Intrebari pentru adventisti, baptisti si penticostali

[dobrin7m]

În prealabil postat de lastunul

Dobrin, tu cunosti "Catehismul Ortodox"? Daca da, imi poti spune de ce nu respectati toate invataturile din acest catehism, referitor la cele zece porunci? Ma refer la incalcari grosolane a "Catehismului Ortodox", la nivel de biserica (nu ca un caz particular).

In primul rand, ar trebui sa dai exemplu concret la ce anume faci referire cand spui ca nu se respecta catehismul referitor la cele 10 porunci la nievel de biserica.
In al doilea rand, omul este supus pacatului, indiferent unde se afla el si cine este el. Nimeni nu e perfect.
In al treilea rand nu pot sa raspund eu personal la intrebarea ta. Daca cineva greseste si nu respecta legea , nu pot sa spun eu de ce face cineva acest lucru. Cel care nu respecta, si care incalca grosolan regulile catehismului, cum spui tu, este singur in masura sa spuna de ce o face.

Intrebarea ta este extrem carcotasa, pusa doar pentru a starni cearta si polemici.

[strainul777]

În prealabil postat de dobrin7m

In primul rand, ar trebui sa dai exemplu concret la ce anume faci referire cand spui ca nu se respecta catehismul referitor la cele 10 porunci la nievel de biserica.

Dobrin, sunt nevoit sa-ti raspund a doua oara. Mi-a "disparut" o postare (corect spus, inca o postare).

Iata un exemplu de nerespectare a Catehismului Ortodox, referitor la Cele 10 Porunci Dumnezeiesti:

"""""""126. Care este porunca a patra?

Porunca a patra este aceasta: "Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa in acelea toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau; sa nu faci in acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramane la tine. Ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt intr-insele, iar in ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvantat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o" (Ies. 20, 8-11).

127. Ce invata porunca aceasta?

Aceasta porunca invata doua lucruri, si anume: datoria muncii in timpul celor sase zile ale saptamanii si datoria de a sarbatori ziua a saptea, ca zi de odihna, inchinata Domnului. """"""

(Extras din Catehismul Ortodox, cap. Cele 10 Porunci; vedeti aici: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nci-80579.html)

Ramane sa-mi raspundeti dvs. de ce nu se respecta aceasta invatatura ortodoxa.

[danyel]

În prealabil postat de strainul777

Dobrin, sunt nevoit sa-ti raspund a doua oara. Mi-a "disparut" o postare (corect spus, inca o postare).

Iata un exemplu de nerespectare a Catehismului Ortodox, referitor la Cele 10 Porunci Dumnezeiesti:

"""""""126. Care este porunca a patra?

Porunca a patra este aceasta: "Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa in acelea toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau; sa nu faci in acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramane la tine. Ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt intr-insele, iar in ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvantat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o" (Ies. 20, 8-11).

127. Ce invata porunca aceasta?

Aceasta porunca invata doua lucruri, si anume: datoria muncii in timpul celor sase zile ale saptamanii si datoria de a sarbatori ziua a saptea, ca zi de odihna, inchinata Domnului. """"""

(Extras din Catehismul Ortodox, cap. Cele 10 Porunci; vedeti aici: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nci-80579.html)

Ramane sa-mi raspundeti dvs. de ce nu se respecta aceasta invatatura ortodoxa.

