la pucioasa sunt niste nebuni care au nevoie urgenta sa fue dus la un spital de psihiatrie tratati intens cu ce au mai puternic pa acolo.

Ar fi si o pierdere sa-l tratezi pe vsovivi, e fascinant asa.

[mariamargareta]

210. Prea Sfinţitul Episcop IRINEU BISTRIŢEANUL se desolidarizează de fenomenul religios de la Pucioasa

În legătură cu fenomenul religios de la Pucioasa, înregistrăm ca moment deosebit de important aducerea la cunoştinţa opiniei publice a mărturisirii scrise a Prea Sfinţitului Irineu Bistriţeanul, prin care acesta se desolidarizează de fenomenul mai sus amintit. Dată fiind importanţa acestei atitudini, reproducem mai jos integral acest document.

Prea Fericite Părinte Patriarh,
Prea Sfinţit Sinod


Cu adâncă durere sufletească îmi exprim părerea de rău că m-am implicat în fenomenul religios de la Pucioasa, intrând în altă eparhie şi punând temelia unui aşezământ cu un hrisov ce nu corespunde întru totul cu rânduielile canonice ale Bisericii dreptmăritoare.
Sînt conştient că faptul acesta a scandalizat pe mulţi creştini din ţară şi a mâhnit clerul bisericesc, mai ales după ce presa a prezentat cazul într-o manieră dramatică, ca fiind sursă de dezbinare în sînul Bisericii.
Declar sincer că nu mă mai amestec în acest fenomen, nu mai fac act de prezenţă acolo şi mă desolidarizez de el.
Îmi cer iertare pentru tulburarea pe care am pricinuit-o şi făgăduiesc să fiu credincios comuniunii sinodale şi învăţăturii noastre de credinţă, aşa cum am jurat la hirotonia mea întru arhiereu”.

Bucureşti, 21 ianuarie 1993

[mariamargareta]

211. Comunicat al Biroului de Presă şi Comunicaţii al Patriarhiei Române în legătură cu fenomenul religios de la Pucioasa

În legătură cu fenomenul religios de la Pucioasa, reamintim ca moment deosebit de important atitudinea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, făcută publică printr-un comunicat al Biroului de Presă şi Comunicaţii al Patriarhiei Române. Dată fiind importanţa acestuia, reproducem mai jos integral acest comunicat.

Comunicat

Deoarece, în ultima perioadă, în mass-media au fost făcute publice opinii contradictorii, incitante şi adesea nefundamentate îndeajuns, referitoare, pe de o parte la ceea ce ar putea fi denumit “fenomenul religios de la Pucioasa-Glodeni” şi pe de altă parte la implicarea Prea Sfinţitului Irineu Bistriţeanul în această problemă, Biroul de Presă şi Comunicaţii al Patriarhiei Române face următoarele precizări:
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 22 ianuarie 1993, pe baza datelor pe care le deţine în prezent, a analizat fenomenul Pucioasa-Glodeni şi consideră că acesta nu se înscrie în tradiţia Bisericii Ortodoxe, în ceea ce priveşte învăţătura de credinţă şi formele de manifestare ale vieţii religioase.
Pentru studierea în continuare a fenomenului, s-a hotărât formarea unei comisii speciale, care urmează să cerceteze acest caz şi să tragă concluziile ce se impun.
În aceeaşi şedinţă, Sfântul Sinod a luat act de mărturisirea scrisă a Prea Sfinţitului Irineu Bistriţeanul, potrivit căreia Prea Sfinţia Sa regretă implicarea personală în fenomenul religios de la Pucioasa şi se desolidarizează de el. Prin aceeaşi mărturisire, Prea Sfinţia Sa afirmă: “Îmi cer iertare pentru tulburarea pe care am pricinuit-o şi făgăduiesc să fiu credincios comuniunii sinodale şi învăţăturii noastre de credinţă, aşa cum am jurat la hirotonia mea întru arhiereu”.

Biroul de Presă şi Comunicaţii al Patriarhiei Române
(ianuarie 1993)

[AngelicaKroner]

În prealabil postat de mariamargareta

Nu mai vorbi prostii să spui că vinul este sfânt când în Scripturi scrie că vinul este desfrânare.” (citat după Cuvântul Pucios din 19 -12-2003)[/font]

Concluzia pucioşilor? “Vinul este desfrânare”. Cică aşa scrie în Scripturi.

Dar, oare, aşa scrie?
...
Prima răstălmăcire este schimbarea cuvântului “pierzare” cu “desfrânare”. Pentru aceasta, pucioşii îşi iau ca sprijin tălmăcirea neoprotestantă a Bibliei, care sună asemănător cu traducerea BOR, dar substanţial diferit:
“Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.” (Efes.5,18)
...

...Pentru aceasta, ei speculează simultan o a doua răstălmăcire, pe care o găsesc tot în versiunea neoprotestantă a Bibliei: sensul original “...în care este...”, sau “...el duce la...” a fost modificat în mod fraudulos, devenind “...aceasta este...”. Vinul trece deci de la cazul instrumental la cazul nominativ, devenind chiar autorul răului. Desfrânarea nu se mai află deci în vin, ci este însuşi vinul. Deci, vinul este desfrânare – ceea ce trebuia demonstrat de pucioşi!

...

Nici măcar sensul din Biblia protestantă nu l-au păstrat aceşti pucioşi. Acolo scrie "aceasta este destrăbălare (desfrânare) ". Nu scrie "acesta" ci "aceasta", deci nu vinul ("acesta") este desfrânare, aşa cum concluzionează pucioşii, ci fapta ("aceasta") de a bea peste măsură este desfrânare (destrăbălare).