casatorie

Consângenitatea a constituit impediment la căsătorie pentru considerente de ordin moral, natural, igienic şi social. Respectul şi veneraţia pe care le datorează descendenţii părinţilor şi celorlalţi ascendenţi ai lor nu sunt compatibile cu raporturile de egalitate pe care le impune căsătoria între soţi, iar consângenii colaterali – fraţii şi surorile, bunicii şi nepoatele, bunicile şi nepoţii – n-ar mai respecta curăţenia morală în raporturile dintre ei, în atmosfera de intimitate a familiei, dacă ar şti că se pot căsători între ei. La acestea s-a adăugat experienţa de veacuri carea dovedit că încheierea de căsătorii repetate între consângeni în grade apropiate are drept consecinţă inevitabilă degenerarea neamului omenesc, atât sub aspect fizic cât şi sub aspect spiritual. Pentru aceste motive, ca şi pentru îndepărtarea vrăjmăşiilor dintre diferite neamuri, s-au căutat să se încheie căsătorii între membri din familii cât mai depărtate.
În privinţa impedimentului consângenităţii în linie dreaptă, Biserica – urmând dispoziţiile din Vechiul Testament (Levitic 18, 7-10) şi din dreptul roman – socoteşte acest impediment nelimitat, indispensabil, oprind astfel căsătoria la infinit, oricât de mare ar fi numărul naşterilor care separă pe cei doi consângeni.
În privinţa impedimentului consângenităţii în linie colaterală, urmând aceleaşi dispoziţii, Biserica a limitat oprirea la gradul IV, prin canonul 54 Trulan. Dar apreciind că prin extinderea acestui impediment, căsătoriile dau societăţii membri mai sănătoşi, Biserica având şi încuviinţarea autorităţii de stat a extins oprirea mai întâi la gradul VI şi mai târziu, în secolul al XII-lea, în 1166, şi la gradul VII. În principiu a rămas ca normă această măsură: căsătoria este oprită în mod absolut, până la infinit, între consângenii în linie dreaptă şi până în gradul VII inclusiv între consângeni, în linie colaterală.
Hotărârea Sinodului VI ecumenic, prin canonul 54, oprind căsătoria între consângenii în linie colaterală până la gradul IV (verii primari), Bisericile autocefale acordă dispensă pentru gradele V-VII, când încheierea căsătoriei între consângeni, rude în aceste grade, nu poate fi evitată.
Căsătoria între consângeni în linie dreaptă este oprită şi în dreptul modern al statelor, ca şi în dreptul bisericesc, adică la infinit, iar în linie colaterală, unele state limitează oprirea la gradul III altele la gradul IV. Între statele din această ultimă grupă face parte şi România, care – în art. 6 din Codul Familiei – prevede:
“Este oprită căsătoria între rudele în linie dreaptă precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv. Pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi încuviinţată de Primăria Capitalei şi de Consiliul Judeţean în cuprinsul căruia cel care cere această încuviinţare îşi are domiciliul”[1].
Cazurile de asemenea încuviinţare fiind tot mai rare, Biserica Ortodoxă Română nu a fost nevoită să ia o hotărâre oficială pentru săvârşirea cununiei religioase a celor căsătoriţi cu asemenea încuviinţări, lăsând la latitudinea episcopului respectiv să aprecieze, în cazul în care cei în cauză ar solicita binecuvântarea căsătoriei lor.
[1] Codul Familiei, Decizii ale C. E. D. O., Decizii ale Curţii Constituţionale, Decizii ale Curţii Supreme de Justiţie, Ediţie îngrijită şi adnotată de judecător Adina Nicolae, Lect. univ. Marian Nicolae, Editura Rosetti, Bucureşti, 2001, p. 17.

(Sursa: Curs de Drept Canonic)