in dulcele stil clasic neo-protestant ati scos din context propozitii din catehismul ortodox pentru a arata chipurile ca Biserica Ortodoxa nu si-ar respecta propriul catehism,
in continuarea fragmentului extras de dumneata din catehism, gasim urmatoarele :
"In Vechiul Testament, poporul evreu a tinut si tine si astazi, ca zi de odihna, sambata, in amintirea eliberarii sale din robia Egiptului. Crestinii insa tin Duminica, fiindca in aceasta zi a inviat Mantuitorul din morti, aducand izbavirea din robia pacatului. Iar faptul acesta este de cea mai rnare insemnatate pentru ca, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel: "Daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta noastra" (I Cor. 15, 14). Cum ca Mantuitorul a inviat in ziua Duminicii marturisesc limpede toti Sfintii Evanghelisti: "Iar in ziua intaia a saptamanii, Maria Magdalena a venit la mormant, dis-de-dimineata, fiind inca intuneric, si a vazut piatra rasturnata de pe mormant" (Ioan 20, 1; cf. Matei 28, 1-2; Marcu 16, 1-7; Luca 23, 54-56). Cuvintele "ziua intaia a saptamanii" sau "intr-una din sambete" exprima duminica, fiindca evreii numeau "sabat" sau "sambata" atat ziua a saptea, cat si intreaga saptamana. Iar zilele saptamanii le numeau astfel: Intaia zi dupa sambata, adica duminica, o numeau "intaia a sambetei" sau "intaia a sambetelor" sau "una dintre sambete". A doua zi dupa sambata sau luni o numeau a doua a sambetei, si asa mai departe. Din aceasta se intelege ca Mantuitorul a inviat in ziua de duminica. Apoi Duminica mai are insemnatate deosebita pentru crestini deoarece intr-o zi de duminica S-a pogorat Duhul Sfant peste Sfintii Apostoli (Fapte 2, 1-4). Crestinii tin duminica drept zi de odihna inchinata lui Dumnezeu, chiar de pe timpul Sfintilor Apostoli, dupa cum citim tot in Sfanta Scriptura: "In ziua intaia a saptamanii, adunandu-ne noi sa frangem painea, Pavel, care avea de gand sa plece a doua zi, a inceput sa le vorbeasca si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii" (Fapte 20, 7). "A frange painea" inseamna ca Ucenicii se adunau sa faca rugaciuni, sa savarseasca Sfanta Liturghie si sa se impartaseasca. Prin urmare, Sfanta Liturghie se facea in zilele de duminica. Deci, tinand duminica in locul sambetei, crestinii nu calca nicidecum porunca a patra, caci ei traiesc dupa randuielile Mantuitorului si ale Sfintilor Sai Apostoli. Tot ca zile ale Domnului trebuie socotite, afara de duminici, si celelalte sarbatori randuite de Sfanta noastra Biserica Ortodoxa.

[strainul777]

În prealabil postat de danyel

in dulcele stil clasic neo-protestant ati scos din context propozitii din catehismul ortodox pentru a arata chipurile ca Biserica Ortodoxa nu si-ar respecta propriul catehism,

Nu am scos nimic din context. Dvs. puneti mare pret pe fragmentul, din Catehismul Ortodox, prin care vrea sa se arate ca daca sarbatoresti duminica, inseamna ca tii ziua a saptea si, in consecinta, respecti porunca a patra. Promovati o incalceala de idei, de nu se mai intelege nimic.

Sa ma explic:
- in Catehismul Ortodox, la cap. Cele 10 Porunci, punctele 126 si 127, suntem invatati "sa pazim ziua a saptea ca zi de odihna inchinata Domnului" (cum spune porunca);
- in contiuare, urmeaza fragmentul postat de dvs. care nu stiu ce vrea sa demonstreze: ori sa nu mai pazim ziua a saptea ci ziua intaia, ori ca duminica a devenit ziua a saptea ;
- Biblia Ortodoxa arata clar care este ziua intaia a saptamanii; ex: "Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt."(Marcu 16:2; Biblia Ortodoxa online, vedeti aici: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=53&cap=16).
- Catehismul ne invata sa pazim ziua a saptea, Poruncile ne invata sa pazim ziua a saptea, Biblia Ortodoxa ne arata ca ziua a saptea este sambata. Si totusi, printr-o imbirligatura de idei, ajungeti sa paziti ziua intaia (duminica);
- In plus, gasim indemn pentru pazirea duminicii si in capitolul "Despre Sarbatori" (din Catehismul Ortodox):

"""""""286. Pentru ce serbam Duminica?

