Buletine electronice in Germania

[Fani71]

În prealabil postat de gabriela8

Discutabil...

De ce?
Libertatea adevarata este una launtrica: 'adevarul va va face liberi', si 'cine este rob al pacatului nu este liber'.
Aceastza libertate trebuie sa o cautam intai si intai.

[Fani71]

In acest sens, postez aici un text care pe mine m-a impresionat foarte tare.
Nu ca as fi neaparat capabila sa urmez aceste trei solutii.. Dar ele arata cum anume putem fi liberi chiar si cand Big Brother is watching you.

TREI SOLUŢII
Testament politic
Pentru a ieşi dintr-un univers concentraţionar - şi nu e neapărat nevoie să fie un lagăr, o temniţă ori o altă formă de încarcerare; teoria se aplică oricărui tip de produs al totalitarismului - există soluţia (mistică) a credinţei. Despre aceasta nu va fi vorba în cele ce urmează, ea fiind consecinţa harului prin esenţă selectiv.
Cele trei soluţii la care ne referim sunt strict lumeşti, au caracter practic şi se înfăţişează ca accesibile orişicui.
Soluţia întîi: a lui Soljeniţîn
în Primul cerc, Alexandru Isaievici o menţionează pe scurt, revenind asupră-i în volumul I al Arhipelagului Gulag.
Ea constă, pentru oricine păşeşte peste pragul Securităţii sau altui organ analog de anchetă, în a-şi spune cu hotărîre: în clipa aceasta chiar mor. îi este permis a-şi vorbi consolîndu-se: păcat de tinereţele ori vai de bătrîneţele mele, de nevasta mea, de copiii mei, de mine, de talentul ori de bunurile ori puterea mea, de iubita mea, de vinurile pe care n-am să le mai beau, de cărţile pe care n-am să le mai citesc, de plimbările pe care n-am să le mai fac, de muzica pe care n-am să o mai ascult etc. etc. etc. Dar ceva e sigur şi ireparabil: de-acum încolo sunt un om mort.
Dacă aşa gîndeşte, neşovăitor, insul e salvat. Nu i se mai poate face nimic. Nu mai are cu ce fi ameninţat, şantajat, amăgit, îmbrobodit. De vreme ce se consideră mort nimic nu-l mai sperie, îmbrobodi, atrage, aţîţa. Nu mai poate fi amorsat. Nu mai are - fiindcă nu mai speră, fiindcă a ieşit din lume - după ce jindui, ce păstra sau redobîndi, pe ce îşi vinde sufletul, liniştea, onoarea. Nu mai există moneta în care să-i poată fi achitat preţul trădării.
Se cere însă, fireşte, ca hotărîrea să fie fermă, definitivă. Te declari decedat, primeşti a te învoi morţii, desfiinţezi orice speranţă. Te poţi regreta, ca doamna d'Houdetot, poţi regreta, însă această sinucidere morală şi prin anticipaţie nu dă greş. Riscul unei cedări, al consimţirii la denunţ, al unei recunoaşteri fanteziste a pierit cu desăvîrşire.
Soluţia a doua: a lui Alexandru Zinoviev
Este cea găsită de unul din personajele cărţii înălţimile găunoase. Personajul e un om tînăr, prezentat sub porecla alegorică Zurbagiul. Soluţia stă în totala neadaptare în sistem. Zurbagiul nu are domiciliu stabil, nu are acte în regulă, nu e în cîmpul muncii; e un vagabond, e un parazit, e un coate goale şi o haimana. Trăieşte de azi pe mîine, din ce i se dă, din ce pică, din te miri ce. E îmbrăcat în zdrenţe. Munceşte pe apucate, uneori, cînd şi dacă i se iveşte prilejul. îşi petrece mai toată vremea în puşcării ori lagăre de muncă, doarme pe unde apucă. Hoinăreşte. Pentru nimic în lume nu intrăm sistem, nici măcar în cea mai neînsemnată, mai păcătoasă, mai neangajantă slujbă. Nici măcar păzitor la porci nu se bagă, neurmînd pilda eroului unei nuvele a lui Arthur Schnitzler: acela, obsedat de frica de răspundere, sfîrşeşte porcar. NU, Zurbagiul s-z proiectat (în stil existenţialist) odată pentru totdeauna cîine de pripas, capră rîioasă, călugăr budist cerşetor, smintit, nebun pentru (întru) libertate.
