casatorie

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Elena2004

V-am citit cuvintele si m-am ingrozit,pentru ca stiu ca am pacatuit foarte mult in fat lui D-zeu.Traiesc de 11 in ani desfranare cu sotul meu si avem si o fetita.Sincer va spun ca acum cand va scriu plang si sufletul mau e plin de durere pentru ca numai D-zeu stie ce este in sufletul meu.Imi doresc atat de mult sa fiu mireasa si sa fac obiceiurile crestinesti,dar de cate ori discutam despre asta ajungem sa ne certam.Nu stiu ce se intampladar de fiecare data ne impiedica ceva,defapt ma impiedica pt ca eu sunt cea care nu e multumita,imi este frica de ce ar urma dupa pt ca nu cred ca mai insemn nimic pt el.Simt nevoia sa vb cu cineva,un om care sa nu ma judece,doar sa-mi dea niste sfaturi.La 5 ani dupa ce ne-am casatorit am ramas insarcinata,un copil dorit de amandoi!Mai tr dupa nasterea fetei incet,incet,casnicia noastra a inceput sa scartaie,a inceput sa fie agresiv cu mine...of Doamne parca vad momentele acelea pe care le-am lasat demult in urma..parca vad cand venea acasa si nu-i convenea nimic,ma batea si imi vb urat.Brusc toata dragostea noastra,toate promisiunile si visurile pe care le-am avut se transformase in ura.Uneori nu tinea cont ca aveam copilul in brate si ma lovea fara mila.Apoi am aflat motivul pt care se purta asa,avea pe altcineva,era proaspat indragostit,si eu devenisem ratusca cea urata.In sf ,a fost,a trecut,l-am iertat,ne-am impacat......dar din partea mea numai pt copil..... iubirea mea pt el s-ar putea sa mai fi existat daca nu se purta in continuare la fel de urat cu mine.De-atunci a devenit foarte gelos,bolnav de gelozie(tot el),nu ma mai bate dar ma injoseste in ultimul hal.In fiecare seara avem cearta in casa,si acum fata are 6 ani si incepe sa perceapa totul,si nu as vrea ca fata mea sa aiba aceeasi copilarie ca si mine,si iarasi nu mia-sdori sa duca dorul de tata.Pt.ea am suferit atat.Nu stiu ce sa fac,nu-mi doresc decat sa fiu linistita,sa am pace in casa,sa creasca fata in armonie si dragoste,iar eu sa nu mai fiu considerata o ''femeie usoara''.Ma rog la D-zeu in sufletul meu,pt ca la biserica sau sa tin post nu pot,nu sunt lasata in pace de el(stiti voi chestia aia cu curetenia trupului)De multa ori cand sunt sarbatori,ma cert cu el si sunt injurata si injosita ca sa nu gresesc in fata lui D-zeu.Daca exista cineva care a trecut prin asa ceva,un preot sau un om cu sufletul bun printre voi va rog dati-mi un sfat,spuneti-mi ce sa fac!Oare merita sa sufar atata pt copil,gresesc in fata lui D-zeu daca ma despart de el?Sau sa merg inainte si sa ne casatorim?

Eu nu doresc sa comentez situatia ta sau sa-ti dau afaturi . Situatia ta se va schimba numai atunci cind te vei intoarce cu adevarat la Dumnezeu , cu toata inima ta, cu tot cugetul tau , cu toata puterea ta, cu toata virtutea ta si atunci cind Hristos va fi prima ta alegere si nu ceilalti . Nimeni nu poate sluji la 2 stapini . Pe deasupra drumul spre iad , si iadul insusi, este pavat numai cu ginduri si intentii bune si care au ramas doar atit, dar nu si cu fapte . Sa iei seama bine ca pt. pacatele tale si ale lui, D.zeu va va mai rabda inca pina in ziua in care pacatele voastre se vor rasfringe asupra copiilor vostri iar de atunci in colo durerea ta se va inzeci si iti vei da seama ca zeci de ani de zile pendularea intre rai si iad nu ti-a fost de nici un folos, din contra .