Serbam Duminica, pentru ca:

a) E ziua cea dintai a creatiunii;

b) E ziua in care a inviat Domnul ("prima a sambetelor", adica "ziua intai a saptamanii"; Matei 28, 1-7 si Marcu 16, 2); """"""""(vedeti aici: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ori-80571.html).

Acum, ce sa mai inteleg? Duminicaeste si ziua a saptea si ziua intaia? Mare incalceala. Poate aveti dvs. o explicatie.

P.S. Eu ii inteleg pe cei care vor sa sarbatoreasca ziua intaia (duminica) pentru ca in aceasta zi a invia Mantuitorul. Este alegerea lor. Dar, nu-i inteleg de ce trebuie sa desfiinteze Porunca lui Dumnezeu si nu pazesc singura zi (din saptamana) pe care Dumnezeu a binecuvantat-o si a sfintit-o (ziua a saptea) .

În prealabil postat de danyel

Crestinii tin duminica drept zi de odihna inchinata lui Dumnezeu, chiar de pe timpul Sfintilor Apostoli, dupa cum citim tot in Sfanta Scriptura: "In ziua intaia a saptamanii, adunandu-ne noi sa frangem painea, Pavel, care avea de gand sa plece a doua zi, a inceput sa le vorbeasca si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii" (Fapte 20, 7).

1. Primii crestini, inclusiv Sfintii Apostoli, tineau ziua a saptea ca zi de odihna inchinata Domnului. Sfintii Apostoli nu s-au abatut de la Cele 10 Porunci si nici nu le-au modificat.
2. Frangerea painii se facea in fiecare zi: "Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă.."(Fapte 2:46 - Biblia Ortodoxa).
3. Incercarea de a gasi argumente pentru desfiintarea unei porunci Dumnezeiesti este un indemn de la cel rau.

[dobrin7m]

Tot timpul trebuie sa invatam. Daca nu intelegeti textul asa cum se cuvine cititi-l de doua ori, de trei ori, pana veti intelege. Domnul sa fie cu noi toti.

