Ce avem în comun?

[CalmDown]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Cand ne certam si noi mai abitir...

Cearta nu prea sună bine, creștinii discută.

[kesarion_breb]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

1. Un indemn prietenesc: mai usor cu... „sectele”.
Inainte de a infiera cu manie proletara o Biserica crestina numind-o „secta” vedeti ca sunteti foarte aproape sa intrati in „secta” domnului Danion Vasile. Care, stiti bine ce crede despre BOR si despre calendarul cel nou.

Ba sectarule penticostal, tu intelege odata si pentru totdeauna, ca nu exista alta Biserica decat Sfanta Biserica a lui Hristos (Biserica Ortodoxa); adunarile voastre sectare nu sunt biserici pentru ca spuneti voi ca ar fi: asta nu este un argument valabil. Asa si dracu poate sa zica despre el ca este Dumnezeu: asta ce inseamna ca ar trebui sa il cred pe cuvant pentru ca asa spune el? Ce biserici sunteti voi care nu aveti preotie apostolica, care nu aveti sfintele taine, care predati erezii peste erezii fara nici o tresarire a cugetului, fara nici o rusine, fara nici o mustrare de constiinta?

Voi nu aveti unitate; Biserica intemeiata de Hristos este Una: sectele voastre sunt o legiune, fara unitate intre ele, scindate, fiecare cu alte invataturi. Insasi lipsa de unitate care le caracterizeaza arata baza diavoleasca si lumeasca de la care au pornit. Si chiar daca ar vrea sa faca o oarecare "unitate", aceasta ar fi o unitate falsa, mincinoasa, neviabila, si care ar fi de fapt tot o lucratura a diavolului (cum este ecumenismul) pentru a simula o unitate falsa si pentru a indeparta ochii oamenilor de la dezbinarile care stau la baza. Unitatea in neadevar este o falsa si neviabila unitate.

Voi nu aveti sfintenie, si nici harul Duhului Sfant; nu aveti sfintele taine, deci nu aveti cum sa va sfintiti. Puteti cel mult sa obtineti o oarecare indreptare a comportamentului, insa pana la sfintenia autentica mai aveti o cale lunga si pe care nu o puteti parcurge in sectele voastre. Cam asa arata un vas ales al Domnului: http://www.youtube.com/watch?v=4tm3VYSLkI0 , cu care voi nu aveti comparatie. Bineinteles ca nu toti sfintii sunt asa insa pentru noi acesta este un etalon pe care voi in sectele voastre nu il puteti indeplini si nici nu este posibil un asemenea lucru de vreme ce sunteti in afara harului Duhului Sfant. Pentru desavarsirea crestina este necesara forta efectiva a sfinteniei dumnezeiesti lucratoare in Biserica asupra credinciosilor si in credinciosi, pe cand la voi in secte mai mult decat la cuvintele Scripturii (si alea interpretate de multe ori gresit in raport cu mesajul adevarat al Scripturii) nu aveti acces, ceea ce va face neputinciosi in adevarata si autentica lucrare de sfintire a credinciosilor.

Voi nu aveti sobornicitate (catolicitate), fiind niste ramuri dezbinate ale Bisericii Romane dupa ce aceasta s-a rupt de Biserica lui Hristos.

Voi nu aveti apostolicitate, neavand succesiune apostolica nici pe linia preotiei sacramentale, nici pe linia dogmatica, doctrinala si misionara. Nu sunteti "bisericile" apostolilor pentru ca apostolii erau madularele unei singure Biserici a lui Hristos, iar nu a unei legiuni de secte fiecare cu pretentiile ei de "adevar", "primordialitate", "crestinism autentic" etc.

In consecinta, in urma argumentelor aduse, se trage limpede concluzia ca nu sunteti Biserica lui Hristos (doar pentru ca urlati atata ca voi umblati cu bibliile dupa voi, biblii de buzunar etc) ci sunteti niste grupari sectare, care, datorita bineinteles cuvintelor scripturistice puteti obtine o oarecare indreptare a comportamentului, insa lipsiti fiind de Duhul Adevarului calauzitor si mangaietor al Bisericii, lipsiti de harul Duhului Sfant, lipsiti de sfintele taine, lipsiti de preotia sacramentala, lipsiti de sfanta traditie a Bisericii, practic nu aveti acces la sfintenia lui Dumnezeu. Traiti intr-o mare iluzie si asta este dovada imensei voastre ignorante, necunostinte, nepasari si naivitati. Sunteti niste naivi, niste creduli, usor impresionabili de vreun "pastor" cu gura mare, insa lipsit de sfintenie si de Duhul Adevarului. Biserica lui Hristos a fost intemeiata de insusi Domnul si prin pogorarea Duhului Sfant, care purcede din Tatal si este trimis de Fiul, iar nu de vreun Parham, Tomlinson, White E, si altii, care nu aveau si nu au nici o autoritate in fata Sfintei Biserici a lui Hristos.