Un asemenea om, aflat în marginea societăţii, e şi el imun: nici asupra lui nu au de unde exercita presiuni, nu au ce-i lua, nu au ce-i oferi. îl pot oricînd închide, hărţui, dispreţui, batjocori: dar le scapă. Odată pentru totdeauna a consimţit a-şi trăi viaţa conform exemplului şi modelului unui perpetuu azil de noapte. Din sărăcie, neîncredere, neseriozitate şi-a făcut un crez; se aseamănă unul animal sălbatec, unei fiare jigărite, unui tîlhar la drumul mare. E Ferrante Palia al lui Stendhal. E Zacharias Lichter al lui Matei Călinescu. E un iurodivîi laic, un drumeţ neplictisit (iar Wotan coborînd pe-acest pămînt ce nume poartă? Der Wanderer), un jidov rătăcitor.
Şi-i slobod la gură, vorbeşte de istov, dă glas celor mai primejdioase anecdote, nu ştie ce-i respectul, toate le ia de sus, spune ce-i trece prin minte, rosteşte adevăruri pe care ceilalţi nu-şi pot îngădui să le şoptească. E copilul din povestea regelui gol, a lui Andersen. E bufonul regelui Lear. E lupul din fabula - şi ea îndrăzneaţă - a lui La Fontaine: habar nu are de cgardă.
E liber, liber, liber.
Soluţia a treia: a lui Winston Churchill şi Vladimir Bukovski
Ea se rezumă: în prezenţa tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dimpotrivă scoţi din ele pofta nebună de a trăi şi de a lupta.
în martie 1939, Churchill îi spune Marthei Bibescu: „Va fi război. Praf şi pulbere se va alege din imperiul britanic. Moartea ne pîndeşte pe toţi. Iar eu simt că întineresc cu douăzeci de ani".
Cu cît îţi merge mai rău, cu cît sunt greutăţile mai imense, cu cît eşti mai lovit, mai împresurat ori mai supus atacurilor, cu cît nu mai întrevezi vreo nădejde probabilistică şi raţională, cu cît cenuşiul, întunericul şi vîscosul se intensifică, se puhăvesc şi se încolăcesc mai inextricabil, cu cît pericolul te sfruntează mai direct, cu atît eşti mai dornic de luptă şi cunoşti vn simţămînt (crescînd) de inexplicabilă şi covîrşitoare euforie.
Eşti isaltat din toate părţile, cu forţe infinit mai tari ca ale tale: lupţi. Te înfrîng: le sfidezi. Eşti pierdut: ataci. (Aşa vorbea Churchill în 1940). Rîzi, îţi ascuţi dinţii şi cuţitul, întinereşti. Te furnică fericirea, nespusa fericire de a lovi şi tu, fie chiar infinit mai puţin. Nu numai că nu deznădăjduieşti, că nu te declari învins şi răpus, dar şi guşti din plin bucuria rezistenţei, a împotrivirii şi încerci o senzaţie de năvalnică, dementă voioşie.
Soluţia aceasta, fireşte, presupune o tărie de caracter excepţională, o concepţie militară a vieţii, o formidabilă îndîrjire morală a trupului, o voinţă de oţel înnobilat şi o sănătate spirituală adamantină. E probabil că presupune şi un duh sportiv: să-ţi placă bătălia în sine - încăierarea - mai mult decît succesul.