SERBAREA DUMINICII


Biserica a hotarit, dintru inceput, de pe timpul Sfintilor Apostoli, ca ziua intii din saptamina sa fie sarbatorita prin cult public si sa fie socotita ca zi de odihna pentru crestini. Aceasta este Duminica - ziua Domnului (Apocalipsa I, 10), ea apartine Domnului Hristos si a fost ridicata la aceasta cinstire pentru ca in aceasta zi - de duminica - s-a intimplat cel mai mare eveniment al crestinitatii, invierea Domnului Hristos.
Ca zi de odihna in Vechiul Testament a fost sarbatorita ziua simbetei. Pentru crestini insemnatatea acelei zile dispare si locul ei il preia Duminica, cu noul ei sens. In adevar, in Vechiul Testament, evreii conform poruncii a IV-a din Decalog sarbatoreau ca zi de odihna sub numele de sabat, simbata, sarbatorea instituita de Moise: “Adu-ti aminte de ziua odihnei (simbetei) ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile, si fa in acelea toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau; sa nu face in acea zi nici un lucru... caci in sase zile a facut Dumnezeu cerul si pamintul ... iar in ziua a saptea s-a odihinit. De aceea a binecuvintat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o” (Iesire XX, 8-11).
Sarbatorirea simbetei la evrei se efectua bazata pe doua fapte: a) datorita faptului ca insusi Dumnezeu s-a odihnit in ziua a saptea si a sfintit-o. “Si a binecuvintat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca intr-insa s-a odihnit de toate lucrurile Sale” (Facere I, 3; cf. Iesire XX, 11). b) ea se mai serba ca amintire a iesirii, a eliberarii poporului evreu din Egipt. “Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamintul Egiptului si Domnul le-a scos de acolo... si de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa pazesti ziua odihnei si sa o tii cu sfintenie” (Deuteronom V, 15).
In Vechiul Testament s-a orinduit prima data, s-a instituit deci serbarea simbetei, cu ocazia stringerii manei din pustie, data de Dumnezeu evreilor. Ei stringeau mana in fiecare zi pentru ziua respectiva iar in preziua simbetei stringeau pentru doua zile, caci a doua zi simbata nu era, fiind zi de odihna (Iesire XVI, 23-30). Serbarea simbetei s-a consfintit prin porunca a patra din Decalog fapt amintit la inceput (Iesire XX, 8-11).
Serbarea simbetei a fost numai pentru Vechiul Testament. In Noul Testament s-a hotarit a se serba Duminica ca amintire a Invierii Domnului. Caci desi simbata era denumita “legamint vesnic”, “sa pazeasca deci fiii lui Israel ziua odihnei, praznuind ziua odihnei din neam in neam ca un legamint vesnic” (Iesire XXXI, 16), totusi pentru epoca mesinaica s-a prezis o alta zi. Profetul Zaharia spune: “In ziua aceea, zice Domnul, fiecare din voi va pofti pe aproapele sau sub vita si smochinul sau” (Zaharia III, 10). Ziua aceea, e ziua invierii, precum spune Psalmistul: “Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram” (CXVII, 24).
Domnul Hristos a calcat simbata prin: vindecarea omului cu mina uscata (Matei XII, 10-13); vindecarea slabanogului de la lacul Viteza (Ioan V, 1-13); vindecarea orbului din nastere (Ioan IX, 1-14). Mintuitorul nerespectind simbata, a spus ca El este mai mare decit simbata, este domn al simbetei (Matei XII, 8; Marcu II, 28).
La sinodul din Ierusalim, printre cele patru dispozitiuni, pe care trebuiau sa le respecte cei care intrau in crestinism, simbata nu exista (Fapte XV, 29). Sfintul Pavel mustra pe galatenii si colosenii care vor sa se intoarca la sarbatorile iudaice. “Nimeni sa nu va judece pentru mincare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatore, sau luna noua sau simbete, care sint umbra celor viitoare, iar trupul (este) al lui Hristos” (Coloseni II, 16; cf. Galateni IV, 9-11. Porunca a patra din Decalog, nu e amintita nicaieri in Noul Testament spre a fi respectata.
Serbarea simbetei din Vechiul Testament a fost inlocuita prin serbarea Dumincii, precum s-a amintit, zi in care a inviat Domnul Hristos. “Dupa ce a trecut simbata, cind se lumina de ziua intii a saptaminii (duminca) au venit Maria Magdalena si cealalta Marie, ca sa vada mormintul” (Matei XXVIII, 1). “Si dupa ce a inviat dimineata, in ziua cea dintii a saptaminii (duminca), El s-a aratat Mariei Magdalena” (Marcu XVI, 9; Luca XXIV, 1).