Iar in ceea ce il priveste pe Danion Vasile, este posibil sa aiba si unele caderi, insa nu pot aceste alunecari temporare sa anuleze lucrarea pe vare a facut-o pana acum, iar noi crestinii ii datoram mult lui Danion Vasile. Sfinti au fost si in cei dupa vechiul calendar (vezi Ioan Iacob Hozevitul), sfinti au fost si in cei dupa noul calendar, semn evident ca nu calendarul este atat de important cat Sfanta Biserica Ortodoxa. Personal nu sunt lamurit ce este cu aceasta problema a calendarului, insa sper ca o problema care nu are insemnatate chiar asa de mare sa nu duca la probleme gen scindari in Sfanta Biserica. Biserica Ortodoxa pe stil vechi nu este o secta; speram ca in viitor lucrurile sa se lamureasca.

[Eugen7]

În prealabil postat de zorobabel

corect, mantuirea se vede din faptele omului.

multumim ca sunteti de acord cu invatarura ortodoxa.

Nu trebuie sa confundam mantuirea cu desavarsirea si indumnezeirea.

Mantuirea are doua aspecte (componente):
1. iertarea pacatelor savarsite
2. eliberarea de robia patimilor si pacatelor

Ambele componente, iertarea noastra si eliberarea noastra (de patimi si pacate) sunt realizate de Hristos Iisus.
Prima componenta a mantuirii, adica iertarea pentru pacatele savarsite, este darul lui Hristos (adica nu trebuie sa o "cumperi" cu bani sau cu "fapte bune" caci "fara de Mine nu puteti face nimic" Ioan 14). Iertarea este daruita omului cand acesta se pocaieste (ii pare rau de relele savariste si isi doreste sa nu mai pacatauiasca).
A doua componenta a mantuirii (eliberarea de patimi si pacate) presupune un proces mai lung sau mai scurt, depinzand de dorinta fiecarui individ in parte de a se lepada de pacate si de a se uni cu Hristos. Lepadarea de pacate presupune savarsirea faptelor bune cu ajutorului lui Hristos evident.

"Drept aceea, iubiţii mei, precum totdeauna m-aţi ascultat, nu numai când eram de faţă, ci cu atât mai mult acum când sunt departe, cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea voastră; " Filipeni 2,12.

"Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia", Luca 19,8-9

In concluzie, in cazul lui Zaheu vamesul, Hristos evidentiaza clar ca mantuirea este completa doar dupa savarsirea faptelor bune si nu este un proces juridic, adica eu zic gata l-am primit pe Hristos si sunt mantuit.

Mantuirea se vede doar in faptele omului. Nu inseamna ca dupa ce omul este mantuit el nu mai face nici un pacat... nicidecum, ci doar ca omul in starea de mantuire nu mai doreste sa savarseasca pacatul si "se opune pacatului pana la sange" (Evrei 12,4)... si se curateste de pacatele savariste (prin Taina Spovedaniei si a Sfintei Impartasanii).

Dupa ca a obitnut mantuirea omul nazuieste apoi spre desavarsire, iar dupa desavarsire spre indumnezeire.

Asadar prima tinta a omului este mantuirea aici si acum... adica omul in fiecare zi trebuie sa isi doreasca mantuirea... si Hristos i-o va dauri mai repede sau mai tarziu in masura vointei lui de a se lepada de pacate si de a savarsi faptele bune (duapa voia lui Dumnezeu).

http://www.crestinortodox.ro/credint...ire-96183.html
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ele-68823.html


Parintele Teofil Paraian


- Pentru a te mântui e obligatoriu sã fii desãvârsit sau nu?