E şi ea salutară şi absolută, deoarece e bazată pe un paradox: pe măsură ce ei te lovesc şi-ţi fac mai mult rău şi-ţi impun suferinţe din ce în ce mai nedrepte şi te încolţesc în locuri mai fără de ieşire, tu te veseleşti mai tare, tu te întăreşti, tu întinereşti!
Cu soluţia Churchill se identifică şi soluţia Vladimir Bukovski. Bukovski povesteşte că atunci cînd a primit prima convocare la sediul KGB n-a putut închide un ochi toată noaptea. Firesc lucru, îşi va spune cititorul cărţii sale de amintiri, cum nu se poate mai firesc; nesiguranţa, frica, emoţia. Dar Bukovski urmează: n-am mai putut dormi de nerăbdare. Abia aşteptam să se facă ziuă, să fiu în faţa lor, să le spun tot ce cred eu despre ei şi să intru în ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam închipui.
Iată de ce n-a dormit: nu de teamă, de îngrijorare, de emoţie. Ci de nerăbdarea de a le striga adevărul de la obraz şi de a intra în ei ca un tanc!
Cuvinte mai extraordinare nu cred să se fi pronunţat ori scris vreodată în lume. Şi mă întreb - nu pretind că e aşa cum spun eu, nu, cîtuşi de puţin, mă întreb doar, nu pot să nu mă întreb - dacă nu cumva universul acesta, cu toate roiurile lui de galaxii cuprinzînd fiecare mii ori milioane de galaxii fiecare cu miliarde de sori şi cel puţin cîteva miliarde de planete
în jurul acestor sori, dacă nu cumva toate spaţiile, distanţele şi sferele acestea măsurate în ani-lumină, parseci şi catralioane de mii de mile, toată viermuirea aceasta de materie, aştri, comete, sateliţi, pulsari, quasari, găuri negre, pulberi cosmice, meteori, mai ştiu eu ce, toate erele, toţi eonii, toate timpurile şi toate continuumurile spaţio-temporale şi toate astrofizicile newtoniene ori relativiste au luat fiinţă şi există numai pentru ca să fi putut fi exprimate aceste cuvinte ale lui Bukovski.
Concluzie
Tustrele soluţii sunt certe şi fără greş.
Altele pentru a ieşi dintr-o situaţie-limită, dintr-un univers concentraţionar, din mrejele unui proces kafkian, dintr-un joc de tip domino, labirint sau cameră de anchetă, din teamă şi panică, din orice cursă de şoareci, din orice coşmar fenomenal nu ştiu să existe. Numai acestea trei. însă oricare din ele e bună, suficientă şi izbăvitoare.
Luaţi aminte: Soljeniţîn, Zinoviev, Churchill, Bukovski. Moartea consimţită, asumată, anticipată, provocată; nepăsarea şi obrăznicia; vitejia însoţită de o veselie turbată. Liberi sunteţi să alegeţi. Dar se cuvine să vă daţi seama că - lumeşte, omeneşte vorbind - altă cale de a înfrunta cercul de' fier - care-i în bună parte şi de cretă (vezi Starea de asediu a lui Camus: temeiul dictaturii e o fantasmă: frica) - e foarte îndoielnic să găsiţi.
Veţi protesta, poate, considerînd că soluţiile subînţeleg o formă de viaţă echivalentă cu moartea, ori mai rea ca moartea ori implicînd riscul morţii fizice în orice clipă. Asta aşa este. Vă miraţi? Pentru că nu l-aţi citit pe Igor Safarevici, pentru că încă nu aţi aflat că totalitarismul nu e atît închegarea unei teorii economice, biologice ori sociale cît mai ales manifestarea unei atracţii pentru moarte. Iar secretul celor ce nu se pot încadra în hăul totalitar e simplu: ei iubesc viaţa, nu moartea.
Moartea, însă, cine. Singur, a învins-o? Cel ce cu moartea o a călcat.

