singuratatea

[windorin]

Singuratatea se infrunta cu virtutile opuse ei.
Comunicare cu oamenii de aproape, comunicare cu Dumnezeu (rugaciune), comunicare cu marii parinti (carti, pelerinaje).

In momentele de singuratate, Domnul este mai aproape decat duhurile necurate ale deznadejdii si ale lipsei de rost.

Ai pace si nu deznadajdui.

[Marius22]

Mi-a ramas in minte un cuvant duhovnicesc al parintelui Dumitru Staniloae in care adancea diverse aspecte ale singuratatii. Parintele a amintit o forma a singuratatii atat de subtila, dar totusi atat de evidenta: "singuratatea omului care n-a facut niciun bine".

Cred ca aceasta este singuratatea cea mai de temut. In fond iadul insusi nu este decat forma abisala a acestei singuratati pe care o simte omul aflat la hotar cu nefiinta. Un hotar insa pe care nu il poate niciodata trece, pentru ca Dumnezeu nu desfiinteaza persoana umana.

[Delalucaci]

Singuratatea este o binecuvantare. In singuratate il putem foarte usor gasi pe Dumnezeu...si atunci cand L-am gasit pe Dumnezeu l-am gasit si pe aproapele, am gasit Biserica. Ca atare oamenii care sufera cel mai putin de singuratate sunt, in general, pustnicii.

[viceversa]

''Ne nastem singuri, traim singuri, murim singuri. Doar prin intermediul dragostei si prieteniei ne putem crea pe moment iluzia ca nu suntem singuri’’.
Orson Welles

[Marius22]

În prealabil postat de viceversa

''Ne nastem singuri, traim singuri, murim singuri. Doar prin intermediul dragostei si prieteniei ne putem crea pe moment iluzia ca nu suntem singuri’’. Orson Welles

Nu cred in dragoste si prietenie ca datatoare de iluzii in acest sens. Din contra, ele ne ofera certitudinea nesinguratatii.

Singuratatea despre care pomeneste Orson Welles este cea a omului nihilist, materialist.

În prealabil postat de windorin

Singuratatea se infrunta cu virtutile opuse ei.
Comunicare cu oamenii de aproape, comunicare cu Dumnezeu (rugaciune), comunicare cu marii parinti (carti, pelerinaje).

In momentele de singuratate, Domnul este mai aproape decat duhurile necurate ale deznadejdii si ale lipsei de rost.

Ai pace si nu deznadajdui.

Ai dreptate in ceea ce scrii. Incercam sa fim in comuniune si sa comunicam cu semenii si cu Dumnezeu. Si totusi uneori nu ne gasim pe aceeasi lungime de unda cu cei de aproape (familie, colegi, prieteni). Rugaciunea ne salveaza, dar eu una nu pot sa o practic neincetat. Nu sunt la "nivelul" respectiv. Astfel ca singuratatea ramane o cruce, de care nu ma plang, dar pe care as vrea sa o port cu mai mare bucurie si folos.
Traiesc in lume si uneori ma tem sa nu "chiulesc" de la indatoririle cerute de lume (serviciu, familie). Caut oameni cu care sa comunic real, dar sunt rari (multumesc insa cu adevarat pentru momentele de comunicare reala, de care am parte, din cand in cand). Se pare ca e greu sa iesim (sa ies) din egoismul nostru (meu) pentru a fi impreuna cu celalalt.