Sexul si mantuirea

[florinbrasov0]

Daca pr Arsenie nu avea dreptate de ce se intampla minuni la mormantul lui?
Si nu că ar fi avut vreo 'scapare' cand vorbea de perioadele in care trebuie sa facem abstinenta. Tuturor oamenilor le spunea acelasi lucru legate de subiectul asta.
Fereasca Dumnezeu sa ii vorbim de rau pe Sfintii Lui.
Ce raspuns o sa ii dam la Judecata pentru asta?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Fani71

Pai, ultima data cand m-am uitat, nimeni de pe acest forum nu este elevul meu. Nu pretind sa va fiu profesoara. ;-)
Si in al doilea rand, daca un elev de-al meu nu accepta ce ii spun si dupa ce ii dau toate datele ramane pe a lui, ce ai vrea sa ii spun? Pot sa ii spun (daca asa este) ca poate sa faca ceva dar ca nu asta este punctul de vedere ortodox.
In cazul nostru, cum discutia este deschisa, pot sa ii spun ca asta este ce am inteles eu din ortodoxie dar daca el nu accepta sa mai caute.

Spui "nu pretind să fiu profesoară" ! Eşti Fani , şi nu orice profesoară , ci de RELIGIE ORTODOXA ! Mă înşel ? Nu cred ! Ai o răspundere în plus faţă de noi cei obişnuiţi şi neştiutori . Tu propovăduieşti în şcoli ORTODOXIA ! Ai o mare responsabilitate , mai ales că toate cele spuse de tine nu trebuie să se bazeze pe imaginaţie sau instinct , ci pe Învăţăturile Sfinţilor Părinţi ! Un Preot de intră aici pe forum , nu poate spune una aici şi alta în Biserică. Hristos, dragă Fani, nu are mai multe feţe ! Există o singură Cale, un singur Adevăr , şi asta o şti cel mai bine ca profesoară de Religie ORTODOXĂ !

[Noesisaa]

În prealabil postat de Miha-anca

MAi dau un exemplu: Cuviosul Ioan cel mult nevoitor:

