Este permis intr-o casatorie?

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Totusi sunt si porunci general valabile, si despre aceste vorbim.
Daca incepatorul intr-ale credintei se va simti incorsetat de atatea porunci, cel avansat, cum este omul induhovnicit din manastiri, se supune cu bucurie acestor porunci.
Ne tot preocupa pe aici placerea pe care o traim fiind casatoriti si o aparam cu dintii; nu cumva sa ne-o ia cineva. Ma intreb cum ar putea cineva sa ne-o ia?!?
Daca placerea nu era necesara in viata mireanului, nu ne-o dadea Dumnezeu. Cred insa ca ii supradimensionam importanta.
Aseara am citit despre Cuvioasa Macrina. De la 3 ani a fost paralizata; deci de placere nici vorba. A ajuns totusi pe culmile spirituale, fiind cautata de multi oameni, pe care ii tamaduia de fel si fel de boli.
De aceea cred, ca Dumnezeu ne-a dat placerea, ca sa putem duce greul existentei, fara ca aceasta sa ne fie indispensabila mantuirii.

Am spus si eu ca sunt porunci clare. Nu de acestea vorbim. Ci de aplicarea lor in viata noastra.

Mi se pare ca tie, si multor altora de aici, le lipseste simtul proportiei.
Marea majoritate a oamenilor nici nu isi pune problema sa se casatoreasca inainte de a face dragoste, sau daca isi pot lasa frau liber tuturor pulsiunilor si ideilor mai mult sau mai putin perverse si morbide, culese de prin filme porno.
Iar tu si altii veniti si spuneti ca nu avem nevoie de placere ca sa ne mantuim.
Sigur ca nu avem nevoie: pai nu avem nevoie nici de viata. Daca murim in pruncie, ne ducem fix si direct la Dumnezeu, si concluzia ta nu cred ca este: pai atunci, sa refuzam viata (este numai o reducere la absurd, stai linistita, nu recomand sinuciderea in masa ).
Unora Dumnezeu le da si viata pe acest pamant, altora nu. Unora le da mai multe bucurii si placeri inclusiv fizice pe acest pamant, altora nu. Toti sunt chemati la mantuire.
...Dar daca ni le da, nu este un pacat sa le traim cu multumire si cu masura. Nepunandu-le pe primul loc. Esti de acord sau nu?

În prealabil postat de Fani71

Am spus si eu ca sunt porunci clare. Nu de acestea vorbim. Ci de aplicarea lor in viata noastra.

Mi se pare ca tie, si multor altora de aici, le lipseste simtul proportiei.
Marea majoritate a oamenilor nici nu isi pune problema sa se casatoreasca inainte de a face dragoste, sau daca isi pot lasa frau liber tuturor pulsiunilor si ideilor mai mult sau mai putin perverse si morbide, culese de prin filme porno.
Iar tu si altii veniti si spuneti ca nu avem nevoie de placere ca sa ne mantuim.
Sigur ca nu avem nevoie: pai nu avem nevoie nici de viata. Daca murim in pruncie, ne ducem fix si direct la Dumnezeu, si concluzia ta nu cred ca este: pai atunci, sa refuzam viata (este numai o reducere la absurd, stai linistita, nu recomand sinuciderea in masa ).
Unora Dumnezeu le da si viata pe acest pamant, altora nu. Unora le da mai multe bucurii si placeri inclusiv fizice pe acest pamant, altora nu. Toti sunt chemati la mantuire.
...Dar daca ni le da, nu este un pacat sa le traim cu multumire si cu masura. Nepunandu-le pe primul loc. Esti de acord sau nu?

Ca sa fiu de acord trebuie sa fi inteles ceva... dar mai mult m-ai ametit. Nu ai cumva si o idee mai clara despre aceste lucruri?
Se spune ca un om a inteles o idee cand o poate expune clar.
Scuze, Fani, dar le cam balmajesti...

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Ca sa fiu de acord trebuie sa fi inteles ceva... dar mai mult m-ai ametit. Nu ai cumva si o idee mai clara despre aceste lucruri?
Se spune ca un om a inteles o idee cand o poate expune clar.
Scuze, Fani, dar le cam balmajesti...