- Nu, nu e obligatoriu, pentru cã desãvârsirea este o etapã mai înaltã. Adicã, fiecare om se angajeazã la o viatã superioarã, cu puteri superioare puterilor lui, cât dã Dumnezeu, iar desãvârsirea este o etapã superioarã mântuirii, este perfectiunea.

Unde e mãsura perfectiunii, în ce anume constã, nu stim. În învãtãtura crestinã, desãvârsirea se ia în considerare, în special, cu douã virtuti: în raport cu iubirea si în raport cu smerenia.

Sfântul Isaac Sirul, la întrebarea "ce e desãvârsirea?" rãspunde cã este "o prãpastie de smerenie, un adânc de smerenie", adicã o lansare în smerenie pânã la mãsurile posibile omului. În Epistola Sfântului Apostol Pavel cãtre Coloseni, vorbind despre eliberarea de patimi, zice: "Înlãturati si voi toate acestea: desfrâul, patima, pofta rea, lãcomia care este închinare la idoli" (III, 5) si mai departe: "Omorâti mãdularele voastre cele de pe pãmânt: mânia, iutimea, rãutatea, defãimarea, cuvântul de rusine din gura voastrã" (III, 8), dupã care adaugã: "Îmbrãcati-vã ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile îndurãrii, cu bunãtatea, cu blândetea, cu smerenia, cu milostenia, cu îndelunga rãbdare. De are cineva ceva împotriva cuiva, sã iertati, precum si Hristos v*a iertat pe voi". La acestea completeazã: "Peste toate acestea învesmântati*vã cu iubirea care este legãtura desãvârsirii" (III, 12-14).

Sfântul Apostol Pavel are în vedere lucrul acesta si spune cã "iubirea e desãvârsire" iar în Evanghelia de la Matei se spune "Fiti desãvârsiti, precum Tatãl vostru din ceruri desãvârsit este" (V, 48). Cuvintele acestea le*a spus în legãturã cu iubirea, pentru cã tot el a zis mai înainte: "Ati auzit cã s*a zis celor de demult «sã iubesti pe aproapele tãu, sã urãsti pe vrãjmasul tãu», iar eu vã zic vouã «Iubiti pe aproapele vostru, binecuvântati pe cei ce vã blestemã, faceti bine celor ce vã vrãjmãsesc, rugati*vã pentru cei ce vã vatãmã si vã prigonesc, ca sã fiti fii Tatãlui din ceruri, pentru cã El rãsare soarele si peste cei rãi si peste cei buni si trimite ploaie si peste cei drepti si peste cei nedrepti»" (V,43-45). Se pune, deci, într*o legãturã desãvârsirea cu iubirea; însã când e vorba de desãvârsire, de depãsire, fãrã îndoialã, se au în vedere toate virtutile posibile, toate la câte se poate gândi omul, toate la câte se poate angaja omul. Nu e o mãsurã când se spune cã e gata, omul care a ajuns la mãsurile acestea e desãvârsit!

Urmeazã îndumnezeirea, pentru cã în mãsura în care omul se aseamãnã cu Dumnezeu - se si apropie de Dumnezeu, iar Dumnezeu se apropie de om si îi comunicã omului din desãvârsirile Sale, din El Însusi, adicã omul se îndumnezeieste.

Nu stim cum este lucrul acesta, pentru cã noi nu cunoastem esenta lui Dumnezeu, dar stim cã, cu cât omul se apropie de Dumnezeu, cu atât Dumnezeu se apropie de om, care primeste ceva din ceea ce este dumnezeirea.

Pãrintii cei duhovnicesti, vorbind despre asta, fac o comparatie cu fierul si cu focul sau cu fierul încãlzit în foc, care primeste însusirile focului. Tot asa este si cu îndumnezeirea, fãrã sã putem noi sã o definim, întrucât nu*L cunoastem pe Dumnezeu în esenta Lui. Dar se considerã cã etapele înaintãrii în viata duhovniceascã sunt: mântuirea, care înseamnã, în special, eliberarea de patimi si împlinirea virtutilor potrivnice patimilor; desãvârsirea, perfectiunea, deplinãtatea, în general vorbind, perfectiunea religios*moralã si, în sfârsit, îndumnezeirea, care este un dar de la Dumnezeu, o revãrsare a lui Dumnezeu în fiinta omului.

...
- Pãrinte, unii dintre tinerii de astãzi cred cã a te mântui e mai usor în cãlugãrie ca în familie.

- Nu se pune problema aceasta. Bine, cine o pune o poate pune, însã, în realitate, fiecare îsi merge pe calea lui. Nu se poate spune cã toatã lumea, ca sã se mântuiascã, trebuie sã se cãlugãreascã. Si în mânãstiri sunt cãderi si în viata comunã sunt ridicãri. Martiri, în general, n*au fost dintre cãlugãri, au fost dintre oameni obisnuiti. Pãrintele Arsenie Boca, când am venit eu pentru prima oarã aici, mi*a spus un cuvânt formulat asa: "Nu toti cei din lume se prãpãdesc, si nu toti din mânãstire se mântuiesc". Poti fi improvizat si în mânãstire, dupã cum poti fi om superior si în viata obisnuitã. Important nu e stilul de viatã, ci important e felul de angajare într*o viatã dupã voia lui Dumnezeu.

[kesarion_breb]

În prealabil postat de Eugen7

multumim ca sunteti de acord cu invatarura ortodoxa.

Nu trebuie sa confundam mantuirea cu desavarsirea si indumnezeirea.

Mantuirea are doua aspecte (componente):
1. iertarea pacatelor savarsite
2. eliberarea de robia patimilor si pacatelor

Ambele componente, iertarea noastra si eliberarea noastra (de patimi si pacate) sunt realizate de Hristos Iisus.
Prima componenta a mantuirii, adica iertarea pentru pacatele savarsite, este darul lui Hristos (adica nu trebuie sa o "cumperi" cu bani sau cu "fapte bune" caci "fara de Mine nu puteti face nimic" Ioan 14). Iertarea este daruita omului cand acesta se pocaieste (ii pare rau de relele savariste si isi doreste sa nu mai pacatauiasca).
A doua componenta a mantuirii (eliberarea de patimi si pacate) presupune un proces mai lung sau mai scurt, depinzand de dorinta fiecarui individ in parte de a se lepada de pacate si de a se uni cu Hristos. Lepadarea de pacate presupune savarsirea faptelor bune cu ajutorului lui Hristos evident.

In concluzie mantuirea, nu este un proces juridic, adica eu zic gata l-am primit pe Hristos si sunt mantuit.

Mantuirea se vede doar in faptele omului. Nu inseamna ca dupa ce omul este mantuit el nu mai face nici un pacat... nicidecum, ci doar ca omul in starea de mantuire nu mai doreste sa savarseasca pacatul si "se opune pacatului pana la sange" (Evrei 12,4)... si se curateste de pacatele savariste (prin Taina Spovedaniei si a Sfintei Impartasanii).

Dupa ca a obitnut mantuirea omul nazuieste apoi spre desavarsire, iar dupa desavarsire spre indumnezeire.

Asadar prima tinta a omului este mantuirea aici si acum... adica omul in fiecare zi trebuie sa isi doreasca mantuirea... si Hristos i-o va dauri mai repede sau mai tarziu in masura vointei lui de a se lepada de pacate si de a savarsi faptele bune (duapa voia lui Dumnezeu).

http://www.crestinortodox.ro/credint...ire-96183.html
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ele-68823.html


Parintele Teofil Paraian


- Pentru a te mântui e obligatoriu sã fii desãvârsit sau nu?

- Nu, nu e obligatoriu, pentru cã desãvârsirea este o etapã mai înaltã. Adicã, fiecare om se angajeazã la o viatã superioarã, cu puteri superioare puterilor lui, cât dã Dumnezeu, iar desãvârsirea este o etapã superioarã mântuirii, este perfectiunea.

Unde e mãsura perfectiunii, în ce anume constã, nu stim. În învãtãtura crestinã, desãvârsirea se ia în considerare, în special, cu douã virtuti: în raport cu iubirea si în raport cu smerenia.

Sfântul Isaac Sirul, la întrebarea "ce e desãvârsirea?" rãspunde cã este "o prãpastie de smerenie, un adânc de smerenie", adicã o lansare în smerenie pânã la mãsurile posibile omului. În Epistola Sfântului Apostol Pavel cãtre Coloseni, vorbind despre eliberarea de patimi, zice: "Înlãturati si voi toate acestea: desfrâul, patima, pofta rea, lãcomia care este închinare la idoli" (III, 5) si mai departe: "Omorâti mãdularele voastre cele de pe pãmânt: mânia, iutimea, rãutatea, defãimarea, cuvântul de rusine din gura voastrã" (III, 8), dupã care adaugã: "Îmbrãcati-vã ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile îndurãrii, cu bunãtatea, cu blândetea, cu smerenia, cu milostenia, cu îndelunga rãbdare. De are cineva ceva împotriva cuiva, sã iertati, precum si Hristos v*a iertat pe voi". La acestea completeazã: "Peste toate acestea învesmântati*vã cu iubirea care este legãtura desãvârsirii" (III, 12-14).

