Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

[mirabela]

No bine! Mergi in judetul Hunedoara la Manastirea Prislop, la mormantul Parintelui Arsenie Boca, si tot ceea ce ne spui noua aici, spune si acolo la mormant!!!


Ai curaj?

În prealabil postat de andreicozia

1. Asta-i parerea ta de OM sau poate gresesc si esti inzestrat cu puteri supranaturale, dumnezeiesti si ai inceput si tu sa vezi in vis Judecata mea?.
Eu in urma studiului bibliei cred altceva, ca din contra, voi fi ridicat in slavi pentru ca am fost precaut si mai ales TREAZ( ce bine ar fi daca ai intelege ce inseamna asta):) si nu am permis nimanui sa ma manipuleze si sa ma minta cu nerusinare IN FATA,...si asta chiar si cu pretul unor greseli inerente...ca doar oameni suntem, supusi anumitor greseli.

2. Eu cred ca minti( si in mintea ta consideri justificata aceasta minciuna "mica", ca doar o faci pentru un "sfint"), nu l-ai cunoscut, ci doar o spui ca sa incerci sa cistigi un argument cu mine.
Arata-mi poze facute impreuna! :)))
Deci las-o mai moale!...ca nu tine cu oricine....m-oi fi nascut eu in timpul noptii , dar nu m-am nascut NOAPTEA TRECUTA!...si Dumnezeu mi-este martor!

[andreicozia]

În prealabil postat de mirabela

No bine! Mergi in judetul Hunedoara la Manastirea Prislop, la mormantul Parintelui Arsenie Boca, si tot ceea ce ne spui noua aici, spune si acolo la mormant!!!


Ai curaj?

Da, desigur Mirabela, mi se pare normal ca fiind in preajma mormintului, sa intreb politicos lumea daca cel la care spun rugaciuni si care este rugat sa intervina in viata lor ESTE SFINT declarat de cei MAI BUNI CA NOI, adica de BOR, si daca este pomenit alaturi de ceilalti sfinti in Altar.

Acum te intreb eu cu aceeasi intrebare "cheie"
ARE CURAJ vre-un preot platit de BOR! sa faca asta?

[laraG]

"In coasta de lumina a Prislopului, acolo unde Parintele Arsenie Boca se odihneste in asteptarea Invierii, cerul si-a aflat odihna.O geana de lumina umbreste cu har inima tuturor celor care urca spre mormantul Avvei...Eu am ajuns ultimul.Dar geana de lumina m-a umplut de bucuria unei descoperiri de datator de lumina."("Sa ne rugam 8 zile cu Parintele Arsenie Boca",de Preot Constantin Necula)

Personal, nu am ajuns.Nadajduiesc ca voi avea bucuria de a-mi sprijini umarul de Crucea Sfantului Parinte, care nu are nevoie de certificat pentru a-l numi "Sfant".Doamne ajuta !

[eucred]

În prealabil postat de larag

"in coasta de lumina a prislopului, acolo unde parintele arsenie boca se odihneste in asteptarea invierii, cerul si-a aflat odihna.o geana de lumina umbreste cu har inima tuturor celor care urca spre mormantul avvei...eu am ajuns ultimul.dar geana de lumina m-a umplut de bucuria unei descoperiri de datator de lumina."("sa ne rugam 8 zile cu parintele arsenie boca",de preot constantin necula)

personal, nu am ajuns.nadajduiesc ca voi avea bucuria de a-mi sprijini umarul de crucea sfantului parinte, care nu are nevoie de certificat pentru a-l numi "sfant".doamne ajuta !

foarte frumos ai vorbit
multumim!

