preotul bataus, staretul unei manastiri din judetul Constanta

[un.simplu.gand]

În prealabil postat de gabriela8

Una e judecata in sens de ratiune si alta e judecata cu sensul de a fi indreptatit sa arunci cu piatra! Eu m-am referit la al doilea sens! Judecata o va face Dumnezeu! In momentul in care te exprimi in acest fel lasi impresia ca in ochii tai deja l-ai descalificat pe preotul respectiv. Nu exista "popi" ci preoti! Indiferent ca va place sau nu, preotul este net superior noua prin harul primit la Hirotonie!

Din punctul meu de vedere exista si popi si preoti,dar e o mare diferenta intre uni si alti!

În prealabil postat de un.simplu.gand

Din punctul meu de vedere exista si popi si preoti,dar e o mare diferenta intre uni si alti!

Un frate l-a intrebat pe unul din parinti despre gandul hulei, zicand: se necajeste sufletul meu, avvo, de dracul hulii, ci fa mila si spune-mi, din ce mi se intampla si ce voi face ? Raspuns-a batranul: un gand ca acesta ni se intampla noua din clevetire, defaimare si osandire, dar mai vartos din mandrie si dintru a-si face cineva voile sale si a se lenevi in rugaciunea sa, si din manie si iutime care sunt semne ale mandriei, caci aceasta ne arunca pe noi in patimile ce s-au zis si de acolo se naste gandul hulii si de va zabovi in suflet il da dracul hulii la cel al curviei si de multe ori il aduce pana la iesirea din minti, iar de nu se va destepta omul, piere.

Un frate a mers la un batran si l-a intrebat, zicand : parinte, ce voi face, ca ma supara mandria si inaltarea ? Raspuns-a lui batranul: bine faci, fiule, ca doar tu ai facut cerul si pamantui. Aceasta auzind fratele, s-a umilit cu inima si facand metanie pana la pamant batranul a zis: iarta-ma, parinte, ca nici una din acestea n-am facut. Zis-a lui batranul: daca Cel ce a facut cerul si pamantui s-a smerit pentru noi, noi care suntem tina si tarana, pentru ce sa ne inaltam? Si asa s-a smerit fratele de cuvintele acelui batran, si cu mult folos a mers la chilia sa, smerindu-se si umilindu-se in inima lui.

Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: ce este smerenia ? Si i-a zis batranul: smerenia este a se socoti omul pe sine mai nevrednic si mai pacatos decat toti si tuturor supus. Si a zis fratele: cum este aceea, a fi tuturor supus ? Zis-a batranul: sa nu incerci sa vezi pacatele straine, ci ale tale pacate si rautati sa le vezi si neincetat sa te rogi lui Dumnezeu pentru iertarea ta.

Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: avvo, ce este smerenia ? Raspuns-a lui batranul: smerenia este aceasta, fiule, sa nu socotesti candva intru parerea ta, cum ca ai facut ceva lucru bun si placut lui Dumnezeu. Ci mai vartos sa te socotesti pururea fara de nici o fapta buna si placuta lui Dumnezeu. Intre oameni fiind, sa te socotesti si sa te vezi mai pacatos si mai nevrednic decat toti. Celui ce-ti face rau, sa te silesti sa-i faci bine, dupa putinta ta. Iata, fiule, ti-am spus ce este smerenia, mergi dar si fa asa si te vei mantui !

(din Patericul Egiptean)

La un sihastru oarecare obisnuia un preot sa mearga pentru aducerea Sfintelor Taine, fiindca el nu iesea afara. Deci a venit cineva la sihastru si l-a parat pe preot graind nenumarate prihaniri asupra lui. Cand preotui a venit, dupa obicei, pentru aducerea Sfintelor Taine, nu i-a deschis sihastrul, fiind scarbit. Atunci preotui s-a intors inapoi. Si iata glas catre sihastru, graind : au luat oamenii judecata Mea. Si odata cu glasul, a avut o vedenie : a vazut un put de aur si o ciutura de aur si funia de aur si apa foarte buna si limpede si a vazut un oarecare bubos ce scotea si turna. Vrand sihatsrul sa bea din apa, s-a sfiit, si nu a baut, caei era bubos cel ce scotea apa. Si iata glas catre dansul iarasi zicand : pentru ce nu bei din apa, ce pricina are bubosul ce scoate apa, ca scoate si toarna ? Venindu-si intru sine sihastrul si luand seama vedeniei, l-a chemat pe preot si l-a facut pe el sa-i slujeasca in continuare.

