Sexul si mantuirea

[Jane Says]

În prealabil postat de Sophia

Eu nu pricep ce are infranarea cu jertfa pentru Dumnezeu. De ce nu putem s-o aducem in alte zile, atunci cand putem noi?

Sophia, eu cred ca aici e cheia tuturor neintelegerilor tale.
Infranarea ca jertfa pentru Dumnezeu.. poate o sa-ti explice cineva partea asta.
Pentru partea a doua, iti voi spune doar ca noi, crestinii, suntem toti madulare ale Bisericii si mie mi se pare frumos ca macar teoretic, ne infranam si postim in aceleasi perioade, din aceeasi nevoie si pentru acelasi scop. Imi place mult cand incep posturile mari de exemplu, si se predica la Biserica in legatura cu lucrul asta, si am si eu sentimentul ca fac parte dintr-o comunitate care, chiar daca nu va duce la bun sfarsit postul, macar va incerca. Noi suntem in general destul de dezbinati, si fiecare-i dupa capul lui, insa macar pe teritoriul asta, al credintei, al infranarilor si sarbatorilor, ne intalnim intr-un cuget si intr-un duh (repet, teoretic ).
Uneori, cand imi vine sa incalc regula asta, ma ajuta faptul ca ma gandesc ca hai ma, eu cedez asa usor, si exista out there oameni mai in varsta, oameni mai tineri, care totusi pot sa se infraneze, care au mai multa dragoste, si eu sunt asa lucru slab si gata vreau sa o las balta? Dar nu o vad ca pe o competitie, ci.. nu stiu, parca as fi si eu un soldat care ramane cu burta la umbra sub un copac in timp e restul ostirii se indreapta spre sarbatoare.

Iar sarbatorile, in ceea ce ma priveste, nu au mare lucru in comun cu mancarea. Mai mult imi plac pregatirile decat mancatul propriu-zis :) Asta si din cauza ca intotdeauna incarcatul stomacului cu mancare a reprezentat pentru mine sfarsitul unui anume duh pe care uneori il dobandisem in post. Despre impreunat nu mai zic altceva decat ca Doamne ai mila si nu ma lasa sa fac asa ceva in sarbatori. Chiar daca vreau eu, fa Tu sa nu fie conditii :D

Si mai cred ca Dumnezeu ne ajuta enorm cu infranarea. Eu stiu din experienta mea, ca atatia ani nu am fost in stare nici sa-mi strunesc vointa, faceam si eu ce puteam, dar foarte repede depuneam armele si ziceam ca o las balta. Cred ca daca Dumnezeu vede ca vrei, chiar si daca nu pricepi prea clar de ce vrei, te ajuta si te tine pe calea aceea. Mira-m-as sa zica cineva, Doamne, vreau sa ma infranez, dar nu pot, ajuta-ma Tu, si Dumnezeu sa nu-l sustina.

Dar daca nici nu vrem, si nici nu vedem utilitatea, atunci na, cum sa te ajute pentru ceva pentru care nu Ii ceri ajutorul? Cred ca daca nu incerci infranarea o sa ramai mereu cu impresia ca esti neputincioasa si ca nu esti in stare.

Eu zic sa incerci si o sa ai mari surprize, unele placute :) dar cu ajutorul lui Dumnezeu, nu cu de la sine putere. Numai sa vrei si sa nu pleci din start cu ideea ah, ca nu are rost, de ce nu pot face cum vreau eu, nu o sa pot oricum, oamenii au neputinte, eu sunt neputincioasa etc. Tu pleaca cu nadejdea ca o sa poti, daca te ajuta Dumnezeu, si de restul o sa se ocupe El.

am si eu 2 intrebari pur teoretice legate de subiect pentru cine doreste sa raspunda:

1.daca doresc sa ma casatoresc cu o fata si locuiesc cu chirie intr-o garsoniera fiindca nu am casa si am salariul 1500 roni ,folosirea anticonceptionalelor este considerata un pacat? adica mai incolo pot face un copil eventual dar mai multi este fizic imposibil .spatiul locativ, si restrictiile financiare nu permit.

2.sexul oral (sau mai bine zis stimularea orala ce precede actul sexual pr-zis intre soti si face parte din preludiu) il considerati un pacat? si daca da eventual cu argumente.

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Uite de asta nu-mi plac lucrarile astea....se contrazic.
Si pentru ca tot se discuta de la un fir la altul si se contrazice lumea. !Nu, cum sa postesti sambata si duminica, este pacat!"
Uite am inegrit exact ceea ce spune par. Cleopa si alti ca el si care dau peste cap totul in ceea ce priveste casnicia.
Eu nu pricep ce are infranarea cu jertfa pentru Dumnezeu. De ce nu putem s-o aducem in alte zile, atunci cand putem noi?
Mai scrie clar ca pentru impartasanie trebuie abstinenta. Deci tot la vorbele mele se ajunge: cai casatoriti sunt fie murdari in actul lor, fie nu este suficient timp sau atentie pentru Dumnezeu.
Deci pana la urma tot incompatibilitate este intre credinta si casnicie.

Si citind ultima fraza: sotii trebuie sa tie in afara postului cel putin o saptamana de curatie si trei zile dupa, pentru a primi Sfanta Impartasanie, atunci cum se impaca deasa impartasanie, cu viata de familie.
Cum fac oamenii care se duc si se imprtasasesc la fiecare liturghie? Nu fac abstinenta? Ori sunt dezlegati de preot.