In ziua invierii Sale, Domnul Hristos s-a aratat viu femeilor mironosite (Matei XXVIII, 9) lui Petru (Luca XXIV, 34), celor doi ucenici in drum spre Emaus (Luca XXIV, 13-15); Apostolilor fara Toma. Si fiind seara, in ziua aceea, intiia a saptaminii (duminica) si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus (Ioan XX, 19), dupa opt zile impreuna cu Toma (Ioan XX, 26).
De asemene, in ziua Cincizecimii - tot in zi de duminica - s-a pogorit Duhul Sfint (Fapte II, 1-5), in ziua duminicii a primit Sfintul Ioan descoperirea (Apocalipsa I, 10). Apostolii savirseau sfinta Euharistie (Fapte XX, 7); primii crestini stringeau ajutoare tot cu ocazia sarbatoririi duminicii. “In ziua intii a saptaminii (duminica) fiecare dintre voi sa-si puna deoparte, stringind cit poate...” (I Corinteni XVI, 2).
Deci, incepind de la Apostoli si de la primii crestini Biserica a sarbatorit ca zi de odihna, Duminica.
Totusi sint unii crestini care afirma si sustin ca simbata este o datorie obligatorie pentru toti si pentru totdeauna, este o lege universala, pentru ca Dumnezeu a binecuvintat-o si a sfintit-o (Facere II, 2-3). Deci avem datoria s-o respectam toti.
In adevar, Dumnezeu s-a odihnit si a binecuvintat ziua a saptea. Dar, El n-a poruncit omului s-o tina ca zi de odihna si sarbatoare. De altfel, nici nu era nevoie. Omul era in rai si munca era usoara, el nu avea nevoie de odihna. Dupa caderea in pacat, munca a devenit mai grea. Insa, chiar atunci omul n-a serbat ziua a saptea. Nu se spune nicaieri ca Noe, Avraam sau Iacov ar fi serbat simbata. Moise a instituit sabatul, spre a curma nemultumirile poporului din pustie, care murmura din cauza greutatilor, facindu-I sa-si aminteasca de Dumnezeu care-l scosese din robie.
Cit despre odihna Domnului din ziua a saptea aceasta insemna sfirsitul creatiei. Caci nu ni se mai spune ca “s-a facut seara si s-a facut dimineata”; n-a mai urmat o alta zi, ci ziua a saptea insemneza epoca de dupa creatie, pina la sfirsitul lumii, in care Dumnezeu nu mai creeaza, dar desigur El are grija de lume. De aceea aceasta epoca se numeste sabat, odihna. Ea priveste pe Dumnezeu. Insa ziua de odihna pentru om, vine printr-o porunca, prin porunca lui Moise (Iesire XVI, 23-30 si Iesire XX, 8-11) (cf. Deheleanu).
Se mai afirma aceiasi crestini ca totusi serbarea simbetei este obligatori si pentru toti crestinii pentru ca Domnul Hristos n-s desfiintat poruncile legii vechi. Astfel, El spune: “Sa nu socotiti ca am venit sa stric legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa plinesc” (Matei V, 17).
Insa, adevarul spuselor Mintuitorului este urmatorul: in Domnul Hristos s-au implinit profetiile mesianice. El admite in esenta Sa legea morala a Vechiului Testament, dar o desavirseste, o adinceste si o completeaza cu noi sfaturi si porunci. De aceea, El spune: “Ati auzit ca s-a zis celor de demult... Eu insa va spun voua” (Matei V, 21-22). Multe lucruri din legea veche erau umbre, simboale, prefigurati ale Noului Testament care trebuiau sa dispara si au disparut. Mai mult, El a infiintat o lege noua. Astfel, la infiintarea Sfintei Euharistii El spune: “Acesta este singele Meu, al legii celei noi...” (Matei XXVI, 28; Luca XXII, 20). Deci printre institutiile din legea veche care s-au desfiintat ca nemaiavind nici un rost este si serbarea simbetei.
Se mai afirma de crestinii atit de iubitori ai Vechiului Testament si ai sabatului, ca acesta totusi trebuie tinut pentru ca era si inainte de Moise. Caci in Decalog se spune “Adu-ti aminte de ziua odihnei...” (Iesire XX, 8).
Insa s-a amintit ca simbata nu s-a instituit de Moise prin proclamarea Decalogului, ci citva timp mai inainte, cu ocazia stringerii manei din pustie, fapt amintit in capitolul XVI, 23-30. Deci, “adu-ti aminte” din Iesire XX, 8, se refera la acest moment si nu la o perioada de timp mai veche.