Sfântul Apostol Pavel are în vedere lucrul acesta si spune cã "iubirea e desãvârsire" iar în Evanghelia de la Matei se spune "Fiti desãvârsiti, precum Tatãl vostru din ceruri desãvârsit este" (V, 48). Cuvintele acestea le*a spus în legãturã cu iubirea, pentru cã tot el a zis mai înainte: "Ati auzit cã s*a zis celor de demult «sã iubesti pe aproapele tãu, sã urãsti pe vrãjmasul tãu», iar eu vã zic vouã «Iubiti pe aproapele vostru, binecuvântati pe cei ce vã blestemã, faceti bine celor ce vã vrãjmãsesc, rugati*vã pentru cei ce vã vatãmã si vã prigonesc, ca sã fiti fii Tatãlui din ceruri, pentru cã El rãsare soarele si peste cei rãi si peste cei buni si trimite ploaie si peste cei drepti si peste cei nedrepti»" (V,43-45). Se pune, deci, într*o legãturã desãvârsirea cu iubirea; însã când e vorba de desãvârsire, de depãsire, fãrã îndoialã, se au în vedere toate virtutile posibile, toate la câte se poate gândi omul, toate la câte se poate angaja omul. Nu e o mãsurã când se spune cã e gata, omul care a ajuns la mãsurile acestea e desãvârsit!

Urmeazã îndumnezeirea, pentru cã în mãsura în care omul se aseamãnã cu Dumnezeu - se si apropie de Dumnezeu, iar Dumnezeu se apropie de om si îi comunicã omului din desãvârsirile Sale, din El Însusi, adicã omul se îndumnezeieste.

Nu stim cum este lucrul acesta, pentru cã noi nu cunoastem esenta lui Dumnezeu, dar stim cã, cu cât omul se apropie de Dumnezeu, cu atât Dumnezeu se apropie de om, care primeste ceva din ceea ce este dumnezeirea.

Pãrintii cei duhovnicesti, vorbind despre asta, fac o comparatie cu fierul si cu focul sau cu fierul încãlzit în foc, care primeste însusirile focului. Tot asa este si cu îndumnezeirea, fãrã sã putem noi sã o definim, întrucât nu*L cunoastem pe Dumnezeu în esenta Lui. Dar se considerã cã etapele înaintãrii în viata duhovniceascã sunt: mântuirea, care înseamnã, în special, eliberarea de patimi si împlinirea virtutilor potrivnice patimilor; desãvârsirea, perfectiunea, deplinãtatea, în general vorbind, perfectiunea religios*moralã si, în sfârsit, îndumnezeirea, care este un dar de la Dumnezeu, o revãrsare a lui Dumnezeu în fiinta omului.

...
- Pãrinte, unii dintre tinerii de astãzi cred cã a te mântui e mai usor în cãlugãrie ca în familie.

- Nu se pune problema aceasta. Bine, cine o pune o poate pune, însã, în realitate, fiecare îsi merge pe calea lui. Nu se poate spune cã toatã lumea, ca sã se mântuiascã, trebuie sã se cãlugãreascã. Si în mânãstiri sunt cãderi si în viata comunã sunt ridicãri. Martiri, în general, n*au fost dintre cãlugãri, au fost dintre oameni obisnuiti. Pãrintele Arsenie Boca, când am venit eu pentru prima oarã aici, mi*a spus un cuvânt formulat asa: "Nu toti cei din lume se prãpãdesc, si nu toti din mânãstire se mântuiesc". Poti fi improvizat si în mânãstire, dupã cum poti fi om superior si în viata obisnuitã. Important nu e stilul de viatã, ci important e felul de angajare într*o viatã dupã voia lui Dumnezeu.