Eu asta ma chinui sa va explic. Acum am si citatul. Si de aia am probleme cu monahi ca parintele Cleopa.
Eu cum sa fac atunci? Ma las de sot si atunci ma duc in fiecare zi si ma impartasesc? Asta vreau sa pricep si eu si voi!
Nu se pot face amandoua. Voi nu vedeti? Of, ca m-ati inebunit cu contradictiile astea.

Citatul dat de tine nu este din Scriptura sau vreun text dogmatic sinodal, iar cel innegrit nici macar nu este din canoane. Asa ca de ce sa il consideram general valabil?

[sophia]

@Jane - nu e vorba sa nu poti sa te infranezi. Ca poti, categoric, doar daca nu ai ceva dereglari psihice sau hormonale.
E vorba de ceva mai grav: ajungi, asa ca mine, sa ai indoieli ori asupra casniciei, ori a credintei.
Adica la ce mai esti casatorit, daca nu este permis, nu este in regula, trebuie infranare si trebuie sa fii numai pentru Dumnezeu?
Sau cum sa mai poti fi credincios si a lui Dumnezeu, daca esti si casatorit si ai si niste datorii lumesti.
Si nu e vorba aici nici de placeri si nici de destrabalare neaparat, ci de a fi cu sotul/sotia ta, de a concepe prunci.
Ajungi sa-ti imaginezi si sa simti (si mai rau) ca totul este oribil si ca nu trebuie s-o mai faci. Ca te pedepseste Dumnezeu...
Si ajungi in final sa iei o hotarare: casnicie, sau biserica.

La partea cu alimentatia este cumva mai simpla rezolvarea - cazi, ti se face rau si "ai iesit din joc" oricum, automat.
Eu de mult timp nu mai fac pregatiri de sarbatori. Nu am cu ce. Si nu mancatul de sarbatori este o problema, ci a nu manca mai nimic in rest, si mai ales nimic din ce ai nevoie la problemele tale.

Legat de serbarea si abstinenta/jertfa in comun:
Astea sunt lucruri private ale omului, legate pana la urma si de biologia fiecaruia. Nu prea se pot face in comun. Adica te rogi in comun la biserica, sau ma rog acasa, faci anumite lucruri, serbari in comun, dar nu poti sa trimeti pe toti odata la apasare pe buton in pat, sau la fel sa-i trimeti tot la apasare de buton, la plimbare.
Sau sa dai la toti aceeasi mancare si pe aceeasi perioada indelungata: si unul cade de diabet, altul de anemie, altul de alergie, altul de stomac, etc., la gravide nu le dai, la copii nu le dai, la lauze nu le dai, etc. si etc.

Si acele perioade cand fiecare din noi nu poate din anumite motive si in loc de asta se dedica mai mult lui Dumnezeu (cu rugaciune, ceva social, mers la biserica), fie asta in zile care nu sunt stabilite (joi, marti etc.), tot jertfa se numeste. O jertfa impusa poate tot de Dumnezeu, cine stie?

Nu suntem facuti toti la stanta, sa fim si sa functionam la fel.

[AlinB]

În prealabil postat de jefferson

am si eu 2 intrebari pur teoretice legate de subiect pentru cine doreste sa raspunda:

1.daca doresc sa ma casatoresc cu o fata si locuiesc cu chirie intr-o garsoniera fiindca nu am casa si am salariul 1500 roni ,folosirea anticonceptionalelor este considerata un pacat? adica mai incolo pot face un copil eventual dar mai multi este fizic imposibil .spatiul locativ, si restrictiile financiare nu permit.

Da este.
E ca si cand ai intreba daca poti sa faci 10 avorturi cu scuza ca mai tarziu vei face si un copil.

2.sexul oral (sau mai bine zis stimularea orala ce precede actul sexual pr-zis intre soti si face parte din preludiu) il considerati un pacat? si daca da eventual cu argumente.

A mai deschis cineva un topic zilele trecute pe o tema identica.
Era un nickname creat "adhoc", va apartine cumva?

Daca nu stiti, topicul a fost sters si utilizatorul la fel, din motive pe care nu le cunosc personal dar le intuiesc si le consider evidente.

Luati asta ca pe un sfat.

[sophia]

@Fani - eu am dat o bucata din citatul pus de Glykys din parintele Cleopa. De unde le-a luat dansul acum, nu stiu.

[Fani71]

În prealabil postat de AlinB

Da este.
E ca si cand ai intreba daca poti sa faci 10 avorturi cu scuza ca mai tarziu vei face si un copil.

Eu cred ca este la latitudinea cuplului sa hotarasca in acest caz. (despre contraceptie, care nu este tot una cu avortul)

[Noesisaa]

În prealabil postat de sophia

@Fani - eu am dat o bucata din citatul pus de Glykys din parintele Cleopa. De unde le-a luat dansul acum, nu stiu.

Pai da, Sophia, dar intrebarea a fost de ce le iei de bune si ca autoritate indiscutabila?

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

@Fani - eu am dat o bucata din citatul pus de Glykys din parintele Cleopa. De unde le-a luat dansul acum, nu stiu.

De la el, ca si alte lucruri.
Este parerea lui personala, care poata fi luata ca sfat.
Sa imi arate cineva in alta parte aceasta regula, mai ales cea cu 'curatia' inainte de impartasanie o saptamana si dupa trei, pana acum nimeni nu a fost in stare.

[Fani71]

În prealabil postat de Noesisaa

Pai da, Sophia, dar intrebarea a fost de ce le iei de bune si ca autoritate indiscutabila?

Exact, de ce te chinui singura? Daca te uiti mai bine invatatura profunda a Bisericii este alta, si este foarte compatibila cu viata de cuplu a fiecaruia care incearca sa se fereasca de pacate. pacetele fiina altele, nu incalcarea unor reguli.