A zis un batran : patimile de care sunt cuprinsi oamenii afara de fire, elinii le faceau dumnezei si li se inchinau lor, iar pe cei ce nu voiau sa se inchine, ii chinuiau, ii omorau si ii faceau fara voie, mucenici. Deci si noi daca ne supunem patimilor, cu nimic nu ne deosebim de inchinatorii la idoli. Caci cel ce este biruit de iuteala si de manie si nu-si taie turbarea patimii, se leapada de Iisus si are intru sine pe Marte ca dumnezeu si se inchina idolului turbarii, ca si elinii. Iar iubitorul de argint, cel ce-si inchide milostivirea sa spre fratele sau si nu-l miluieste pe vecinul, este tot inchinator la idoli, cinstind idolul lui Mercur si slujeste fapturii, iar nu Facatorului. Aceasta se intampla si la celelalte patimi, caci de orice patima este biruit, el se face rob, dupa cuvantul apostolului, care a numit iubirea de argint a doua inchinare la idoli. Iar cel ce a biruit acestea si le-a gonit de la sine sau s-a infranat dumnezeilor celor multi s-a si facut mucenic fara sange.

Zis-a un batran : glasul care striga catre om, pana la rasuflarea cea de pe urma acesta este : astazi, indreptati-va !

Iarasi a zis : Iosif cel din Arimateea a luat Trupul lui Iisus, l-a infasurat in giulgiu curat, si l-a pus in mormant nou, adica in om. Sa se sileasca dar fiecare cu deadinsul sa nu greseasca, ca sa nu defaime pe Dumnezeu Cel care vietuieste in el si sa-L alunge din sufletul lui. Fiindca lui Israel i-a fost data mana in pustie sa manance, iar lui Israel cel adevarat, Trupul lui Iisus Hristos i s-a dat.

Zis-a un batran: obisnuieste-ti inima cate putin sa zica catre fiecare din frati: acesta ma intrece in ravna pentru Dumnezeu. Si iarasi: acesta este mai osarduitor decat mine. Si asa ajungi sa fii dedesubtul tuturor si locuieste in tine Duhul lui Dumnezeu. Iar de vei defaima vreun om, se departeaza darul lui Dumnezeu de la tine si te da intinaciunilor trupesti si ti se impietreste inima si nici o umilinta nu se afla in tine.

(din Patericul Egiptean)

[vsovivi]

Păi vedeţi, e vorba că nu ai voie să defăimezi pe nimeni, şi nici pe tine doar aşa de-a moaca, fiindcă şi tu eşti om... ca nu cumva să fi atras într-o ceartă; ce artă? Păi artă marţială, acolo unde se luptă pământ contra pământ ca tu să fi judecătoareaoareaoarea de le mijloc: ''...cel mai mare dobitoc este cel de la mijloc!'' şi să cazi în gro-apă ca piterouiul aruncat de un înţelept nebun pe care apoi se chinuie alţi 10 înţelepţi nebuni ca să-l scoată afară.

Nu-i bai. Bine că...

Dar stai aşa...

În prealabil postat de 'un.simplu.gând'

''De ce crezi ca mi-a dat Dumnezeu mitea?sa judec cu ea nu?Daca considera ca nu e bine ca omul sa judece nu mai ne dadea minte.''

Aşa este, dar mereu a zis Tata: Astăzi, începe cu tine, nu mai tot amâna...
Uite zi după mine dacă nu eşti în stare:
''-Nu mi se cuvine mie să mă unesc cu mineu şi să mănânc mortăciuni măcelărite frumos... ca să te închini tu la cine nu trebuie crezând că de frică aşa mă ajuzi, păi tu nu vezi ce poftesc eu?''

Eu poftesc un fruct, dar nu e fruct, ci dacă o să te uiţi mai bine este o goglindă unde te vezi frumos... foarte frumos că te-a lins un şarpe... dar uită-te mai bine să vezi că ai şi corniţe... iar la spate o codiţă... şi fără să vrei dai din ea când te bucuri... exact ca un căţeluş de pluş ce şi-a îngropat ciolanul cel mare şi alb în pâmânt... cică pentru ca să nu se mai certe pământ cu pâmânt şi eu să cad mereu ca prostu* satului sau a statului tot mereu la mijloc, în bot: ''... cel mai mare dobitoc este cel de la mijloc, dobitocul dobitoacelor, adică şarpele aşa cum am mai scris cândva... am impresia că tot de la Tata.''

Sigur că e greu să începi, să pui început bun... este exact aşa ca la lubeniţă, cantalup sau cum îi zice pe la voi, îi faci o cruce cu cuţitul şi apoi tai un cep mic şi o guşti... e bună... dar ai grijă să rămână inima ta cercuită la învârtoşarea inimii... adică să nu mi te răzgândeşti după ce începe dracul să-ţi numere banii... să faci mofturi că e prea scump.

Deci chiar trebuie să-ţi ieşi din minţile tale şi să intri în mintea Lui Dumnezeu, altfel nu văd cum ai putea să nu te stârneşti, să nu te provoci, să nu te asmuţi la ceartă; ce artă? Artă marţială! aşa ca să te dea la gazetă... sau să te aduleze medam... ştiţi voi care... aia care-l hrăneşte pe bubico cu zăhărel... ştiţi voi la care bubuico mă refer şi ştiţi şi cine e modam!

Dar ăla era miliţian şi venise la furat fîn.

Doamne Ajută!