am o mare ciuda si neliniste poate ma puteti ajuta cu un sfat

În prealabil postat de delia31

annajanette draga

pe langa tot ce s-a zis inainte, poate iti foloseste si ce-ti zic eu aici ca sa-ti intelegi starea si sa nu te lasi coplesita de ea.

in special, glykys a subliniat ceva esential - ai nevoie de prieteni de suflet, nu te autoclaustra in stari de astea ca sa nu degenereze.


tu vorbesti de mai multe stari in postarea ta: depresie, invidie, plictiseala (lentoare, imobilitate sufleteasca, akedie), sociofobie, fonofobie (daca ce ai zis tu se refera la o teama patologica de zgomote).

toate astea fac un cocktail otravitor, asa ca incearca impreuna cu duhovnicul tau sa vezi cauzele de unde provin si de acolo sa inceapa vindecarea, de la radacina.

daca nu-ti permiti si un psihoterapeut ortodox pe langa duhovnic, incearca sa citesti despre starile tale ca sa te intelegi mai bine.


diagnosticul de depresie ti l-a pus cineva specializat sau tu singura?


D.p.d.v. medical, depresia e o tulburare a starii afective, cauzata de un deficit de serotonina - un neurotransmitator cu rol de "mesager" intre celulele creierului care ajuta la reglarea dispozitiei.

D.p.d.v. al psihoterapiei ortodoxe, exista doua forme de tristete:

1.tristetea folositoare sau intristarea mantuitoare dupa Dumnezeu sau fericita intristare care-l face pe om sa se mahneasca pentru starea decazuta in care se afla, sa-si planga pacatele, sa sufere din pricina departarii de Dumnezeu.
e ceea ce se numeste pocainta si e absolut necesara omului cazut pentru a regasi calea spre Dumnezeu si a-L primi in suflet.

2. tristetea patologica sau depresia

e o stare nefireasca in care sufletul omului, nefiind vindecat de patimi si pacate se afla intr-o relatie nefireasca cu Dumnezeu.

Si deci asta tre sa urmaresti - sa vindeci relatia sufletului tau cu El ca numai cand ne tamaduieste Dumnezeu suntem intr-o relatie buna atat cu El, cu noi insine dar si cu ceilalti.


Tristetea patologica e o patima, o boala a sufletului, ca şi consecinta a relei întrebuintari a primei forme, descrisa mai sus.

In locul intristarii pentru pacate şi a mahnirii pentru instrainarea de Dumnezeu, pentru pierderea bunurilor duhovnicesti, omul deplange pierderea bunurilor materiale, sau se întristează pentru ca n-a putut sa-si implineasca vreo dorinta sau sa guste vreo placere, sau pentru ca a suferit ceva neplacut de la oameni, sau ca nu intelege rostul incercarilor.


Draga annajanette, sa ai mare grija, ca tristetea evolueaza, de la lipsa bucuriei si stari episodice de depresie cu tot cortegiul de stari launtrice apasatoare, pana la a-l face pe om sa se simta total daramat si sa vada totul in negru.

In cazurile grave de tot, persoana in cauza ajunge chiar la incapacitatea de a comunica si de a cere ajutor, la incapacitatea de a face chestii de rutina.

Dar cel mai cumplit efect pe care îl are tristetea este transformarea ei în deznadejde.
O prea mare intristare este foarte primejdioasa, e de fapt o stare la care diavolul doreste foarte mult sa ajungem, pentru ca atunci omul isi pierde cu totul nadejdea în Dumnezeu si taie legatura cu El.

Si din prea mare deznadejde si ruperea de Dumnezeu, omul nu vede alta iesire decat sinuciderea. asta-i lucrare demonica.
Sa nu fie! La nimeni. Kirie eleison!

Sa nu cumva sa te insingurezi in starea asta, sa nu te autoizolezi, cere sfatul oamenilor duhovnicesti pt. ca sufletul tau are nevoie de tamaduire prin rugaciune si cuvinte de mangaiere.

Asculta aici un capitol despre tamaduirea tristetii dintr-o lucrare de psihoterapie ortodoxa a patrologului ortodox Jean Claude Larchet in varianta audio-book http://www.crestinortodox.ro/predici...tii-99513.html.

nu uita esentialul - Sf.Impartasanie
Sf. Maslu
Paraclisul Maicii Domnului - ,,nimeni din cei ce alearga la tine Nascatoare de Dumnezeu nu iese neajutat,,. NIMENI!

mai vorbim
kirie eleison

nu ma impartaseste nimeni ca fumez