Citat:
În prealabil postat de Rodica50
Recunosc cu adanca mahnire ca nu intotdeauna sunt un om smerit. Voi ce faceti pentru a dobandi acest dar?
|
Aș vrea să-ți dau un sfat, dar mai degrabă, aș dori să-mi dau un sfat.
E mult să ai smerenie și prea puțin, oricât ai încerca s-o ai. Eu, când mă gândesc la smerenie, îmi aduc aminte că nu mi-am cerut suficient iertare față de cei cărora le-am greșit și mai ales, am cerut iertare fără să o dau. Și au murit ființe dragi pe lângă mine și nu am știut să spun "iartă-mă, te rog". E cam târziu, dar știu și văd un singur lucru: "aducerea-aminte de moarte" de pe lângă și dintru tine și întru nimicnicia noastră e un dat al smereniei. Vezi că ești nimic și vrei să fii totul, vezi că ești nimeni și demonstrezi contrariul... Rupe acest echilibru artificial între conștientizarea nimicniciei și acceptarea suficienței de sine și vei fi, în sfârșit, tu. Pentru mine, e greu... Dar, la rugăciune!
__________________
Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, pentru toate, pentru fiecare zi și pentru moartea ce va veni, Te ascult, Doamne și nici măcar după ascultare, nu-mi da mie, ci numai după voia Ta, ajută-mi părtaș să fiu binecuvântărilor Tale, acum și întru împărăția Ta. Amin.
|
26.09.2010, 17:09:42
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode