Marea schisma

[paradosis]

În prealabil postat de Eugen7

inteleg pozitia dumneavoastra. Ceea ce am vrut eu sa arat este faptul ca la inceput schisma numita (si devenita) ulterior "mare" a inceput ca o schisma "obisnuita" a vremii in care episcopii se certau, se anatemizau intre ei, se mai si impacau (nu mai intram in amanunte privid biserica armeana spre exemplu care este "acuzata" de monofizism, insa ea nu a acceptat doar hotararile sinodului IV ecumenic, ea formuland propriul crez antimonofizit http://ro.orthodoxwiki.org/Biserici_Orientale_Ortodoxe).

Evenimentele ulerioare acestui evenimeniment (schisma din 1054), mai exact cruciada a IV-a a facut imposibila orice revenire la unitatea primara a celor doua parti, latina si greaca, devenite Biserica Romano-catolica si Biserica-Ortodoxa. Si diferentle teologice au devenit mari, intrucat teologia romano-catolica nu a pastrat linia patristica a primului mileniu.

Nu mai intram in amanunte privind amatemele (care nu aveau cum sa fie impotriva Bisericilor Romano-Catolica si Ortodoxa intrucat la acea vreme in 1054 nu exista decat o singura biserica cu doua ritualuri latin si grec, comuniunea euharistica si ecleziala fiind deplina). Anatemele (adresate episcopilor si celor care ii urmeaza) au fost ridicate reciproc in anul 1961, deci astazi nu mai exista. Au ramas desigur diferentele teologie pe care le-am mentionat in postarile anterioare. Desigur exista si asemanarile teologice care nu trebuie uitate sau neglijate, Sfintele Taine, in prinicipal Taina Sfintei Eharistii.

Aici nu-i vorba despre “pozitia mea”, ci despre adevar impotriva propagandei ecumeniste cu care, din nefericire, ati fost indoctrinat.

De asemenea, fiti atent la afirmatiile pe care le faceti, pentru ca anatema nu este o joaca si nici un episcop in deplinatatea facultatilor mintale nu o proclama fara motive foarte temeinice, de mare gravitate, asumindu-si, totodata, o mare raspundere in fata lui Dumnezeu. Introducerea lui Filoque in doctrina Bisericii Romei a fost si nunai el motiv sufficient pentru schisma fiindca, asa minor, cum pare, schimba ordinea in Sf. Treime, adevarul despre Dumnezeu a carui pazitoare Biserica este. La schisma s-a ajuns dupa mai bine de doua secole de dispute, dar s-a produs numai dupa ce papii au sustinut Filoque deschis, incepind cu primul, Papa Benedict al VIII-lea (1014-1015). Episcopul ortodox este obligat, asa cum s-a angajat la consacrare, sa apere Biserica lui Hristos, sa anatemizeze erezia si ereticii pentru ca Trupul lui Hristos este intotdeauna curat, niciodata macinat de cancere, iar acela care nu o face intra el insusi sub anatema Sfintilor Parinti pentru ca nu s-a ingrijit de curatenia Credintei. Cu sau fara anatema latinilor, Constantinopolul ar fi anatemizat ereziile latinilor, iar dovada ceea mai buna ca asa s-ar fi intimplat este chiar scrisoarea lui Humbert, scrisa in pripa, plina de acuzatii nefondate ca sa salveze ce se mai putea discreditind si punind primii anatema. De altfel, chiar in acea scrisoare se recunoaste ca deja patriarhul in cercurile sale ii anatemizase pe latini!

Si iarasi ma vad nevoit sa ma repet spunindu-va ca va lipseste intelegearea ortodoxa a Bisercii, Trupul lui Hristos. Episcopul si Biserica sa este Biserica Ortodoxa (sau Catolica). Acesteia nu-i lipseste nimic, ea este perfecta intru toate cele. De aceea punind anatema pe patriarhul ecumenic si pe toti cei care il urmeaza, intreaga Biserica a Constantinopolului si toti ceialalti episcopi din Est care au pastrat comuniunea cu patriarhul ecumenic, si prin acestia Bisericile lor, au intrat sub anatema. La fel si de cealalta parte, toti episcopii si Bisericile lor aflate in comuniune cu episcopul Romei fac obiectul anatemei puse de patriarhul Mihail Cerularius. Iar ridicarea anatemelor la 1965 a fost o mare nelegiuire si hula la adresa Duhului lui Dumnezeu pentru ca prin acel act toate ereziile latinilor (mult mai multe decit la 1054) au devenit compatibile cu ortodoxia, ceea ce inseamna, implicit, ca Duhul Sfint nu este perfect (in cazul in care I se mai recunoaste prezenta si lucrarea in Biserica!) si ca martiriul atitor sfinti a fost complet gratuit. Cred ca nici un ortodox nu poate accepta asemenea afirmatii, dar, evident, masonii n-au rusine si retinere si nici un fel de blasfemie nu-i poate impiedeca sa-si duca mai departe lucrarea satanica. Pacat, insa, ca sint, pe linga naivi, atit de multi credinciosi constienti si aparent onesti (pentru ca in ultima instanta ascund frica de a-si lua crucea si de a porni pe drumul adevaratei ortodoxii) care accepta batjocorirea lui Dumnezeu in numele unei ascultari, blind spus, nejustificata in dreapta – credinta.

Biserica Armeana, ca si toate celelalte Biserici Orientale, este o Biserica eretica, dar, dupa modelul spalarii de pacate a Bisericii romano – catolice, se incearca in acelasi mod purificarea ereziilor monofizitilor. Nu vreau sa intru in detalii aici ma marginesc la a spune doar ca a face ortodocsi din acesti eretici, inseamna a-i scuipa in fata pe unii ca Sf. Flavian, patriarhul Constantinopolului, 16 februarie/1 martie, care a fost batut de Dioscorus, “sfint” important la monofiziti, in soborul de la Efes, in asa fel incit a murit dupa trei zile, sau pe Sf. Maxim Marturisitorul, 21 ianuarie/3 februarie, si a-ti bate joc de toata lucrarea Duhului Sfint in Biserica.