Ce se intampla cu sufletul dupa moarte

[delia31]

În prealabil postat de Pandion

In ce consta acest "iad"?

pandion,
sper sa nu aflam pe viu niciodata.
starea de fiasco existential, de rateu ontologic,

starea sufletului rupt de Cel care l-a creat pentru fericirea vesnica,
focul cel vesnic gatit diavolilor si ingerilor lui,

,,locatia,, ermetica, in care-si petrec vesnicia cei care l-au exclus pe Dumnezeu, fie prin sfidare, nepasare, neconlucrare, toate pacatele etc.,

chinul vesnic al constiintei ca ar fi putut fi in alt loc si alta stare daca ar fi urmat scopul pentru care a fost creat - acela de a raspunde cu iubire la iubirea lui Dumnezeu.

insuportabila durere absurda a intregii fiinte ca doar el singur e vinovat de starea in care se afla,

chinul patimilor care l-au inrobit si care nu mai pot fi implinite,
durerea crunta de a nu-si fi cerut iertare macar inainte de moarte daca tot si-a ratat intervalul vietii, pt. ca Dumnezeu ar fi putut sa-l ierte,

locatia in care toate ororile demonice, torturile fizice si spirituale depasesc orice apogeu imaginar.

asta asa, doar o incercare fragmentara de a descrie prin cuvinte ceva ce nu poate fi supus descrierii decat prin termeni inexistenti inca in limbaj.

[Marius22]

O cantare din slujba inmormantarii spune "Plang si ma tanguiesc cand gandesc la moarte si vad in morminte toata frumusetea noastra...". Pe drept cuvant moartea celor de langa noi, aduce plans si tanguire in sufletele noastre, pentru ca aduce totodata gandul la propria moarte. Dar plansul si tanguirea nu este dupa lume si cele ale ei, ci este o urmare a constatarii vremelniciei ei.

In acest sens, gandul la moarte naste pocainta, plansul si tanguirea pentru pacate, ca descoperitoare a acelei frumuseti interioare care nu sfarseste in moarte si pe care o vom purta cu noi in vesnicie. Sufletul uratit prin feluritele pacate, se cere in viata aceasta curatit prin lacrimi de pocainta si impodobit cu virtuti.