Nicolae Steinhardt, Jurnalul Fericirii

[MariS_]

În prealabil postat de Fani71

Concluzie
Tustrele soluţii sunt certe şi fără greş.
Altele pentru a ieşi dintr-o situaţie-limită, dintr-un univers concentraţionar, din mrejele unui proces kafkian, dintr-un joc de tip domino, labirint sau cameră de anchetă, din teamă şi panică, din orice cursă de şoareci, din orice coşmar fenomenal nu ştiu să existe. Numai acestea trei. însă oricare din ele e bună, suficientă şi izbăvitoare.
Luaţi aminte: Soljeniţîn, Zinoviev, Churchill, Bukovski. Moartea consimţită, asumată, anticipată, provocată; nepăsarea şi obrăznicia; vitejia însoţită de o veselie turbată. Liberi sunteţi să alegeţi. Dar se cuvine să vă daţi seama că - lumeşte, omeneşte vorbind - altă cale de a înfrunta cercul de' fier - care-i în bună parte şi de cretă (vezi Starea de asediu a lui Camus: temeiul dictaturii e o fantasmă: frica) - e foarte îndoielnic să găsiţi.
Veţi protesta, poate, considerînd că soluţiile subînţeleg o formă de viaţă echivalentă cu moartea, ori mai rea ca moartea ori implicînd riscul morţii fizice în orice clipă. Asta aşa este. Vă miraţi? Pentru că nu l-aţi citit pe Igor Safarevici, pentru că încă nu aţi aflat că totalitarismul nu e atît închegarea unei teorii economice, biologice ori sociale cît mai ales manifestarea unei atracţii pentru moarte. Iar secretul celor ce nu se pot încadra în hăul totalitar e simplu: ei iubesc viaţa, nu moartea.
Moartea, însă, cine. Singur, a învins-o? Cel ce cu moartea o a călcat.

Nicolae Steinhardt, Jurnalul Fericirii

Sunt de acord cu cele trei solutii de iesire dintr-un univers concentrationar.
Dar toate cele trei solutii presupun o libertate de optiune, adica sa fi in
masura sa iei deciziile neinfluentat si in deplina capacitate de judecata.
Mi se pare ca tu, draga Fani, privesti cipul ca pe un element PASIV, ce ar
contine doar niste date. Nu, cipul final, cel al antihristului, nu va fi pasiv,
ci ACTIV. El va fi capabil sa INDUCA stari si atitudini. Gandeste-te la prima
solutie, ea poate fi usor anihilata daca ti se induce o stare de placere pentru
o anumita mancare, de exemplu; la solutia a doua se poate induce o stare
de anxietate, iar la cea de-a treia o stare de frica, de teama. Eu cred ca se
subestimeaza cercetarile in domeniile psihologiei si ale roboticii. Acestea
doua impreunate cu tehnologia computerelor si a comunicatiilor vor da
suficiente elemente pentru a crea un cip de tip controler. Iar explicatia va
fi ceva de genul: pentru securitatea planetara, acum cand un singur om
poate declansa dezastrul atomic, virusologic sau genetic, cu consecinte
nebanuite, e NECESAR sa controlam fiecare om. Pentru binele nostru al
tuturor, adica. Mintea nu va mai fi complet libera si nu vei mai putea lua
deciziile cele pe care tu le doresti, ci unele induse de starile pe care ti le
provoaca acel cip. Vei spune "bine, dar pot sa nu accept acel cip", da, vei
putea daca stii sigur ce face acela, dar nu ti se va spune adevarul si, pe de
alta parte, esti deja inclinat sa accepti tocmai pentru le-ai acceptat si pe
celelalte, cele pasive, inofensive, si in virtutea inertiei le accepti si pe cele
active.
Concluzie: cipurile prezente sunt pasive, dar ele pregatesc terenul pentru
cele active. Nu ni se dau dintruna cele active tocmai ca sa se evite refuzul
nostru.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Fani71]

