vreau sa-mi iau viata in propriile maini

În prealabil postat de diador

imi cer iertare daca supar pe cineva In primul rand nu vreau sa IL supar pe Dumnezeu.El este mare si puternic si nu vreau sa se razbune pe mine.dar dupa cate mi se intampla si in momentul de fata incep sa trag concluzia ca Dumneeu poate ne vede capabili sa ne luam singuri viata in maini nu sa-i tot cerem lui sa ne rezolve problemele.eu un a m-am saturat de viata asta pe care o duc.de cand ma stiu numai si numai probleme si suferinta si dezamagire.cum vad o zi doua bucurie si liniste cum mai vine o pleasca ce ma arunca in fundul prapasyiei cu tristete si dezamagire.nu mai vreau,nu mai pot.cred in Dumnezeu,dar atat.ma rog sa nu ma lase sa fac ceva care sa-l supere.dar ca sa putem trai suntem nevoiti sa facem lucruri care ii supara pe semenii nostri.imi pare nespus de rau ca vom ajunge sa provocam suferinta dar nu mai vreau sa suferim noi.voi ce parere aveti?daca faci un rau -dar prin acest rau pui ordine in viata ta si a muuuultor oameni,e gresit sa-l faci?poate ca Dumnezeu prin noi vrea sa le dea o lectie celorlalti.probabil ca vom merge in fundul iadului.dar si daca vom continua asa tot in fundul iadului vom merge.si oricat cautam calea spre pace si liniste tot de razboi dam.asa ca noi am hotarat:infruntam ce avem de infruntat,calcam ce e de calcat in picioare,da' stiu ca dupa aceea ne putem vedea linistiti de viata.Va rog sa-mi dati pareri.Dumnezeu sa ne lumineze pe toti!

În rugăciunea împrătească "Tatăl nostru "se spune clar ce avem de făcut! "facă-se voia Ta"
Atunci cum să-ţi iei viaţa în propriile mâini?
Numai mila lui Dumnezeu ne ţine cât suntem de păcătoşi şi de răi!

Totuşi subiectul este foarte interesant. şi incitant!

De exemplu; pe lângă tine este cineva care datorită comportamentului său(foarte diferit de al celor din anturajul tău) produce meru discuţii şi conflicte (nu că ar fi rău acela dar nu este ca voi) .Alungându-l pe acesta se instaurează liniştea în comunitatea respectivă care îşi vede liniştită de ale ei fără a-i păsa de cel pe care l-au înspărtat.
Acesta dacă este tare rezistă iar dacă este labil clachează!

Aşadar"dacă prin acest rău pui ordine în viaţa ta" şi a celor împreună cu tine este ok! Ţi-ai găsit tu liniştea. Sigur că ai păcătuit mai ales dacă cel îndepărtat suferă sau poate se îmbolnăveşte sau cade în deznădejde.
Dar dacă nu-l îndepărtezi şi nu este linişte?

Ca să fiu mai concretă cred că este situaţia unui credincios între necrdincioşi,a unui credincios între cei care se folsesc de forţe oculte sau de ce nu al unui ateu convins între credincioşi,a unui nefumător între fumători a unui nebârfitor între bârfitori,a unui cinstit între hoţi,şi câte alte ipostaze nu sunt posibile.
M-am referit doar la cele în care majoritatea este dominată de o anumită trăsătură căci există principiul"minoritatea se supune majorităţii"sau este îndepărtat!

Cred că şi acesta era motivul pentru care plecau prin gropile munţilor pusnicii!