"În toţi aceşti ani am luptat cu gândurile cele viclene şi cu patimile, chinuindu-mi trupul cu post şi priveghere.
Şi aici însă flacăra patimilor trupeşti mă ardea. Negăsind alt mijloc să-i rezist, am hotărât să-mi scot hainele şi să-mi atârn de mâini şi de picioare nişte fiare grele, supunându-mi trupul la martiriul îngheţului şi membrele mele la suportarea acelei mari greutăţi. Însă şi acest mod de asceză s-a dovedit insuficient.
Am săpat atunci în nisipul umed din peşteră o groapă adâncă, m-am băgat în ea şi m-am acoperit apoi cu nisip, lăsându-mi afară numai capul şi braţele. Era la începutul Postului Mare. Am rămas acolo pe jumătate îngropat şi nemişcat toată perioda postului. În acest timp sufeream mari atacuri de la cel viclean, care încerca prin orice mijloc să mă scoată din groapă.
Mai întâi mă chinui cu o durere îngrozitoare de picioare, care se umflaseră şi se strâmbaseră. Încheieturile se dezmembrau. Nervii îmi paralizaseră. O ardere chinuitoare topea membrele mele. Mă durea tot corpul şi sufeream. Se bucura însă şi se răcorea sufletul meu, care fu izbăvit prin această dură asceză de întinăciune şi-şi regăsi puritatea şi frumuseţea cea dumnezeiască. Preferam deci să mor acolo, să mă topesc în acea groapă, dar să-l câştig pe Hristos, decât să ies din ea şi să mă câştige diavolul.
Am ajuns în Saptamana Mare. În Lunea Mare se înfăţişă deodată în faţa mea un balaur uriaş, sălbatec şi înfricoşător, care scotea flăcări şi fulgere pe nări şi pe gură. Se apropie de mine ameninţător, gata să mă înghită. Nu m-a putut răni însă. Îndată ce l-am chemat pe Domnul şi mi-am făcut semnul sfintei cruci a dispărut.
Ameninţările sale au continuat însă toată Saptamana Mare. În noaptea Invierii înfricoşătorul balaur veni pentru ultima dată. L-am văzut deodată că s-a repezit la mine. M-a înşfăcat într-o clipită şi în gura sa se găseau capul, mâinile şi trupul ce se găsea în afara gropii. Părul şi barba mea au fost arse de flăcările sale şi aşa mi-au rămas până astăzi, arse, după cum şi poţi vedea. Prin intervenţia lui Dumnezeu însă balaurul nu mă vătămă mai mult. În timp ce capul meu se afla în gura lui am strigat din adâncul inimii mele:
– Dumnezeule şi Doamne, salvează-mă! Pentru ce m-ai părăsit! Ai milă de mine, Stăpâne, Unule Iubitorule de oameni. Izbăveşte-mă pe mine păcătosul, Tu ce eşti singur fără de păcat. Curăţă-mă de întinarea mea, ca să nu rămân prins în mrejele celui viclean pentru totdeauna. Scapă-mă de vrăjmaşul care vrea să mă înghită. Vino şi salvează-mă cu puterea Ta. Aruncă un fulger şi arde-l, ca să dispară de pe faţa pământului!
Şi într-adevăr, în acea clipă a fulgerat o lumină cerească şi îngrozitoarea fiară dispăru şi nu am mai văzut-o niciodată de atunci, prin harul lui Dumnezeu.
Am auzit atunci o voce care mi-a spus:
– Ioane! Ioane! Te-am ajutat, precum Mi-ai cerut. Ai grijă de acum de sufletul tău, ca să nu păţeşti altele mai rele în veacul viitor!
– Doamne, am întrebat eu atunci cu mâhnire, de ce m-ai lăsat atât de mult să mă chinuiesc?
- Te-am încercat după puterea răbdării tale. Trecând astfel prin focul ispitelor, te vei prezenta în faţa Mea curat ca aurul. Niciodată nu permit să fie încercat un om mai presus de puterile sale, ca să nu fie batjocorit şi învins de şarpele cel rău şi viclean. Tu însă, ca să scapi de războiul patimilor celor trupeşti, roagă-te la sfântul Moise Ungarul. Acesta se dovedi mai puternic chiar decât dreptul Iosif în cuminţenie, şi de aceea îi poate ajuta foarte mult pe cei ce sunt luptaţi de patima curviei.
Atunci eu am strigat către Domnul:
– Doamne, pentru rugăciunile cuviosului Moise, miluieşte-mă!
Şi iată! Îndată m-a îmbrăţişat o minunată şi dulce lumină, care de atunci şi până acum a rămas şi luminează în peştera mea astfel încât, nu mai am nevoie de lumânări. Şi oricâţi vin aici cu credinţă, smerenie şi inimă curată, văd această dumnezeiască lumină care mă iluminează şi m-a eliberat de săgeţile celui vrăjmaş din acea noapte a Învierii."
http://www.pateric.ro/cuviosul-ioan-mult-nevoitorul/

Bun, am citit istorisirile pe care le-ai postat din Pateric. Dar cu ce ma ajuta? Sau cum ar putea sa ajute, practic vorbind, pe cineva care sufera de o asemenea patima? Bun, un calugar s-a bagat intr-o groapa cu nisip. Dar cineva care nu e calugar, CE SA FACA? Si chiar calugar fiind, asa ceva nu e intotdeauna potrivit...
Deci, inteleg cat de tare cineva necasatorit care doreste sa fie absolut cast trebuie sa lupte cu trupul. Inteleg ca efortul trebuie sa fie foarte mare. Dar cum exact?

Ce vreau sa spun este ca, pe cat de mult ne-ar impresiona aceste povesti din pateric, pe atat de greu de aplicat sunt. Si se potrivesc, dupa cum si cartea a fost scrisa, calugarilor, nu oamenilor dina fara manastirii. Sigur, e bine sa citim ca sa vedem cum anume isi traiesc unii crestini care vor sa atinga sfintenia, dar mai mult...

[cristiboss56]

În prealabil postat de Noesisaa

Bun, am citit istorisirile pe care le-ai postat din Pateric. Dar cu ce ma ajuta? Sau cum ar putea sa ajute, practic vorbind, pe cineva care sufera de o asemenea patima? Bun, un calugar s-a bagat intr-o groapa cu nisip. Dar cineva care nu e calugar, CE SA FACA? Si chiar calugar fiind, asa ceva nu e intotdeauna potrivit...
Deci, inteleg cat de tare cineva necasatorit care doreste sa fie absolut cast trebuie sa lupte cu trupul. Inteleg ca efortul trebuie sa fie foarte mare. Dar cum exact?

Ce vreau sa spun este ca, pe cat de mult ne-ar impresiona aceste povesti din pateric, pe atat de greu de aplicat sunt. Si se potrivesc, dupa cum si cartea a fost scrisa, calugarilor, nu oamenilor dina fara manastirii. Sigur, e bine sa citim ca sa vedem cum anume isi traiesc unii crestini care vor sa atinga sfintenia, dar mai mult...