Incerc inca odata:
OK, placerea nu este necesara absolut mantuirii.
Insa nici alte lucruri nu sunt necesare mantuirii, si totusi Dumnezeu ni le daruieste. Ca: viata in trup (exemplul meu de mai sus) in general; sau: mancarea; sau chiar: casatoria (exista si alte cai de mantuire).
Unii oameni au parte de putine bucurii si placeri in viata. Altii de mai multe. Pe toti ii cheama Dumnezeu la mantuire, fiecare in felul lui; El stie de ce unuia ii da mai multa suferinta, altuia mai multa bucurie.
Si da, exista multe situatii in viata in care credinta si constiinta ne spune sa renuntam la o placere.
Dar exista si situatii in care o putem accepta ca pe un dar. Ca pe o mangaiere de la Dumnezeu. Ce anume este exact rau in asta?
Nu ma refer neaparat numai la sexualitate, ci de ex. la gustul mancarii, la mirosul florilor, la placerea de a face o baie.. Lucruri marunte, de zi cu zi.
Dar si la sexualitate. Viata in casatorie cere multe sacrificii, pe care sigur le facem din dragoste, cu bucurie, in cazul ideal, dar are si mangaieri: mangaierea de a nu infrunta singur greutatile vietii, de a putea fi de ajutor cuiva si de a fi ajutat la randul tau; si printre altele, si mangaierea unirii inclusiv fizice, care se manifesta si prin placere. Ce anume este rau in asta?

Tu chiar consideri ca un crestin ortodox ar trebui sa renunte la orice i-ar provoca placere?
Crezi ca sotii ar trebui sa foloseasca cearceaful cu gaura de care se vorbea mai sus?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Fani71

Incerc inca odata:
OK, placerea nu este necesara absolut mantuirii.
Insa nici alte lucruri nu sunt necesare mantuirii, si totusi Dumnezeu ni le daruieste. Ca: viata in trup (exemplul meu de mai sus) in general; sau: mancarea; sau chiar: casatoria (exista si alte cai de mantuire).
Unii oameni au parte de putine bucurii si placeri in viata. Altii de mai multe. Pe toti ii cheama Dumnezeu la mantuire, fiecare in felul lui; El stie de ce unuia ii da mai multa suferinta, altuia mai multa bucurie.
Si da, exista multe situatii in viata in care credinta si constiinta ne spune sa renuntam la o placere.
Dar exista si situatii in care o putem accepta ca pe un dar. Ca pe o mangaiere de la Dumnezeu. Ce anume este exact rau in asta?
Nu ma refer neaparat numai la sexualitate, ci de ex. la gustul mancarii, la mirosul florilor, la placerea de a face o baie.. Lucruri marunte, de zi cu zi.
Dar si la sexualitate. Viata in casatorie cere multe sacrificii, pe care sigur le facem din dragoste, cu bucurie, in cazul ideal, dar are si mangaieri: mangaierea de a nu infrunta singur greutatile vietii, de a putea fi de ajutor cuiva si de a fi ajutat la randul tau; si printre altele, si mangaierea unirii inclusiv fizice, care se manifesta si prin placere. Ce anume este rau in asta?

Tu chiar consideri ca un crestin ortodox ar trebui sa renunte la orice i-ar provoca placere?
Crezi ca sotii ar trebui sa foloseasca cearceaful cu gaura de care se vorbea mai sus?

Eu cred ca fiecare dintre noi vorbeste din perspectiva etapei din viata in care se afla...si imi aduc aminte ca eu de exemplu nu simteam anumite aspecte ale vietii acum 10 ani...ca in prezent.

Poate ca cei care au trecut prin anumite etape, privesc altfel acum in urma..iar cei care nu le-au parcurs, nu isi pot imagina ce vor simti peste ani si ani....

[Rodica50]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Eu cred ca fiecare dintre noi vorbeste din perspectiva etapei din viata in care se afla...si imi aduc aminte ca eu de exemplu nu simteam anumite aspecte ale vietii acum 10 ani...ca in prezent.

Poate ca cei care au trecut prin anumite etape, privesc altfel acum in urma..iar cei care nu le-au parcurs, nu isi pot imagina ce vor simti peste ani si ani....

Nu aduce anul ce aduce ceasul!

În prealabil postat de AndruscaCIM

Eu cred ca fiecare dintre noi vorbeste din perspectiva etapei din viata in care se afla...si imi aduc aminte ca eu de exemplu nu simteam anumite aspecte ale vietii acum 10 ani...ca in prezent.

Poate ca cei care au trecut prin anumite etape, privesc altfel acum in urma..iar cei care nu le-au parcurs, nu isi pot imagina ce vor simti peste ani si ani....

Cred ca ai intuit bine!

[anna21]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Eu cred ca fiecare dintre noi vorbeste din perspectiva etapei din viata in care se afla...si imi aduc aminte ca eu de exemplu nu simteam anumite aspecte ale vietii acum 10 ani...ca in prezent.

Poate ca cei care au trecut prin anumite etape, privesc altfel acum in urma..iar cei care nu le-au parcurs, nu isi pot imagina ce vor simti peste ani si ani....

De acord.