Te rog sa imi dai voie sa mentionez, fiind de acord cu ceea ce ai scris, cele trei mari etape ale vietii spirituale crestine autentice, adica ortodoxe, dupa versiunea Dumitru Staniloae, prezentate in lucrarea "Ascetica si Mistica Bisericii Ortodoxe":
1. purificarea de patimi prin virtuti,
2. iluminarea,
3. desavarsirea prin unirea cu Dumnezeu sau prin indumnezeire.

As vrea de asemenea sa mentionez ca indumnezeirea omului este posibila in Sfanta Biserica prin Hristos, Dumnezeu si Om, Cel care S-a facut om pentru a ne elibera de puterea pacatului, a mortii si a diavolului, petru a ne readuce si a ne aduce la cunostinta adevarului si pentru a avea noi posibilitatea indumnezeirii prin El in Duhul Sfant, prin unirea cu El, pentru ca El S-a facut pe Sine puntea de legatura intre Dumnezeu si oameni. Fara a-L avea pe Hristos in noi nu ne putem face partasi vietii vesnice, pentru ca El si prin El ne impartaseste si ne impartasim de viata Lui inviata, dumnezeiasca, biruitoare pentru totdeauna a mortii, sfanta, preacurata. Unirea noastra cu Hristos in Duhul Sfant este calea prin care ne facem partasi la viata Lui, iar unirea cu El se face prin credinta in El, pazirea poruncilor Lui si impartasirea cu sfintele taine ale trupului si sangelui Sau, iar pentru cei mai inaintati prin unirea mistica a sufletului cu Dumnezeu (vezi experientele mistice si contemplative ale vederii lui Dumnezeu, spiritualitatea isihasta, filocalica).

[Eugen7]

În prealabil postat de kesarion_breb

Te rog sa imi dai voie sa mentionez, fiind de acord cu ceea ce ai scris, cele trei mari etape ale vietii spirituale crestine autentice, adica ortodoxe, dupa versiunea Dumitru Staniloae, prezentate in lucrarea "Ascetica si Mistica Bisericii Ortodoxe":
1. purificarea de patimi prin virtuti,
2. iluminarea,
3. desavarsirea prin unirea cu Dumnezeu sau prin indumnezeire.

As vrea de asemenea sa mentionez ca indumnezeirea omului este posibila in Sfanta Biserica prin Hristos, Dumnezeu si Om, Cel care S-a facut om pentru a ne elibera de puterea pacatului, a mortii si a diavolului, petru a ne readuce si a ne aduce la cunostinta adevarului si pentru a avea noi posibilitatea indumnezeirii prin El in Duhul Sfant, prin unirea cu El, pentru ca El S-a facut pe Sine puntea de legatura intre Dumnezeu si oameni. Fara a-L avea pe Hristos in noi nu ne putem face partasi vietii vesnice, pentru ca El si prin El ne impartaseste si ne impartasim de viata Lui inviata, dumnezeiasca, biruitoare pentru totdeauna a mortii, sfanta, preacurata. Unirea noastra cu Hristos in Duhul Sfant este calea prin care ne facem partasi la viata Lui, iar unirea cu El se face prin credinta in El, pazirea poruncilor Lui si impartasirea cu sfintele taine ale trupului si sangelui Sau, iar pentru cei mai inaintati prin unirea mistica a sufletului cu Dumnezeu (vezi experientele mistice si contemplative ale vederii lui Dumnezeu, spiritualitatea isihasta, filocalica).

asa este. subscriu la cele afirmate.

Am adaugat la postarea anterioara ca in cazul lui Zaheu vamesul, Hristos evidentiaza clar ca iertarea pacatelor nu este sufiecienta pentru mantuire, ci mantuirea este completa doar dupa savarsirea faptelor bune (cu ajutoru lui Hristos evident) si nu este un proces juridic, adica eu zic gata l-am primit pe Hristos si sunt mantuit.

"Drept aceea, iubiţii mei, precum totdeauna m-aţi ascultat, nu numai când eram de faţă, ci cu atât mai mult acum când sunt departe, cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea voastră; " Filipeni 2,12.

"Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia", Luca 19,8-9

[zorobabel]

În prealabil postat de gpalama

1. Daca omul este mantuit exclusiv prin marturisirea credintei in Hristos si prin botez atunci Judecata de Apoi este degeaba. Pentru ce Hristos sa vina si sa mai judece lumea daca deja lumea il cunoaste.