În prealabil postat de MariS_

Sunt de acord cu cele trei solutii de iesire dintr-un univers concentrationar.
Dar toate cele trei solutii presupun o libertate de optiune, adica sa fi in
masura sa iei deciziile neinfluentat si in deplina capacitate de judecata.
Mi se pare ca tu, draga Fani, privesti cipul ca pe un element PASIV, ce ar
contine doar niste date. Nu, cipul final, cel al antihristului, nu va fi pasiv,
ci ACTIV. El va fi capabil sa INDUCA stari si atitudini. Gandeste-te la prima
solutie, ea poate fi usor anihilata daca ti se induce o stare de placere pentru
o anumita mancare, de exemplu; la solutia a doua se poate induce o stare
de anxietate, iar la cea de-a treia o stare de frica, de teama. Eu cred ca se
subestimeaza cercetarile in domeniile psihologiei si ale roboticii. Acestea
doua impreunate cu tehnologia computerelor si a comunicatiilor vor da
suficiente elemente pentru a crea un cip de tip controler. Iar explicatia va
fi ceva de genul: pentru securitatea planetara, acum cand un singur om
poate declansa dezastrul atomic, virusologic sau genetic, cu consecinte
nebanuite, e NECESAR sa controlam fiecare om. Pentru binele nostru al
tuturor, adica. Mintea nu va mai fi complet libera si nu vei mai putea lua
deciziile cele pe care tu le doresti, ci unele induse de starile pe care ti le
provoaca acel cip. Vei spune "bine, dar pot sa nu accept acel cip", da, vei
putea daca stii sigur ce face acela, dar nu ti se va spune adevarul si, pe de
alta parte, esti deja inclinat sa accepti tocmai pentru le-ai acceptat si pe
celelalte, cele pasive, inofensive, si in virtutea inertiei le accepti si pe cele
active.
Concluzie: cipurile prezente sunt pasive, dar ele pregatesc terenul pentru
cele active. Nu ni se dau dintruna cele active tocmai ca sa se evite refuzul
nostru.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cred ca venirea Antihristului va insemna intr-adevar o manipulare spirituala de un fel foarte subtil.
Nu cred, insa, ca ea va avea ca suport material un fel de cip material implantat.
Poate ma insel. Insa toata aceasta campanie impotriva cipului mi se pare mai degraba o manevra a celui rau pentru a ne distrage atentia de la adevarata lupta pe care trebuie sa o dam, care este launtrica.

[MariS_]

În prealabil postat de Fani71

Cred ca venirea Antihristului va insemna intr-adevar o manipulare spirituala de un fel foarte subtil.
Nu cred, insa, ca ea va avea ca suport material un fel de cip material implantat.
Poate ma insel. Insa toata aceasta campanie impotriva cipului mi se pare mai degraba o manevra a celui rau pentru a ne distrage atentia de la adevarata lupta pe care trebuie sa o dam, care este launtrica.

Este adevarat ca lupta cea mare e cea launtrica. E adevarat si ca se incearca
sa ni se distraga atentia si sa ne invrajbim intre noi. Intentia e de a se crea
confuzie. E bine ales si momentul, acum cand cipurile sunt doar pasive si te
face sa crezi ca toata zarva e pentru nimic, o bucatica de siliciu ce memoreaza
niste date si care iti sunt chiar folositoare in situatii limita. Adica, ne paruim
pentru apa chioara, ca apa grea e pastrata pentru momentul potrivit, atunci
cand confuzia si ceata va fi deplina.
Cipul activ este cel al FIAREI pentru ca el ne face sa fim ASEMENEA ei, adica
un soi de robotei. Nu in sensul ca ni se va impune ce sa gandim si sa facem,
ci in sensul ca vom fi limitati in a lua anumite decizii, cele ESENTIALE, in rest
vom fi liberi sa facem ce vrem, ca oricum fara Dumnezeu vei vrea doar raul.
Desigur, noi nu vom putea impiedica pe antihrist sa-si duca la indeplinire
planul malefic, dar eu cred ca e bine sa existe macar niste modele de traire
in spirit de jertfa de la care sa putem lua si noi, la o adica, exemplu de urmat.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[coldworld]

Eu cred ca, presedintele Romaniei fiind ortodox, nu va permite implantarea de cip-uri in frunte sau in mana dreapta.