Fiecare istorioară are un tâlc , de nu înţelegem asta e altă poveste cu tâlc, cu "cântec" . . . !

[Noesisaa]

În prealabil postat de cristiboss56

Fiecare istorioară are un tâlc , de nu înţelegem asta e altă poveste cu tâlc, cu "cântec" . . . !

Pai nimeni nici nu incearca sa explice "talcul"...
Vorbeam destul de serios...cum aplici in mod practic istoriarele de mai sus?

În prealabil postat de Noesisaa

Pai nimeni nici nu incearca sa explice "talcul"...
Vorbeam destul de serios...cum aplici in mod practic istoriarele de mai sus?

Cum aplici? Simplu: intri calugarita la PecersKa. ...am glumit.
Dar nu era vorba de un exemplu de urmat, ci o exemplificare a abstinentei praticate de calugari.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Noesisaa

Pai nimeni nici nu incearca sa explice "talcul"...
Vorbeam destul de serios...cum aplici in mod practic istoriarele de mai sus?

Am pretenţii mari de la tine ! Chiar istorioara ne spune rin credinţă şi smerenie vom ajunge să cunoaştem lumina lui Dumnezeu ! Chiar trebuie să-ţi spun că 1+1=2 !

[nela_27]

Citind postarile de la acest topic...nu-mi vine sa ma mai casatoresc. Nu pot sa cred ca pentru oamenii casatoriti, care mai doresc a fi considerati si adevarati crestini, sexul are o asemenea importanta.Scopul principal al casatoriei eu il vad ca fiind nasterea de prunci si in nici un caz desfranarea. Nu ma casatoresc pentru a desfrana ci pentru a merge impreuna cu celalalt pe drumul spre mantuire.

[ory]

Nu, in credinta 1 + 1 = milioane de intelesuri, daca ar fi doar doi nu ne-am da cu capul de pereti pe-aici sa combatem , ori sa sustinem atatea scrieri.
In primul rand, tin sa precizez faptul ca eu o admir foarte mult pe Fani si o respect ca pe un adevarat pedagog, mai ales spiritual, mai si discerne si analizeaza ceea ce scoate pe gura, nu impune ca un tot absolut orice frantura de teorie culeasa de prin cartile de veacuri editate si rastalmacite .
Ca sa nu mai vorbesc de rabdarea pe care o detine in exprimarea punctului ei de vedere si atitudinea civilizata si echilibrata pe care o adopta .
Apoi, eu stiu ca Hristos are doar o singura Fata, dar tocmai asta este si problema, tocmai sutele de carti pe care dumneavoastra le asimilati sensul in mod habotnic, in fel si chip reusiti cu atata inconstienta s-I schimonositi aceasta fata a Domnului, prin tot felul de inventii, prin tot felul de interpretari editate si cugetate de-a lungul vremii si considerate purul adevar, desi unele combat in repetate randuri Pronia Divina si contorsioneaza firea omeneasca in asa fel incat ea sa devina rivala cu ea insasi si cu Insasi Dumnezeu, Cel ce o au creat si nu a conditionat-o intr-atat .
Ce spun cele zece porunci si ce palavragim noi aici in nenumarate randuri ? ! Nu prea se potriveste, ba mai mult decat atat, adevarul devine distinct .
Si ma intreb, ce este mai vrednic si mai cinstit, cine este mai fariseu si mai ipocrit , cel care incearca sa combata aceste scrieri prin rationament atata timp cat viata se desfasoara in antiteaza cu acestea si fiinta omeneasca isi exprima atat cat este posibil putinta si neputinta proprie, sau cel care afundat in aceste scrieri le exprima cu gura mare teoretic, le sustine tot teoretic, urasc pe cei care nu le sustin teoretic, insa, in realitate nu le aplica aproape niciodata, asupriti de aceiasi neputinta fireasca si dorinta indoielnica ?
Cine este mai cinstit, cel care nu crede , dar se straduieste sa faca ceea ce poate din credinta inteleasa si adaptata atata timp cat devine viabila, sau cel care pretinde ca, crede, dar, la fel, face ceea ce face cel dinainte ?
Ce este CREDINTA ORTODOXA, intr-o tara intinata de atata nepasare REALA.( FIZIC, PSIHIC SI SPIRITUAL ) ? Nu ma intereseaza ce spune credinta ortodoxa, ma intereseaza ce face credinta ortodoxa pentr-u a-si vadi adevarul. Se stie !