Important e sa te cunoasca Hristos pe tine, nu doar tu pe El. Iti amintesti cuvintele : "Plecati de la mine...niciodata nu v-am cunoscut".
Credinta se vede din viata omului, degeaba zic oamenii ca il cunosc pe El daca trairea lor nu o arata.

În prealabil postat de gpalama

Si Judecata de Apoi se uita la faptele pe care trebuie sa le faca un om.

Degeaba sunt eu angajat intr-o firma (marturisesc credinta in Hristos) daca eu nu lucrez nimic in firma aia - foarte repede voi fi dat afara.

Corect, daca nu faci nimic in firma aia probabil vei fi dat afara. Dar daca esti credincios atunci vei face ceva in firma respectiva. Sf Scriptura spune "sa faceti totul ca pentru Domnul" asta implica si lucrul la locul de munca. Statul degeaba nu e o dovada a credintei.
Judecata de Apoi se uita la fapte dar in acelasi timp se uita daca esti scris sau nu in cartea vietii si pe baza acestui fapt vei fi sau nu condamnat la iad. Uite ce spune Apocalipsa 20:

"Şi am văzut, iar, un tron mare alb şi pe Cel ce şedea pe el, iar dinaintea feţei Lui pământul şi cerul au fugit şi loc nu s-a mai găsit pentru ele.
Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor.
Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale.
Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.
Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc."

Uita-te atent la ultimul verset ce spune. Dupa cum vezi faptele nu au nici o putere in a te mantui pentru ca nu pot aduce iertarea de pacat, doar prin jertfa lui Hristos poti fi iertat.
In ceea ce priveste pe cei credinciosi, ale caror pacate sunt iertate, faptele lor vor fi judecate in perspectiva rasplatii. Credinciosul are parte de rasplata, asta e ceea ce invata Sf Scriptura.

În prealabil postat de gpalama

2. Nimeni nu poate afirma 'ca este mantuit' - asta e nebunie - Hristos le-a spus ucenicilor Sai sa se bucure ca numele lor au fost scris in cartea Imparatiei lui Dumnezeu si ca trebuie propovaduiasca Evanghelia in toata lumea.

Nu e nebunie, doar pentru cine nu cunoaste adevarul Sf Scripturi. Ea afirma ca omul care crede in Hristos e mantuit. Am postat de nenumarate ori acel verset din 1 Ioan cap 5 care spune asa:

"Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.
Acestea am scris vouă, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică."

În prealabil postat de gpalama

Dar Apostolul Pavel zice 'avand Duhul Sfant' ca faptele rele omoara omul, chiar daca omul il marturiseste pe Hristos - de fapt Apostolul Pavel in Epistolele Sale arata si scrie clar care este MORALA FAPTELOR BUNE, asa cum zice Hristos.

Gresesti, nu afirma nicaieri Hristos asa ceva, si nici Pavel. Faptele bune le faci pentru ca ai fost mantuit, nu ca sa fii mantuit. Asta e total impotriva a ceea ce invata Hristos.Faptele bune nu vor putea ierta faptele rele(pacatele). Oricate fapte bune ai avea pacatele raman si doar Hristos e cel care le iarta,prin jertfa Lui. De aceea in Apocalipsa se spune ca cine n-a fost gasit in cartea vietii a fost aruncat in iezerul de foc.

În prealabil postat de gpalama

In primul rand in viata trebuie sa verifici:

1. Este calea ta corecta? Adica asculti de prooroci mincinosi sau de prooroci adevarati - pt ca daca asculti de unul dintre proorocii mincinosi care se bat cu pumnul in piept ca sunt de la Dumnezeu (pt ca toti fac la fel) atunci mergi direct spre iad si nu spre rai, desi proorocii iti pun o imagine, o plasmuire frumoasa a Raiului in fata.
Ai vreo dovata ca cei care merg pe calea asta ajung la Hristos si este Hristos cu ei?

Important e sa asculti de ce zice Sf Scriptura. Daca un om are alt mesaj care contrazice Sf Scriptura atunci nu-l ascult indiferent de ce renume ar avea. Stii ce spune Pavel in Galateni?
"Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema!"
Chiar pe el insusi se anatemizeaza in caz ca ar veni cu alte invataturi. Prin asta Pavel afirma ca faptul ca il chema Pavel nu insemna ca oamenii trebuie sa asculte de el orbeste daca ceea ce spune contravine Sf Scripturi.
Dar nu poti cunoaste invatatura adevarata decat studiind Sf Scriptura.