[vsovivi]

Cipul cu blestem în el și cu hulă sau codul de bare ||......||......||, sunt nocive căci continuă lupta anticristului comunist și masonic și păgân prin tot felul de noi și noi metode împotriva Domnului, spre lagărul comunist cu față inumană, și spre reichul și democrația lui antichrist, și nu democrația românească cinstită ci aia blestemată... slujirea la toleranță, și pentru asta trebuie să devenim intoleranți cu intoleranții... lepădând iertarea și pecetluindu-ne cu politici satanice care ne conduc în impunerea „desăvârșirii” fiarei adică universul mincinos al mândriei și desfrânării și poftelor banilor...

Deci nu e vorba de orice cip și de orice cod de bare ci este un semn, un simbol care dacă-l primești, te învoiești, te lași pecetluit cu el, semnezi, atunci nu faci altceva decât să nu te mai poți pecetlui cu semnul sfintei cruci, căci primindu-l pe mâna dreaptă sau pe frunte sau pe buric sau pe piept sau pe mâna stângă, gata, nu se mai poate căci tu zici că-ți faci cruce dar defapt stârnești o poftă... o ispită... și te blestemi și tragi cu tine pe alții în ispită...

Iar cu celelalte cipuri sau coduri de bare, sunt nocive doar în ideea că sunt folosite de către un stat polițienesc și mafiot care calcă în picioare constituția și libertatea și drepturile oamenilor și ale comunităților de credință, căci prin ele ești un posibil infractor și ești supus urmăririi generale, dar mai mult ești obligat să iei în serios și în seamă „înțelepciunile” de om: votul, cazierul, CV-ul, anamneza, păcatele, operațiunile bancare, asigurările... și astfle ești obligat ca toată viața să le slujești lor, ca să fii și tu după chipul și asemănarea gLumii, adică a lui gLumeail, cel primul în toate prostiile gLumești... Deci iată că astfel se impune în mase a se socoti omul după lume și nu după Dumnezeu, deci se merge după mândriile satanice căci avea rana de moarte vindecată la unul din cele 7 capete și zece coarne, căci părea că e un miel dar vorbea ca un balaure, cele două fiare, și robi și slobozi, și mari și mici și săraci și bogați, își puneau semnul fiarei ca să poată vinde sau cumpăra... suflete, adică un fel de inqqqiziție satanicească... un fel de neocomunism, un fel de globalism... un fel de deșertăciune a deșertăciunii... o lăudăroșenie umano-drăcească pentru a te lipsi de griji și a te băga în bunăstare căci dacă nu acepți să lași să se autointroneze antichrist vei suferi prigoana și tu și copiii tăi... duhovnicești...

E defapt neputincioasele îndrăzniri demonstrate ca puteri și minuni prin îndrăzniri satanicești... că iată poți... poți să hulești și nu ți se întâmplă nimic... și atunci primești semnul pe mână sau pe frunte creyând că nu ți se va întâmpla nimic, că e doar o formalitate... și semnezi ca să-ți fie bine... dar defapt îți semnezi condamnarea la iad... căci aperi și dumneata „raiul” lăcomiei, furtului, hulei și crimei Duhovnicești... când trebuia să aperi pe ceilalți și pe Dumnezeu de tine și de păcatele tale, de neascultarea ta.

Deci te bagă obligator în școala de poliție satanicească și te face mare copoi adulmecător de păcate ca să arzi creștinii ce nu se supun inqqqiziției, noii ordini mondiale...

E desfrâul ascuns, desfrâul ocult... e mândria cu chip de milă și de smerenie, e curiozitatea răului altuia care te elevează crezând că ești mai mare și mai puternic tu... cel care ești marele curios, șeznd și tu pe scaunul cel înalt al satanei... pofta ochiului și trufia vieții... ca să te răzbuni... pe Dumnezeu, firește... e firea drăcească implementată în oameni.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Fani71

Cred ca venirea Antihristului va insemna intr-adevar o manipulare spirituala de un fel foarte subtil.
Nu cred, insa, ca ea va avea ca suport material un fel de cip material implantat.
Poate ma insel. Insa toata aceasta campanie impotriva cipului mi se pare mai degraba o manevra a celui rau pentru a ne distrage atentia de la adevarata lupta pe care trebuie sa o dam, care este launtrica.

