Femeia in Biserica ortodoxa (merita ea mai mult?)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de costache marilena

Pentru fiecare loc sau eveniment se cere o anumita tinuta potrivita, locului, momentului. La mine la serviciu (lucrez la dep. protocol si relatii cu publicul) sunt OBLIGATA sa ma imbrac decent, elegant, fara decolteu adanc si cu fusta nici lunga nici scurta, machiata neaparat discret, parfumata, musai, discret.
Da , frumusetea trupului este de la Dumnezeu.este un dar si nu este pacat ca ne imbracam frumos. Dar frumusetea trupului nostru nu ne-o expunem la vedere, asa, ca doar Dumnezeu mi-a dat-o , nu umblam goi si frumosi pe strada, ca este rusine, nu? Dar care e limita? Cat sa aratam? Cine poate spune? Fiecare are masura lui. Masura mea este cea pe care am aratat-o mai sus.

Să ştiţi că eu nu am susţinut că femeile ar trebui să umble goale (sau hai, fie, cu chiloţii la vedere) nici măcar pe stradă, cu atât mai puţin la biserică. Dar, de aici şi până la a condamna coafarea sau folosirea parfumului nu e cam mare distanţă ? Vasăzică, găsiţi normal ca o femeie să se coafeze dacă merge la masă invitată de prostul satului, pe când dacă merge duminica la masă invitată de Cristos nu mai e normal să se coafeze ? Eu, în zi de sărbătoare caut să merg la cina Regelui meu cu cele mai bune haine pe care le am. Dacă aş fi femeie şi aş avea păr lung, mi-aş îngriji podoaba capilară şi aş fi foarte fericit să şterg cu pletele mele, picioarele Lui. Ipoteza că o femeie s-ar putea coafa şi parfuma nu ca să atragă bărbaţii sau să arate cu fudulie că ea sau soţul ei o duce bine, ci că ar face-o în onoarea Mirelui nostru de ce să o excludeţi ?

Ridicaţi problema limitelor, adică puneţi întrebarea "cum deosebim cochetăria de impudoare". Eu cred că ştiţi mai bine ca mine că există cărţi de protocol şi există un consens general al bunului simţ asupra acestor probleme. La biserică precum şi în împrejurări uzuale (la serviciu, pe stradă), lungimea fustei trebuie să fie astfel încât, în picioare, să nu fie mai scurtă de jumătatea genunchiului. Vederea coapselor este bine să fie rezervată pentru ştrand sau, seara, pentru soţ. Decolteul este permis dacă nu coboară până la jumătatea sânului. Un număr rezonabil bijuterii de calitate sunt permise (dar nu şi pentru bărbaţi, în afară de acul de cravată ori de butoni), iar acoperirea capului este necesară în biserică, mai ales în prezenţa Sfântului Sacrament, după cum descoperirea capului este necesară la bărbaţi.

În vremea tinereţii lor, bunicele noastre ştiau atât de bine să-şi sublinieze feminitatea, fără a fi impudice !