Dar cand sari in alta etapa realizezi ca multe greseli puteau fi evitate.. si de aici insistenta noastra cu sfaturile.
Inteleg ca sexualitatea este un domeniu atractiv.
Dar totusi este o activitate limitata - sa zic asa.. oricum o iei, in timp te cam plictisesti si ai urmatoarele variante: variezi (picanterii sexuale, perversiuni etc), schimbi partenerul, schimbi contextul (un fel de re-investire in partea romantica).. Omul are nevoie de noutate.
Sau (o solutie optima, zic eu) pur si simplu realizezi ca sexualitatea este supra-evaluata in societatea de azi si poti linistit sa ignori/limitezi acest aspect al vietii si sa te concentrezi spre lucruri mai satisfacatoare. Si aceasta nu insemna suferinte sau frustrare sexuala sau alte aberatii ce am citit.

Ma gandesc ca mai ales in situatia in care nu ai copii (sau ai unul-doi facuti cu spaima din presiune sociala- ca asa trebuie si nu mai vrei altii).. in timp sexualitatea nu poate umple golul creat de lipsa copiilor (pt ca aceasta este finalitatea iubirii trupesti: copiii). Si iaca asa ti se pare ca nu faci cat trebuie, sau nu faci ce trebuie.. compari trairea voluptoasa cu un ideal fantezist despre care ai aflat in media sau in carti etc.. Daca omul ar intelege ca nu conteaza, dar chiar nu conteaza.. ar fi mai liber in gandire, cred eu.

[Doriana]

În prealabil postat de anna21

Dar totusi este o activitate limitata - sa zic asa.. oricum o iei, in timp te cam plictisesti si ai urmatoarele variante: variezi (picanterii sexuale, perversiuni etc), schimbi partenerul, schimbi contextul (un fel de re-investire in partea romantica).. Omul are nevoie de noutate..

...asta pana cand inima devine rece si insensibila, caci si-a tocit sentimentele cautand satisfactia in lucruri efemere. Si, pentru ca nu a gasit-o, a ramas gol si singur. E un moment in care omul are doua variante: se trezeste si intelege ca are nevoie de mai mult decat satisfacerea simturilor sau se face din ce in ce mai rau si se razbuna pe cei care inca mai gusta viata.

[coralina]

În prealabil postat de anna21

De acord.

Dar cand sari in alta etapa realizezi ca multe greseli puteau fi evitate.. si de aici insistenta noastra cu sfaturile.
Inteleg ca sexualitatea este un domeniu atractiv.
Dar totusi este o activitate limitata - sa zic asa.. oricum o iei, in timp te cam plictisesti si ai urmatoarele variante: variezi (picanterii sexuale, perversiuni etc), schimbi partenerul, schimbi contextul (un fel de re-investire in partea romantica).. Omul are nevoie de noutate.
Sau (o solutie optima, zic eu) pur si simplu realizezi ca sexualitatea este supra-evaluata in societatea de azi si poti linistit sa ignori/limitezi acest aspect al vietii si sa te concentrezi spre lucruri mai satisfacatoare. Si aceasta nu insemna suferinte sau frustrare sexuala sau alte aberatii ce am citit.

Ma gandesc ca mai ales in situatia in care nu ai copii (sau ai unul-doi facuti cu spaima din presiune sociala- ca asa trebuie si nu mai vrei altii).. in timp sexualitatea nu poate umple golul creat de lipsa copiilor (pt ca aceasta este finalitatea iubirii trupesti: copiii). Si iaca asa ti se pare ca nu faci cat trebuie, sau nu faci ce trebuie.. compari trairea voluptoasa cu un ideal fantezist despre care ai aflat in media sau in carti etc.. Daca omul ar intelege ca nu conteaza, dar chiar nu conteaza.. ar fi mai liber in gandire, cred eu.

Anna, pare-mi-se ca te-am mai intrebat acest lucru insa nu ai raspuns: cum consideri tu ca se pot "regla" relatiile trupesti in cadrul cuplului (conform celor expuse de tine in mesajul citat) atat timp cat conceptiile partenerilor asupra "problemei" difera? Se poate ca sotul sa vada din plin rostul sexualitatii pe cand sotia se situeaza la extrema cealalta.

[anna21]

În prealabil postat de coralina

Anna, pare-mi-se ca te-am mai intrebat acest lucru insa nu ai raspuns: cum consideri tu ca se pot "regla" relatiile trupesti in cadrul cuplului (conform celor expuse de tine in mesajul citat) atat timp cat conceptiile partenerilor asupra "problemei" difera? Se poate ca sotul sa vada din plin rostul sexualitatii pe cand sotia se situeaza la extrema cealalta.

Asta se discuta cu duhonicul pt cel mai bun sfat.
Dar ca parere personala, poate gresita.. cred ca trebuie sa ta adaptezi celui care este mai "slab" duhovniceste, incercand pe cat posibil sa tii randuiala bisericii (posturi, zi de duminca.. etc).