Ciao Fani,

Uite marturia celui care a condus proiectul de design si implementare a microechipamentului de identificare, care ulterior a devenit implantabil:

http://www.youtube.com/watch?v=cBVxy...eature=related

Sarmanul om nu a stiut ce a facut. Nu a fost singur, ci a avut o echipa de 100 de ingineri, care au lucrat la acest proiect incepand cu sfarsitul anilor '60. Pe atunci nici macar nu existau computere asa cum le stim noi acum, caci erau si ele la inceputuri si aveau dimensiuni cat casa. Cu toate acestea acesti oameni au realizat, avand la dispozitie o tehnologie primitiva, un microcip cat un sfert de bob de orez. Avea 0,7 mm x 7 mm.

Dupa ani si ani de cercetare si vreun milion de dolari cheltuiti, s-a ajuns la concluzia ca zonele ideale in care ar trebui implantat, pentru reincarcarea microbateriei de la variatiile de temperatura din corpul uman, sunt mijlocul fruntii sub par sau pe mana dreapta. Interesant, pentru ca intreaga echipa era atee si nu citise capitolul 13 din Apocalipsa.

O data ce designul a fost gata, ceea ce a urmat a fost perfectionarea, imbunatatirea performantelor si adaugarea unor noi insusiri, acum posibile dupa o indelunga cercetare. Astfel incat astazi, un astfel de cip acceptat de bunavoie are scopul marsav de a atenta la insesi caracteristicile chipului divin sadit in om, adica:

- libertatea: fara pecete nu vom avea voie sa facem parte din noul tip de societate. Scrie clar ca nu vom mai putea sa cumparam sau sa vindem fara acel ceva pe mana dreapta sau pe frunte care ne va identifica. Vor fi foarte multe limitari: nu vom mai putea plati chiria, banca, intretinerea, benzina, reviziile periodice, scoala copiilor, nu ne vom mai putea angaja nicaieri din moment ce banii vor fi electronici si accesul la contul bancar se va face prin intermediul implantului.
- ratiunea: tehnologia de acum face posibil bruiajul direct asupa creierului spre a induce stari de inconfort, oboseala, indispozitie samd. Fara o minte limpede nu e tocmai usor sa gandesti corect, sa te rogi si sa judeci normal.
- posibilitatea de a iubi: avand mintea bruiata prin intermediul implantului, va fi imposibil sa iesim din acea stare de rau continuu. Poate sa se va manifesta din cand in cand, poate ca nu va fi chiar la inceput, ca sa nu se alarmeze lumea. Oricum, treaba se va manifesta ca o boala a mintii care ne va tine departe unul de altul, ne va face sa ne uram reciproc - stiti bine ca in caz de boala intervine o stare de nervozitate excesiva, de iritare -, ne va fi greu sau imposibil sa ne rugam. Unii spun ca acest device va avea un trigger care va declansa emiterea undelor de joasa frecventa in cazul pronuntarii unor cuvinte ca Dumnezeu, Hristos, Maria, Amin, miluieste samd. Nimic imposibil sau greu de implementat.

Urmariti cateva parti incepand cu linkul de mai sus, pentru ca aici nu mai este vorba de preoti care predica sau de parelnici "alarmisti" care alerteaza lumea "semanand dezbinare". Cel care vorbeste este insusi Carl Sanders, mintea care a facut posibila crearea microcipului implantabil, la cererea CIA & FBI. Om care acum este crestin si caruia ii pare foarte rau de ce a facut, nefiind pe atunci crestin si nestiind pentru ce anume i s-a comandat acest proiect.