Dar asa cum spuneam, nu sfaturi doresc sa-ti dau deoarece sfatul este simplu , nu este cine stie ce filosofie , ci vreau sa te atentionez asupra urmatorului lucru : multi useri au venit in acest forum cu dorinta ,,arzatoare" de a primi sfaturi cit mai competente , cit mai gingase ca sa nu se mihneasca sufletul din ei, cit mai salvatoare insa toti au sfirsit suparindu-se , comentind, criticind, dezavuind sfaturile si acuzind ca in loc sa fie ajutati au fost criticati.
Asadar, atunci cind ceri sfaturi pe un forum in primul rind trebuie sa te astepti ca poti primi cele mai diverse recomandari; deasemenea, daca ceri , pai atunci pune-te si asculta si nu te apuca sa critici, iar in ultimul rind gindesc ca daca ai ajuns sa ceri ajutor inseamna ca te-ai hotarit sa-ti schimbi viata, sau doar vrei sa punem putin de o birfa , pe cuvint si fara gluma !
Situatia ta este grea si f. grea iar faptele pe care trebuie sa le faci de acum in colo nu sunt din cele ,,usurele" ,,placutele" sotului si ispititorului care comanda in casa voastra ci sunt categorice si hotarite prin ruperea cu pacatul . Daca nu, vei trai cu pacatele atirnate de git pina cind si tu si si copii tai vor trage si vor patimi pt. acestea ; nemaivorbind ca pacatul desfrinarii se duce pe 7 generatii asa incit dupa 3-4 generatii neamurile tale nici nu vor mai sti de unde le vine raul .
Am inteles din tot ce ai spus ca nu vrei sa-l superi pe sot cu biserica , postul si D.zeul tau deoarece el nu sporta ,,astea" . Deci, prin consecinta, alegi ca si copii tai sa fie rupti de D.zeu pt. a fi cu tatal lor ! Este alegerea ta , dar prea usor il vinzi , renunti, la Hristos . Si atunci ajutor, sanatate, pace, spor in casa, buna intelegere intre voi si si altele de unde sa va vina ... ca la Hristos renunti usor . Sa nu intelegi ca te invat sa te desparti de sotul tau , doamne fereste, ci trebuie luat cu multa rabdare, staruinta si inima buna . Tu sa te chinui sa iti faci rugaciunile, sa mergi la duhovnic, la biserica , sa ti post , indiferent de ce zice si ce crede el . Si daca pt. toaste acestea va voi cumva sa te paraseasca , lasa-l caci mai dulce este Hristos . Este de ajuns ca l-ai batjocorit cu pacatele tale si ca l-ai pus sa desfrineze cu tine odata (deoarece el este in tine de la botezul tau , nu ti s-a cintat atunci : citi in Hristos v-ati botezat , in Hristos v-ati si imbracat ?), este destul si nu cred ca va mai rabda mult daca si inca in continuare te lepezi de el de fiecare data . Mare curaj ai daca faci toate acestea , nu pt. tine , deoarece tu iti vei primi osinda ta pt. atitia ani de pacatuire si nespovedanie si necaire si fara sa faci canon, dar mai ales pt. copii tai !
Eu nu pot sa-ti spun sa alegi ceea ce vrei pt. ca ar fi posibil sa cazi in pacate si mai grele(si asa esti pe muchie de cutit !) dar pot sa-ti spun fara tagada sa alegi pe Hristos si biserica sa ! Nu increderea in tine conteaza deoarece cit de increzatoare ai fi in tine fara Hristos nimic nu poti, nici tu si nici eu si inca nici un om , ci credinta puternica in Hristos este ceea ce conteaza . Capitolul XV din evanghelia lui Ioan este graitor ! Cind ai sa-l citesti (cu binecuvintare) vei vedea singura !
Probabil ca timpul indreptarii tale a venit . Fa cum crezi ca este mai bine dar de Hristos sa nu te mai lepezi !