În prealabil postat de gpalama

2. Daca esti pe calea cea corecta - faci faptele de pe calea aia?


Eu zic sa fii atent cine pe cine ai invatatori pt ca multi sunt prooroci falsi...

Iar acelasi stil care e de-a dreptul penibil, se merge pe ideea ca un om daca expune o idee care nu convine a preluat-o de la cineva care e invatator fals. Eu imi fundamentez convingerile pe Sf Scriptura, daca imi demonstrezi cu Sf Scriptura ca gresesc atunci accept greseala.

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de Eugen7

Am adaugat la postarea anterioara ca in cazul lui Zaheu vamesul, Hristos evidentiaza clar ca iertarea pacatelor nu este sufiecienta pentru mantuire, ci mantuirea este completa doar dupa savarsirea faptelor bune (cu ajutoru lui Hristos evident) si nu este un proces juridic, adica eu zic gata l-am primit pe Hristos si sunt mantuit.

"Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia", Luca 19,8-9 [/b]

Domnule Eugen, am o intrebare.
Cand Domnul Iisus Hristos a zis catre Zacheu „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”, la ce s-a referit, despre mantuirea cui vorbea?

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de kesarion_breb

Ba sectarule penticostal...

Domnule Breb, aici este un forum crestin nu sunteti nici la obor nici pe maidan.

In ceea ce priveste sectarismul, el poate fi intalnit in orice confesiune crestina.
Dupa felul cum postati, dumneavoastra aveti sanse serioase sa fiti ales intr-un post de conducere al SEO.

[kesarion_breb]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

In ceea ce priveste sectarismul, el poate fi intalnit in orice confesiune crestina.
Dupa felul cum postati, dumneavoastra aveti sanse serioase sa fiti ales intr-un post de conducere al SEO.

Impertinenta tipic sectara. Insa inca o data, pentru lamurirea ta personala, nu exista confesiuni crestine, exista doar Biserica Crestina Ortodoxa, celelalte fiind erezii; ele au fost denumite ca si confesiuni doar asa pentru o toleranta prost inteleasa, insa din punct de vedere al adevarului istoric si spiritual exista doar Biserica Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostolica a lui Hristos, restul fiind erezii si/sau secte.

Pe de alta parte, te asigur ca vei plati extrem de scump pentru ceea ce tu iti permiti sa ataci si sa denumesti dupa parerea ta eretica si sectara, anatematizata, blestemata, S(ecta) E(retica) O(rtodoxa). Tine minte, defaimatorule eretic si sectar, ca vei fi rasplatit cu rasplatile cuvenite din partea lui Dumnezeu pentru batjocura la adresa Bisericii Lui. Biserica lui Hristos portile iadului nu o vor birui, doar nu iti faci iluzia tu, sectarule anatematizat, ca o vei birui, desi vad ca te pui bine de tot in slujba diavolului ca sa ataci Biserica.

Pe langa erezii, sectarisme, lucruri de inspiratie omeneasca, lumeasca si diavoleasca, vad ca voi sectarii va mai ocupati si cu atacurile la adresa Bisericii lui Hristos, fapt ce demonstreaza evident inspiratia diabolica care va calauzeste. Asta ati fost invatati de la stapanii vostri sectari din strainatate si asta puneti in practica neincetat, vazandu-se ca aveti o reala satisfactie demonica in atacarea Bisericii si incercarea de a introduce cu orice chip scindari, ruperi sectare, dezbinari, certuri, scandaluri in mijlocul Bisericii si de a aduce cu orice chip defaimari, acuze, atacuri nefondate la adresa Bisericii. Insa sa nu cumva sa credeti ca nu veti plati inaintea lui Dumnezeu pentru toate nelegiuirile pe care le faceti.

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Dupa felul cum postati, dumneavoastra aveti sanse serioase sa fiti ales intr-un post de conducere al SEO.

Ei, fiule, nici chiar asa, nu te ingamfa si tu acum!
Nu te cred compatibil pentru o functie in Biserica Ortodoxa Romana.

Tu esti potrivit doar pentru SEO, adica Secta Extremistilor Ortodocsi.
Tu si ceilalti din secta voastra (SEO) sunteti o minoritate neinsemnata in BOR.