Sa minti nu e chiar atat de rau

[Jane Says]

În prealabil postat de dianadi

da, eu as minti. pentru a proteja, din dragoste pt persoana respectiva. una e minciuna care se naste din dragostea pt celalalt si alta e cand minti pt a iesi cu fata curata dintr-o situatie, pt a te acoperi. Scopul face diferenta.

Nu stiu daca ai raspuns intrebarii mele.
Dar eu cred ca a sti ca ti se apropie sfarsitul e un fel de dar de la Dumnezeu, pentru ca esti instiintat si poti sa faci acele lucruri pe care poate le-ai amanat o viata intreaga (pocainta, spovedanie, impartasit, ca sa te muti cat de curat posibil la cele vesnice).
Si a lipsi pe cineva de aceasta cunostinta (daca tu insuti o ai), in numele dragostei, mi se pare de fapt o dovada de nedragoste.. ca daca ne-ar pasa cu adevarat de starea sufleteasca a acelui om, l-am indemna sa faca lucrurile de mai sus, nu l-am amagi ca lasa draga nu se intampla nimic, traim pana la 100 de ani si peste 3 luni moare nespovedit neimpartasit.

[dianadi]

eu cand am raspuns m-am gandit la un caz la un caz concret in care am mintit. l-am mintit pe sotul meu spunandui ca nu are mai nimic...numai faptul ca se afla in spital si mergea din cabinet in cabinet il panicase f mult...cum era sa ii mai zic si eu ca da...e grav ceea ce ai? l-am mintit si dupa cateva zile i-am explicat...
cat despre moarte...e usor sa imi dau cu presupusul cand nu sunt in situatia ca cineva drag sa fie pe ultima suta de metrii dar dc ar fi probabil as convinge persoana respectiva sa mergem la spovedit,as vb cu parintele sa stie ca sa ii dea impartasania....cred...nu mi-as dori niciodata sa fiu intr-o astfel de situatie. Doamne fereste pe toata lumea!

[Jane Says]

În prealabil postat de dianadi

eu cand am raspuns m-am gandit la un caz la un caz concret in care am mintit. l-am mintit pe sotul meu spunandui ca nu are mai nimic...numai faptul ca se afla in spital si mergea din cabinet in cabinet il panicase f mult...cum era sa ii mai zic si eu ca da...e grav ceea ce ai? l-am mintit si dupa cateva zile i-am explicat...
cat despre moarte...e usor sa imi dau cu presupusul cand nu sunt in situatia ca cineva drag sa fie pe ultima suta de metrii dar dc ar fi probabil as convinge persoana respectiva sa mergem la spovedit,as vb cu parintele sa stie ca sa ii dea impartasania....cred...nu mi-as dori niciodata sa fiu intr-o astfel de situatie. Doamne fereste pe toata lumea!

Eu am dat acel exemplu pentru ca o prietena buna de-a mea a fost revoltata ca parintii ei au adus un preot bunicii bolnave, pe patul de moarte. Argumentul ei era ca "bunica nu stia ca o sa moara, dar vazand preotul s-a speriat pentru ca si-a dat seama cat era de grav".
Am incercat sa ii explic ca ala a fost cel mai bun lucru care se putea face pentru bunica sa dar nu a prea inteles si mai are si acum acelasi regret, ca bunica ei nu s-a stins "in pace", fara sa-si dea seama de ceea ce se intampla. Ci tulburata, spovedita si impartasita, Dumnezeu s-o odihneasca.

O alta situatie este a altei doamne careia i s-au depistat metastaze si careia membrii familiei nu i-au spus ca are cancer nici cand au internat-o si situatia ei se deteriora de la o ora la alta. Batrana spunea ca atunci cand se va putea cobori din pat se va intoarce acasa sa aiba grija de gradina.
Ei nu i s-a dus preot tot asa, din cauza ca s-ar fi speriat, dandu-si seama de gravitatea situatiei. A murit in cursul noptii si toata lumea a zis ca a fost un sfarsit "linistit" si "decent".