Devenit el însuşi o icoană a spiritualităţii româneşti, părintele Arsenie Boca a fost renumit, printre altele, şi pentru darul profeţiei. Era un vizionar care cunoştea sufletul omului dintr-o simplă privire, ştiind cele spuse, dar mai ales cele nespuse despre faptele şi gândurile oricui. De aceea, regimul comunist l-a purtat prin închisori sau l-a ţinut sub supraveghere, temându-se de influenţa pe care părintele o câştigase în rândul drept-credincioşilor ce îi căutau cuvântul plin de înţelepciune ca pe o oază într-un deşert. S-au povestit multe despre viziunile sale, dar şi despre vindecările pe care le putea face. Însă unele dintre cele mai interesante profeţii, mărturisite de cei care au fost martori ai rostirii acestora, au fost în legătură cu soarta ţării şi a oamenilor ei.
“Zdreanţa roşie, secera şi ciocanul, steaua cu cinci colţuri o să dispară, dar va veni steaua cu şase colţuri, anarhia, şi va fi vai şi-amar de lume”, spunea Arsenie Boca, în 1940, despre ascensiunea comunismului, dar şi despre ce îi va urma acestuia.
«Oamenii îşi vor pierde speranţa»
“Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi, mai ales, în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”, dezvăluie Radu Cinamar, în cartea “Viitor cu cap de mort – în culisele puterii”, profeţiile părintelui Arsenie.
Anul trecut, la împlinirea a 20 de ani de la moartea lui Arsenie Boca, peste 40.000 de români au venit în pelerinaj la mormântul părintelui, aflat la mănăstirea Prislop
Tot el scrie despre ceea ce Arsenie Boca spunea că ar fi “planul lucrării diavoleşti”, care, prin puterea banilor şi a viciilor – între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante – va conduce forţele răului spre controlul şi dominarea lumii. Dintr-o altă mărturie, dată de călugăriţa Septimia Măniş, aflăm lucruri tulburătoare pe care Arsenie Boca le-a prevăzut şi pe care, astăzi, părem a le trăi aievea: “Îmi pare rău de voi că sunteţi căzuţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol, nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de la Dumnezeu. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vă vor lua totul!”.

L-am cunoscut pe parintele Arsenie Boca in urma cu vreo 30 de ani, la Manastirea Schitul Maicilor din Bucuresti. Era in "67. Pe vremea aceea, parintele era acolo cu domiciliu fortat. Am f


ost, chipurile, cu o icoana degradata, ca sa ne-o refaca. In Tara Fagarasului, se incetatenise obiceiul ca, inainte de a-si intemeia o familie, preotii tineri sa treaca pe la parintele Arsenie. Fiindca intentionam sa ma logodesc, am fost si eu cu viitoarea mea sotie la el, pentru a ne binecuvanta si a ne da sfaturi. Ne-a privit si ne-a spus fiecaruia felul nostru de-a fi. Cu toate ca atunci parca nu ne-a venit sa credem, de-a lungul anilor ne-am dat seama ca a avut dreptate. "Da, a zis el, va potriviti, va completati unul pe altul." Ne-a binecuvantat, apoi m-a luat deoparte: "Frate Nicolae, mi-a spus, cand vii de undeva, sa-i aduci totdeauna sotiei tale o floare. E gingasa si se va bucura".

Cititor al inimii

De-a lungul timpului, mi-am dat seama ca parintele Arsenie era un cititor al inimii. Dupa mine, el este un sfant, iar daca altii recunosc sau nu lucrul asta, e treaba lor. Caci adesea intre oameni sfintii nu sunt cunoscuti. Chiar si Mantuitorul s-a aratat oamenilor si acestia nu L-au vazut, nu L-au cunoscut. Viata sfintilor este tainica. Departe de ei gandul de a-si afirma in vreun fel sfintenia, caci ei se smeresc. Declar fara nici un fel de retinere: pentru mine, parintele Arsenie a fost un prooroc al zilelor noastre, un om al lui Dumnezeu, pe care putini l-au cunoscut cu adevarat, atat dintre cei mari, cat si dintre cei mai mici. Avea, de exemplu, darul inainte vederii - fapt pe care cei de astazi se cam retin a-l recunoaste, si poate pe drept cuvant. Nu e bine sa ne hazardam in afirmarea unor lucruri ca acestea! Dar in ce ma priveste, mai ales in calitate de preot, trebuie sa recunosc ceea ce este adevarat, ceea ce am trait si-am vazut, stand alaturi de el.