[zaharia_2009]

Urmarind postarile fratilor si si threadul in sine este uimitor sa vezi doua mari lucruri :
- in primul rind extrem de putini sunt cei care exceptind nevorbirea voluptoasa de care sufera obisnuiesc sa consulte evanghelia zilei sau chiar articolele de fond ale zilei postate de administrator. Sunt o calauza tare buna, numai ca trebuie si intelese in duh si adevar !In rest nimeni nu are absolut nici un interes decit acela de a sustine si a intari forma fara fond, de a aduce noi si noi pareri si marturii despre necredinta lor desigur si de a se lasa tradati decit de vinduti sunt ei timpului prezent si lumii veacului acestuia... desi stim de la insusi Hristos ca atit El cit si oricare ucenic al Lui nu sunt din lumea aceasta . Sfintul Ioan Evanghelistul si a sa Evanghelie inspirata de Duhul Sfint stau marturie indubitabila pina la sfirsitul veacurilor !
- in al doilea rind , in orice moment se poate trage o linie clara intre marturisitorii reali, doritori de viata virtuoasa, atrasi si iubitori de ortodoxie neschimbata nici cum si cei care se mint frumos cu cele mai rafinate sofisme intelectuale si umaniste . Binecuvintarea de sine , specifica acestora,nu face decit sa tradeze sufletul lor neodihnit de marturisirile si invataturile sfintilor parinti . Spuneam ca in orice moment se poate trage o linie intre acesti useri separatoare dar aparuta prin propria lor vointa (mai corect : a noastra vointa) desi asa cum se vede forumul dupa un an de existenta a mea in el , linia aceasta cred ca a fost inca de la debut si are mirosul proaspat al eternului.

Geaba postari stricte cu citate din evanghelii sau sfintii parinti, ori din parinti contemporani ori din tipicul bisericesc sau sfintele si de dumnezeu inspiratele canoane ... geaba invitatii la reflectie sau la judecarea proprie atunci cind esti vadit clar cu citate... geaba sansa reauzirii si rediscutarii periodice a acelorasi subiecte in care se face dovada cu trimiteri clare la un intelept duhovnicesc... geaba atitudinile sincere , de multe ori,prin care se incearca sfatuirea vreunui frate aflat la inceput de drumul ratacirii. Dar detasat de orice si de departe vadit este situatia nefericita a acelora care au ca energie vitala de a exista principiul ,, nu stiu dar nici nu ma intereseaza, eu fac tot asa cum vreau eu, poate sa-mi spuna oricine ce o vrea, argumentat sau nu , eu de necredinta mea nu ma las" !
Toate lucrurile acestea arata mai intii ca cele mai grele si tari legaturi puse omului contemporan, citit si instruit in inchipuirea lui, de catre insasi satana este respingerea Adevarului integral prin diverse dulcegarii . Iar nefericitul/nefericita isi poarta chiar cu mindrie legaturile acestea atita timp cit vrea el, ba chiar rasboindu-se cu lumea intreaga pt. pastrarea lor .

Nu stiu cite multe alte fete are aceasta dihotomie a noastra dar calitatea cea mai vizibila este existenta insasi a ei si staruinta nebuna de a ramine asa, fiind deci in primul rind interesanta .
Pt. aceasta am scris rindurile de mai sus, pt. ca aspectul este f. interesant si foloseste mult celor staruitori in adevar si traditie in ceea ce priveste lucrarile subtiri, fine , ale stapinului acestui veac !
Nu am dorit sa fac astfel o invitatie la posomorire sau bosumflare duhovniceasca (stiu ca da bine la CV-ul de ortodox modern , contemporan) pt. cei avizi de asemenea atitudini ci am vrut sa marchez o caracteristica, un aspect neschimbabil a colectivitatii de useri si a modului de segregare spontana dar clara a noastra !
In consecinta anunt ca nu ma ocup de lucuri slabe si nici nu raspund la intrebari de genu : cine esti tu sa constati asta ?; cine esti tu sa ne imparti asa ? pe ce baza spui tu asta ?... Chiar, pe ce baza ? Evidentele sunt la indemina oricui , sunt scrise negru pe alb, nu se pot tagadui decit in atitudini si de persoane aiuristice , asta folosind un eufemism . Orice ortodox cuminte, cinstit, cunoscator al vietii in duh cit de cit, asezat pe invatatura sfintilor parinti , practicant staruitor al evangheliei si a canoanelor poate sesiza lesne acestea . Ceilalti , oricare ceilalti , au desigur dificultati in a sesiza si izola din tot acest ,,neant" de conversatii aspectul aratat de mine !!

In rest, pace si bucurie tuturor !