Pierderea credintei la vreme de necazuri

[zoridezi]

Va multumesc din suflet pentru sfaturi! Acum m-am mai linistit... Imi cer iertare daca am mahnit/smintit cu problemele mele. Simteam nevoia sa mai spun cuiva si sa primesc niste sfaturi. Totusi ma simt prost ca am spus problemele mele, parca trebuia sa mai fi avut putina rabdare. (multumesc Rodica50, asa este, rabdarea e scutul cel mai bun)
Sa va aiba Maicuta Domnului in paza

[costel]

Sunt multe lucruri care nu ne plac, altele se finalizeaza dupa cum nu ne-am propus si tot asa. Dar nimic nu trebuie sa ne opreasca de la credinta in Dumnezeu. A lepada credinta, nu echivaleaza doar cu a te lipsi de ajutorul lui Dumnezeu in aceasta viata, ci a fi lipsit de viata vesnica fericita.

[lavinia40]

Un mic raspuns..la o intrebare..prea complicata.suntem fiintze create..si nu putem intelege totul..acest lucru se intelege nu prin modul de a fi nishte ,,tocilari’’ ai poruncilor..ci prin acea atitudine ….dezinvolta de a ierta..si a iubi..stiu….generalitazi..dar un mic exemplu…
Eu am doua prietene din facultate , calugaritze.de mai bine de 15-18 ani..in fine…..
.Intr-o noapte /dimineatza pe la 4 ma gandeam..si-mi spuneam..,,Da, Domnul e clar ca nu ma iubeste!''..imi analizam toata viatza..totul..cu bune si rele..si plangeam in hohote..si suna telefonul..si aud..da' ce-i cu tine Lavinia?..era prietena mea..calugaritza.Ma sunase din ,,gresala''..vb aia..la 4 dimineatza..nu dai telefon.Dar acea ,,gresala''..era ca un raspuns la plansetul meu.Si ea s-a minunat.Da...Dumnezeu ne stie...asta e..dar..uneori...iti spun sincer..parca nici eu nu mai vad nimic....suntem bieti oameni..cu bune si rele..dar in primul rand trebuie sa ne acceptam, cunoaste, rabda, intelege….ierta pe noi insine..si apoi vom descifra..nu musai obligatoriu..ceea ce se intampla.. si cu semenii nostri…

[Rodica50]

La vreme de necazuri , daca ai avut credinta, o vei pastra, te vei apropia si mai mult de Dumnezeu,iar daca nu ai avut credinta, poti sa o dobandesti sau sa te ratacesti definitiv!

[colaps]

În prealabil postat de lavinia40

Un mic raspuns..la o intrebare..prea complicata.suntem fiintze create..si nu putem intelege totul..acest lucru se intelege nu prin modul de a fi nishte ,,tocilari’’ ai poruncilor..ci prin acea atitudine ….dezinvolta de a ierta..si a iubi..stiu….generalitazi..dar un mic exemplu…
Eu am doua prietene din facultate , calugaritze.de mai bine de 15-18 ani..in fine…..
.Intr-o noapte /dimineatza pe la 4 ma gandeam..si-mi spuneam..,,Da, Domnul e clar ca nu ma iubeste!''..imi analizam toata viatza..totul..cu bune si rele..si plangeam in hohote..si suna telefonul..si aud..da' ce-i cu tine Lavinia?..era prietena mea..calugaritza.Ma sunase din ,,gresala''..vb aia..la 4 dimineatza..nu dai telefon.Dar acea ,,gresala''..era ca un raspuns la plansetul meu.Si ea s-a minunat.Da...Dumnezeu ne stie...asta e..dar..uneori...iti spun sincer..parca nici eu nu mai vad nimic....suntem bieti oameni..cu bune si rele..dar in primul rand trebuie sa ne acceptam, cunoaste, rabda, intelege….ierta pe noi insine..si apoi vom descifra..nu musai obligatoriu..ceea ce se intampla.. si cu semenii nostri…

Vrem cunostinte, cunostinte, cunostinte, dar cunoastere adevarata greu capatam.
Duhovniceste suntem goi, purtati de vantul ispitelor si a greutatilor lumesti. Doar la asta ne sta gandul.

Mantuitorul Insusi a spus sa Ii trimitem Lui toate grijile noastre si toate gandurile rele. Apai de cate ori, de cate ori avem vreo problema sau grija, stam si gandim "Lasa, nu-i bai, Ii voi incredinta lui Iisus problema mea si El o va rezolva dupa voia Sa" ?

Ar trebui sa avem mai multa incredere in El, si sa ne dam seama ca nimic nu se intampla fara voia Sa.

Uita-te doar la care era limbajul veacurilor trecute: "Vai avva, te-a incredintat Dumnezeu de boala", "Vai frate, te-a incredintat Dumnezeu de necaz".

"Dar de ce plangi omule?", "Ca m-a lipsit Dumnezeu de ispite"
"Dar de ce plangi soro?", "Ca m-a lipsit Dumnezeu de greutati"

Asta cum spunea si parintele Amfilohie, vremelnicia noastra este o binecuvantare, pe care o putem folosi pentru urcusul nostru pe plan duhovnicesc.

[carmina]

Da, cred ca este pacat, dar nu este un drum fara de intoarcere.

Numai Domnul Dumnezeu stie sa intoarca si sa prefaca tot lucrul rau in lucru bun. Iar caile pe care ne conduce pe fiecare spre El ne raman necunoscute noua.
Nu doresc sa fac apologia pacatului, dar intotdeauna avem ceva de invatat din experienta proprie, fie ca ea inseamna cadere sau reusita. Totul depinde insa de noi, numai de voia noastra in a-I urma lui Hristos sau nu. Si de ocolirea deznadejdii, in oricare forma s-ar manifesta ea.

Doar cazand si ridicandu-ne, acum, alta data si inca o data, nu putem ajunge sa spunem si noi, asemeni marelui Apostol Pavel: "Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? "

(Epistola catre Romani a Sf.Apostol Pavel intareste si umple de speranta sufletele noastre.)
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=70&cap=8

[Marius22]

Atunci cand suferim, atunci cand trebuie sa facem fata necazurilor vietii si nu gasim sprijin in semeni, Dumnezeu este singurul care cunoaste inima noastra. El ne stie si necazul si nevoia. De aceea, se cuvine ca de la El, mai intai de toate, sa cerem ajutor. Insa, cum sa ne ajute daca nu intalneste in noi nici macar putina credinta?