Aici, in Tara Fagarasului, parintele Arsenie a fost mai respectat si mai iubit ca nicaieri. Ca dovada a acestui respect, noi - satenii din Porumbacu de Sus - l-am pictat in biserica. Sigur, nu in randuiala canonica a bisericii - nu poti declara pe cineva sfant, pana nu este recunoscut de Sfantul Sinod - ci intr-un fel de randuiala de suflet si constiinta, care ne-a indemnat sa-i facem dreptate si sa-l trecem printre sfintii romani. I-am spus pictorului sa scrie: Sfantul Parinte Arsenie de la Prislop.

Puterea de a sti gandurile

Nu pot sa spun ca eram in permanenta in preajma lui, dar niciodata nu ii simteam lipsa, pentru ca efectiv imi dadeam seama ca, daca-i cer ajutorul, ma ajuta oriunde as fi. Avea puterea asta de a-ti sti gandurile. De pilda, am trimis-o odata pe cumnata noastra la el, pentru ca eram nemultumit de ceea ce realizasem in parohia mea pana atunci, din punct de vedere spiritual. Si l-am rugat sa ne spuna ce sa fac ca sa-i apropiem si mai mult de biserica pe credinciosii de la noi. El a spus (va redau intocmai): "Sora Maria, du-te si spune-le la parinti (eram preotii de la doua parohii invecinate) caci cu forta nu se poate mantui nimeni. Sa-si faca datoria si atat. Cine vrea sa vina la biserica, vine! Cine nu - nu il putem mantui cu forta". Cand tocmai realizam pictura bisericii, ne-a trimis vorba: "Grabiti-va, ca vor veni vremuri mai grele si o sa fie un timp cand n-o sa mai puteti face nimic". Si intr-adevar, la un an dupa Revolutie, n-am mai putut face nimic cu putinii bani ai micii noastre parohii.

Minuni

Cat parintele Arsenie era la Prislop, socrul meu a ramas trei luni de zile la manastire si a lucrat. Intr-o zi, vine un cetatean pe numele lui Ilie, bolnav. De la intrarea in manastire, parintele, care era sus pe un deal, l-a intampinat cu intrebarea: "Cum e Ilie, asa-i ca-i pacat?". Omul acela se impartasise cu nevrednicie. A vazut ca toata lumea merge la impartasit si s-a dus si el, beat. Si pe urma s-a aprins impartasania in el si a alergat la toti medicii, in toata tara, si nimeni nu-l putea ajuta cu nimic. Si atunci, a auzit de parintele Arsenie si s-a dus la manastire. Si parintele i-a spus si pe nume, si i-a spus si ce pacat a facut, fara sa-l fi vazut pana atunci. Parintele i-a dat indrumare ca trebuie sa ramana la manastire trei luni, ca sa poata fi lecuit. Dupa o luna, omul s-a dus la parinte si i-a spus: "Eu vreau sa merg acasa la copii si la nevasta". Parintele i-a spus: "Nu te duce, ca nu te-ai vindecat". "Ba, eu vreau sa ma duc." "Mai, iar te-apuca, stai aici, ca inca nu te-ai vindecat". Si a plecat omul si iar i-a fost rau. Cand incepea sa arda impartasania inauntru, zice ca tipa si se zbatea tulburat. Si atunci s-a intors inapoi si a ramas trei luni de zile si s-a lecuit.

Multi dintre credinciosii pe care i-am intalnit in calitate de preot de-a lungul timpului mi-au spus despre minunile parintelui. Unele dintre acestea sunt pe cat de simple, pe atat de greu de explicat. De pilda, imi spunea o doamna de la oras ca sotul ei era tare betiv si nu stia cum sa scape de aceasta patima. A fost la parintele Arsenie si l-a rugat cu lacrimi in ochi sa se roage pentru indreptarea lui. Si, intr-o buna zi, acestui om dintr-o data i-a pierit orice atractie fata de bautura...

In ultimii ani de viata, parintele Arsenie era complet detasat. Iti vorbea exact ca un trimis al lui Dumnezeu, care nici nu se plange si nici nu ia parte la bucuriile efemere ale acestei lumi. Avea o raspundere serioasa, apostoleasca, o autoritate spirituala extraordinara. Cuvantul lui iti patrundea pana in inima si simteai ca-ti cunoaste sufletul. Puterea lui duhovniceasca era de dincolo de cuvant.