Citat:
În prealabil postat de The_Fallen
Exact!Si doborandu-l pe diavol in lupta fizica nu la asta ne duce?La faptul ca diavolul e slab?Asta ca sa nu mai vorbim despre atitudinea de mandrie si orgoliu si de caterinca a persoanei care a initiat threadul.Lupta cu diavolul, ajunsa la o asemenea magnitudine nu este un prilej de a te considera cool, si de a-l zeflemisi pe diavol.Multumeste-i lui Dumnezeu ca nu ii permite sa iti faca mai mult si realizeaza faptul ca de la El provine ajutorul, nu din atitudinea ta de luptator "meserias" sau din faptul ca ai descoperit nustiuce combinatie de rugaciuni si invocari ale divinitatii.
|
atitudinea ei e perfecta!exceptand mandria ei,care e doar in capul vostru!un calugar mi-a spus candva ca dracul nu suporta sa iti bati joc de el!deci,ce e grav in a ajunge la o asa masura in urma unei lupte indelungate cu dracii,incat sa nu iti mai fie teama?e atipic,da,dar e ideal sa stai fara teama!reusita in asemenea lupta e rezultatul a doi factori:omul si Dumnezeu.de ce nu are voie omul sa se bucure ca el,impreuna cu DUmnezeu,au invins?.nici omul nu invinge fara Dumnezeu,nici Dumnezeu fara om,daca acesta nu lupta!de ce sa minimalizam efortul omului?de ce sa nu lasam omul sa se bucure ca e puternic si ca oricand poate sa invinga iar,ptr ca stie cum sa o faca?