[dobrin7m]

Continuare:

Se mai aminteste si un alt argument in sprijinul respectarii simbetei. Astfel se spune ca simbata nu se poate inlocui caci a fost data de Dumnezeu ca “legamint vesnic”. “Sa pazeasca deci fiii lui Israel ziua odihnei, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamint vesnic” (Iesire XXXI, 160. Insa, sub numele de semn sau legamint vesnic se intelege timpul Vechiului Testament, pina la venirea Mintuitorului. Crestinii nu mai sint sub lege, ci sub har: “Caci pacatul nu va avea stapinire asupra noastra, fiindca nu sinteti sub lege, ci sub har” (Iesire XII, 14) si totusi nimeni n-o mai serbeaza.
In continuarea sustinerii simbetei se afirma ca si Mintuitorul ca si Apostolii Sai serbau simbata, pentru ca se simbata, pentru ca se duceau simbata la sinagoga (Luca IV, 16), dupa cum procedau si Apostolii Sai (Fapte XVI, 13).
In adevar, atit Domnul Hristos, cit si Apostolii Sai frecventau simbata sinagogile, dar nu pentru ca respectau simbata, ci pentru ca in acea zi erau adunati iudeii acolo si puteau sa le propovaduiasca Legea cea noua.
Se mai spune de sustinatorii simbetei, ca ea se serba si in timpul Noului Testament, aducindu-se drept dovada faptul ca si femeile mironosite care urmau pe Mintuitorul o servau. Astfel, se spune in Evanghelia Luca: “Femeile care au venit cu El din Galileea (femeile mironosite) au privit mormintul si cum a fost pus trupul Lui. Si, intorcindu-se au pregatit miresme si miruri, iar simbata s-au odihnit, dupa Lege” (Luca XXIII, 55-56).
In adevar, femeile mironosite s-au odihnit simbata “dupa lege” caci, la moartea Mintuitorului ele erau inca sub imperiul legii vechi. Legea noua a inceput dupa invierea Mintuitorului. Chiar Mintuitorul a aratat - sustin partizanii simbetei - ca serbarea acesteia va fi in vigoare pina la sfirsitul lumii. “Rugati-va spune El, sa nu fie fuga voastra iarna, nici simbata” (Matei XXIV, 20).
Insa, in versertul respectiv, nu este vorba de sfirsitul lumii, ci de sfirsitul Ierusalismului. La Ierusalim, simbata se inchideau portile cetatii si nici nu era permis evreilor sa faca decit un anumit numar de mile. Desigur ca daca acel flagel ar surveni simbata, locuitorii Ierusalimului ar fi mult stingheriti, in fuga lor.
Tot pentru serbarea simbatei, se mai invoca si spusele Sf. Pavel din epistola catre Evrei (IV, 4-11), unde este vorba despre “odihna” din ziua a saptea a lui Dumnezeu, pe care El a promis-o si poporului Sau. Ori, cum poporul sau in ultima instanta sint crestinii, ei trebuie sa tina odihna simbetei.
Or, aici in locul respectiv, care este mai dificil de interpretat, nu este vorba de odihna simbetei, ci de odihna imparatiei cerurilor, aici avem trei feluri de odihna: a) tara odihnei din Canaan; b) Odihna lui Dumnezeu din ziua creatiei si c) Odihna sau fericirea din imparatia cerurilor. Primele doua odihne simbolizeaza odihna din imparatia cerurilor de care crestinii se vor invrednici daca vor asculta cuvintului lui Dumnezeu (cf. dr. P. Deheleanu). In sfirsit, se mai sustine de partizanii serbarii simbetei ca la inceput toti crestinii au serbat simbata, pina la Constantin cel Mare, care a introdus serbarea duminicii in crestinism.
Insa din scrisoarea lui Pliniul cel Tinar catre Traian (111), ca si din marturiile Sf, Iustin Martirul, Clement al Alexandriei si alte marturii din sec. I si II se constata ca Duminica a fost serbata din primele veacuri ale crestinismului, chiar de la Sf. Apostoli ai Mintuitorului. Constantin cel Mare a oficializat serbarea Duminicii, pentru ca ea era deja existenta, se sarbatorea de crestini. El nu avea nici un interes sa schimbe religia crestina.

