Ce s-a intamplat cu bunul samaritean?

[Mihnea Dragomir]

Ce s-a întâmplat mai departe cu bunul samaritean nu scrie la sfârşitul capitolului respectiv, ci la sfârşitul cărţii. Bunul Samaritean a ajuns la Ierusalim, unde l-au primit ca pe un erou. Dar nici nu a trecut bine o săptămână şi a fost vândut de unul dintre preoţi, acela care îl văzuse pe cel suferind zăcând şi trecuse mai departe. Scoşi din fire de bunătatea lui, ca şi de faptul că se adresa nu numai iudeilor, ci şi samaritenilor, l-au arestat, i-au făcut un proces la mişto, l-au judecat noaptea, l-au torturat, biciuit, scuipat, smuls hainele de pe răni, îmbrăcat iarăşi în purpură la mişto, încoronat cu spini la băşcălie, pălmuit, plimbat de la preot la levit şi târât pe munte cu crucea în spate. Adresându-se publicului larg, stăpânul locului i-a întrebat pe oameni dacă preferă să îl elibereze pe tâlharul care îl lăsase aproape mort pe acela pe care îl scăpase samariteanul, ori pe bunul samaritean însuşi. În mod democratic, oamenii l-au preferat pe tâlhar, iar despre bunul samaritean au strigat: "Răstigneşte-l ! Răstigneşte-l !". Şi totuşi, chinuit pe cruce, bunul samaritean a mai găsit resurse să îl ierte pe unul dintre tâlharii de la care începuse toată dandanaua.

Şi astăzi, bunul samaritean mai apare pe ici, pe colo. Este flămând, este însetat, este bolnav, este robit. Puţini sunt cei care, aşa cum a făcut el, îl hrănesc, îi dau apă, îl pansează şi îl vizitează la închisoare. Cei mai mulţi dintre noi nici nu vor să ştie de el, ori, întâlnindu-l, îl gonesc şi strigă: "Răstigniţi-l ! Răstingiţi-l".

Bunule Samaritean, iartă-mă pe mine, tâlharul, care pentru prea mare vina mea plătesc şi pomeneşte-mă în împărăţia Ta !

[MariS_]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ce s-a întâmplat mai departe cu bunul samaritean nu scrie la sfârşitul capitolului respectiv, ci la sfârşitul cărţii. Bunul Samaritean a ajuns la Ierusalim, unde l-au primit ca pe un erou. Dar nici nu a trecut bine o săptămână şi a fost vândut de unul dintre preoţi, acela care îl văzuse pe cel suferind zăcând şi trecuse mai departe. Scoşi din fire de bunătatea lui, ca şi de faptul că se adresa nu numai iudeilor, ci şi samaritenilor, l-au arestat, i-au făcut un proces la mişto, l-au judecat noaptea, l-au torturat, biciuit, scuipat, smuls hainele de pe răni, îmbrăcat iarăşi în purpură la mişto, încoronat cu spini la băşcălie, pălmuit, plimbat de la preot la levit şi târât pe munte cu crucea în spate. Adresându-se publicului larg, stăpânul locului i-a întrebat pe oameni dacă preferă să îl elibereze pe tâlharul care îl lăsase aproape mort pe acela pe care îl scăpase samariteanul, ori pe bunul samaritean însuşi. În mod democratic, oamenii l-au preferat pe tâlhar, iar despre bunul samaritean au strigat: "Răstigneşte-l ! Răstigneşte-l !". Şi totuşi, chinuit pe cruce, bunul samaritean a mai găsit resurse să îl ierte pe unul dintre tâlharii de la care începuse toată dandanaua.

Şi astăzi, bunul samaritean mai apare pe ici, pe colo. Este flămând, este însetat, este bolnav, este robit. Puţini sunt cei care, aşa cum a făcut el, îl hrănesc, îi dau apă, îl pansează şi îl vizitează la închisoare. Cei mai mulţi dintre noi nici nu vor să ştie de el, ori, întâlnindu-l, îl gonesc şi strigă: "Răstigniţi-l ! Răstingiţi-l".

Bunule Samaritean, iartă-mă pe mine, tâlharul, care pentru prea mare vina mea plătesc şi pomeneşte-mă în împărăţia Ta !

Dar, raspunsul lui Mihnea mi-a mers la inima.
Har, smerenie si jertfa de sine.