Se intampla din nou...

[Erethorn]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Aşadar, sunteţi un convertit foarte recent ! Nu aş fi crezut, aveţi ceva cunoştinţe religioase ! Să nu spuneţi că le-aţi acumulat în jumătate de an !
Fiecare avem o poveste a convertirii noastre. La dv cum a fost ?

Bunica materna, tatal si ascendentii paterni (bunic, strabunic etc. ) au fost greco catolici.

Eu am fost botezat ortodox, acum 33 de ani.

Practic, inca de cand imi aduc aminte ca am inceput sa gandesc, m-am considerat ateu.

Cunostintele despre religie le-am acumulat atat in ultima jumatate de an, cat si in prealabil; prima facultate absolvita a fost cea de Filosofie, unde se studiaza, evident, si probleme de natura religioasa.

Mai mult, problemele de dogmatica, Scriptura, biserica etc. m-au interesat in mod deosebit in calitate de ateu militant (cunoaste-ti dusmanul, ca sa zic asa).

In ce priveste convertirea, aceasta a venit pe neasteptate, aparent fara nici o cauza (nu am avut evenimente personale semnificative in acea perioada).

Pur si simplu, am simtit din senin nevoia sa intru intr-o biserica. La cateva zile, am simtit nevoia sa intru in biserica in timpul Liturghiei.

Cateva zile mai tarziu, am intrat la inceputul Liturghiei si am ramas pana la sfarsit.

Intre timp, am inceput sa citesc, in mare aceleasi lucruri, doar ca din alta perspectiva. Am descoperit cu uimire ca toate sau aproape toate ideile mele despre crestinism erau prejudecati.

In ianuarie, mi-am adunat curajul si, dupa Liturghie, am intrat in sacristie, si m-am adresat parintelui paroh cu rugamintea de a fi primit in Biserica.

In ce priveste confesiunea, am considerat ca, daca Dumnezeu a gasit cu cale sa-mi vorbeasca intr-o biserica de rit roman, acolo imi este locul.