Uneori iti vine sa urli.

Minciuna e... minciuna. Si cuvantul e urat, suna urat. Unii spun ca sunt minciuni si minciuni... ca mincunile "de circumstanta" sunt pardonabile. Mintim in scopuri bune, sa ce? Sa nu doara prea tare ceea ce avem de spus? O veste rea, un lucru neplacut se poate spune in multe feluri. Trebuie s-l spunem in asa fel incat sa nu raneasca, sa nu doara. Minciuna e urata... si totusi in Patericul egiptean sunt relatari despre sfinti parinti care...au mintit. Dar au mintit din sfintenie. o sa caut in pateric si voi posta fragmentul. Sper sa-l gasesc usor si sa fie exceptia care confirma regula "sa nu mintiti".

[Pandion]

Uneori esti fortat sa nu spui adevarul in totalitate pentru a menaja pe cineva sau poate chiar pentru a-l scapa de o mare nenorocire. In regimurile totalitare, foarte multi au fost scapati prin faptul ca altii au tacut sau nu au spus adevarul cu privire la ei, nu au dat informatiile care li s-au cerut. Scriptura insasi spune: "Ce vreti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea".

[gabriela8]

" Cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel rau este." Matei 5,37

[heaven]

În prealabil postat de dianadi

eu cand am raspuns m-am gandit la un caz la un caz concret in care am mintit. l-am mintit pe sotul meu spunandui ca nu are mai nimic...numai faptul ca se afla in spital si mergea din cabinet in cabinet il panicase f mult...cum era sa ii mai zic si eu ca da...e grav ceea ce ai? l-am mintit si dupa cateva zile i-am explicat...
cat despre moarte...e usor sa imi dau cu presupusul cand nu sunt in situatia ca cineva drag sa fie pe ultima suta de metrii dar dc ar fi probabil as convinge persoana respectiva sa mergem la spovedit,as vb cu parintele sa stie ca sa ii dea impartasania....cred...nu mi-as dori niciodata sa fiu intr-o astfel de situatie. Doamne fereste pe toata lumea!

Lucrurile acestea nu mi se par minciuni,ci protectie si nu cred ca ar trebui sa etichetam situatiile in extreme.
Sunt cazuri si cazuri si important este scopul pentru care cineva alege sa nu spuna adevarul.
In rest,sa fim seriosi,toti am mintit si cu siguranta mintim si in prezent din diverse motive.
Nu spun ca este bine,dar trebuie sa intelegem de ce cineva alege un astfel de comportament:la unii este ocazional,altii sunt pur si simplu mitomani,unii mint din teama,minciuna fiind un mijloc de a se proteja,altii pentru ca doresc sa manipuleze etc
Din punctul meu de vedere nu exista minciuna cu efecte mai dezastroase decat aceea pe care ne-o spunem noua insine.Cand nu esti cinstit cu tine insuti,in primul rand,cum ai putea fi cu cei din jur?

[Marius22]

In cazul minciunii inclin sa cred ca in foarte putine situatii "scopul scuza mijloacele". Sunt rare cazurile in care ascunderea adevarului produce mai mult bine decat marturisirea lui. Trebuie sa tinem seama ca aceasta este o masura de compromis, un pogoramant. Este nevoie de discernamant duhovnicesc si dragoste, in luarea unei astfel de decizii.

Mantuitorul ni S-a descoperit ca Adevar Intrupat. Or, noi ca si crestini, trebuie sa urmam Adevarului, trebuie sa fim in Adevar. Ceea ce Dumnezeu fagatuieste se si plineste. In urma pacatului stramosesc, Dumnezeu i-a spus omului ca va muri negresit. Era nevoie ca acesta sa cunoasca adevarul sau existential, chiar daca era unul cazut sau corupt.

Artizanul minciunii este insa diavolul deoarece toata lucrarea sa se fundamenteaza pe falsificarea adevarului. Cert este ca diavolul nu minte pentru ca ne iubeste. Miciunile sale poarta in ele numai viclesug.