Pr. Prof. I. Constantinescu,
"Indrumator pastoral", Arhiepiscopia Bucurestilor, 1981, pag. 94-97

[dobrin7m]

Straine777, mai ai mult de studiat pana ti se va descalci totul in minte daca afirmi ca totul e o mare incalceala.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de dobrin7m

Biserica a hotarit, dintru inceput, de pe timpul Sfintilor Apostoli, ca ziua intii din saptamina sa fie sarbatorita prin cult public si sa fie socotita ca zi de odihna pentru crestini.

Cât se poate de fals! Sfinții apostoli au murit și au trebuit să mai treacă încă 200 de ani până când s-a instituit ca prima zi a săptămânii să fie sărbătorită "prin cult public" de către creștini. Era zi de odihnă și de serbare publică în Imperiu de sute de ani buni, însă această sărbătoare nu avea nici o conotație creștină ori iudaică, era ziua închinată soarelui (Dies Solis) -zeul principal adorat de păgânii din Imperiul Roman.

[dobrin7m]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Cât se poate de fals! Sfinții apostoli au murit și au trebuit să mai treacă încă 200 de ani până când s-a instituit ca prima zi a săptămânii să fie sărbătorită "prin cult public" de către creștini. Era zi de odihnă și de serbare publică în Imperiu de sute de ani buni, însă această sărbătoare nu avea nici o conotație creștină ori iudaică, era ziua închinată soarelui (Dies Solis) -zeul principal adorat de păgânii din Imperiul Roman.

Trebuie sa asezam in istorie, in ordinea in care s-au intamplat, faptele, ca sa fim corecti. Bizuinta dvs , pe nestiinta omului de rand face sa triumfe neadevarul. Dar este un triumf fals, o victorie falsa a dvs , nu a dvs personal ca om, ci a doctrinei dvs. pentru ca, cel care are mintea limpede si studiaza indeajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu poate discerne adevarul.

Crestinismul nu trebuie amestecat cu paganismul niciodata. Doar prin simplul fapt ca paganii serbau zeul soarelui duminica, asta inainte de trezirea umanitatii prin constientizarea unui singur Dumnezeu si deci nasterea omului credincios, nu inseamna ca duminica trebuie desconsiderata. Reminiscente ale paganismului au fost si vor fi intotdeauna. Isus Hristos a inviat duminica, dupa dvs ar fi trebuit sa invieze sambata? doar pentru ca paganii aveau sarbatoarea soarelui duminica?

Am spus ca cine nu intelege textul sa il citeasca de doua sau trei ori. Sunt sigura ca dvs ati inteles textul dar nu vreti sa recunoasteti. Doar faceti ce fac toti cei din tagma dvs, rasuciti, invartiti, rasturnati si rastalmaciti, totul, chiar si istoria.

Repet aici un mic citat din textul de mai sus.
Domnul Hristos a calcat simbata prin: vindecarea omului cu mina uscata (Matei XII, 10-13); vindecarea slabanogului de la lacul Viteza (Ioan V, 1-13); vindecarea orbului din nastere (Ioan IX, 1-14). Mintuitorul nerespectind simbata, a spus ca El este mai mare decit simbata, este domn al simbetei (Matei XII, 8; Marcu II, 28).
La sinodul din Ierusalim, printre cele patru dispozitiuni, pe care trebuiau sa le respecte cei care intrau in crestinism, simbata nu exista (Fapte XV, 29). Sfintul Pavel mustra pe galatenii si colosenii care vor sa se intoarca la sarbatorile iudaice. “Nimeni sa nu va judece pentru mincare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatore, sau luna noua sau simbete, care sint umbra celor viitoare, iar trupul (este) al lui Hristos” (Coloseni II, 16; cf. Galateni IV, 9-11. Porunca a patra din Decalog, nu e amintita nicaieri in Noul Testament spre a fi respectata.