Ce avem în comun?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Sufletul înseamnă omul viu, fiinţa întreagă vie. Pai dacă Domnul Hristos a murit (şi Scriptura spune că a murit pentru păcatele noastre) cum putem înţelege că sufletul Lui era viu? Dacă a înviat (şi Scriptura spune că a înviat!), înseamnă că a fost rechemat la viaţă. Nu e logic? De ce să ne pierdem în filozofii deşerte?

Dacă este aşa, cum interpretaţi 1 Petru 3:18 şi 19:

"Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,
Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare".

Nu e limpede ? "omorât cu trupul, viu cu duhul", ce poate fi mai clar ? De ce să ne pierdem în filozofii deşarte ?
Dar, dacă nu credeţi în infailibilitatea petrină, poate credeţi în cea paulină. La ce se referă Sf Ap Paul aici:
"Sau: "Cine se va coborî întru adânc?", ca să ridice pe Hristos din morţi! " (Rom 10:7) ?

Despre ce "adânc" e vorba ? Despre mormânt ? Păi mormintele nu sunt chiar aşa de adânci, al lui Isus era de-a dreptul la suprafaţă.

Poate că mai limpede vi se va părea Sf Paul în Efeseni 4 cu 9:
"Iar aceea că "S-a suit" - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului?". Care să fie părţile acelea unde era Isus mort ? Mormântul ?

Dar a spune că sufletul lui Cristos a fost aneantizat în perioada în care trupul Lui a stat în mormânt nu este numai nebiblic ci şi cu totul ne-teologic. Asta ar presupune că Dumnezeu a lipsit din Cer (unde nu era, că nu se înălţase încă), de pe Pământ (unde era aneantizat, adică nu era) şi din Iad (fiindcă nu a coborât acolo). Cum vă închipuiţi că ar continua să existe creaţia prin dispariţia Creatorului chiar şi o secundă ? Şi încă ceva, dacă tot suntem la argumente teologice: prin a cui putere a înviat Cristos cu trupul ? Dacă nu mai era, cum poate să învieze singur ?

Da. Iuda 1,9.

Hm ! Sunteţi sincer când spuneţi că acest verset:
"Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: "Să te certe pe tine Domnul!" "
se referă la ridicare cu trupul la Cer a lui Moise ? De ce nu s-ar referi la o dorinţă pe care ar fi avut-o diavolul ca trupul lui Moise să fie îngropat la loc cunoscut, ca să fie adorat precum un idol ? De unde ştiţi că interpretarea dv, şi nu interpretarea mea este cea corectă ?
Ar putea Vechiul Testament să arunce o lumină în această problemă ? Poate că aici:
"Şi a fost îngropat în vale, în pământul Moabului, în faţa Bet-Peorului, dar nimeni nu ştie mormântul lui nici până în ziua de astăzi. " (Deut, 34 cu 7).
Eu, mai degrabă înţeleg de aici ceea ce citesc, şi anume că Moise a murit, a fost îngropat, iar locul unde se află trupul său este necunoscut. A câştigat Mihail, care dovedise deja că e mai puternic decât diavolul.