Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

[doctor_faustus]

În prealabil postat de claudiu-marius

Dragul meu UDMR-ul nu il va putea scoate nimeni din schema politica a Romaniei pt ca e sustinut puternic de senatul SUA unde multi senatori cu nume american dar la origini maghiari au o forta impresionanta ca sa nu mai vorbesc de miliardarul George Soros si de printul "aiurea "Charles al angliei care pe linie genealogica e inrudit cu una din marile familii maghiare din ardeal.Ca om politic e drept nu a facut mare lucru decat discutii mai mult sau mai putin aprinse la tv dar uita-te fratia ta la Octavian Goga mare poet al romanilor iii plangea in poezii pe tarani si pe iobagi de mama focului si el nu facea mare lucru pt ei .Totusi a ramas in constiinta poporului cu poeziile sale .Pe alti i-a sensibilizat de aceea si Adrian Paunescu a sensibilizat lumea cu poezia lui cu cenaclu Flacara cu poeziile cantate de Tudor Gheorghe .Ca poet are ceva de spus daca te uiti cu atentie la ce vrea sa zica in poezia sa .Si sunt multi care se sensibilizeaza si zic da uite o idee o cale pe care o pun in aplicare atata doar ,nu trebuie sa te superisi cred ca nu ai facut-o

Nu mă interesează pe cine au în spate separatiştii şi iredentiştii UDMR. În cazul UDMR singurul lucru care trebuia şi trebuie făcut este simpla aplicare a legii !! Nu este nevoie de mai mult. Însă cu tot timpul avut la dispoziţie, nu şi-a găsit culmea timp pentru aşa ceva. Dacă era cu adevărat pentru această ţară, ar fi făcut-o, însă o asemenea bătălie i-ar fi periclitat locul în Parlamentul României, banii câştigaţi, căldurica şi haleala pentru stomacul de elefant, ori asta presuspun că ar fi însemnat foarte mult. Într-adevăr, cred personal că poporul român nu mai este un popor, decât în mică măsură, pentru care să îţi pui pielea la bătaie, însă dacă nu ţi-ai pus-o aducând fel şi fel de pretexte atunci nici nu mai ai nici un drept moral să te pretinzi erou, când de fapt eşti un laş ca alţi laşi ai politicii României Bananiere.

[claudiu-marius]

Iti mai spun doar atat o simpla aplicare a legii in cazul UDMR aduce cu sine soarta Iugoslaviei mai precis a SErbiei si e pe cale sa se ajunga din pacate .Erou nu cred ca e Paunescu dar poet si destul de profund este .Eu parerea nu am sa mi-o schimb in ceea ce il priveste ca poet ramane mare pt mine asa cum Vadim va ramane pt mine ca istoric si sociolog o somitate pt ca are un cap pe care multi nu il au .Ca om politic nu ma intereseaza pt ca in ceea ce priveste istoria oamenilor politici si a eroilor cei care ii promoveaza sunt foarte subiectivi .Dan puric cu casa regala altii cu Maniu altii cu altii dar Romania nu a avut oameni politici pt tara niciodata au avut oameni politici pt interesul lor si al partidului pe care il reprezentau .Pentru mine ramane un poet si unele poezii au o profunzime.

[MARIAN]

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!Condoleante familiei!

[casiana]

"In acest loc comun,
A trait,
A gandit,
A scris,
A suferit,
S-a bucurat,
V-a iubit
Si-acum se odihneste
Un nume propriu
Care va fi fericit
Sa devina un nume comun."
Adrian Paunescu

Pacat, pacat, pacat!

Dumnezu sa-l ierte si sa-l odihneaasca in pace!

[Marimira]

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace pe robul sau Adrian.

Bunule Doamne, aminteste-Ti si de robul Tau Adrian si iarta-i lor greselile pe care le-a savarsit in timpul vietii lor, pentru ca nimeni nu este fara de pacat in afara de Tine, care ai puterea sa dai pace celor plecati dintre cei vii. Prin Dumnezeiasca Ta intelepciune si dragoste pentru oameni, Tu binecuvantezi si dai fiecaruia ceea ce are nevoie. Mantuitorule, odihneste si sufletul robului Tau Adrian care si-a pus nadejdea in Tine Atotputernicule. In mijlocul sfintilor, Iisuse Hristoase, odihneste sufletele robilor Tai, acolo unde nu este durere nici intristare nici suspin, ci viata fara de moarte.

[Samy02]

Dumnezeu sa-l ierte!

[Negroponte]

Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l ierte pe robul sau Adrian Paunescu!Am sa postez si eu doua poezii atat de frumoase!:

Repetabila povară

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

Doamne ocroteste-i pe romani

1. Noi in cel dintai razboi
Am ajuns prin moarte noi
Doamne, ocroteste-i pe romani
Am dat sange si sudoare
Pentru Romania Mare
Doamne, ocroteste-i pe romani

2. Am dat viata si soldati
Pentru-o patrie de frati
Am dat fapta, am dat zisa
De la Nistru pan' la Tisa

3. Dar pe urma-n '40
Anul marii far'de-legi
Doua fiare ne-au muscat
Ultimatum si dictat

4. Biata lume nu stia
Ca-ntr-o zi la Moscova
Au semnat un pact neghiob
Molotov si Ribbentrop

5. Iar fascismul mondial
Ne-a luat parte din Ardeal
Si lui Horty i l-a dat
Fi-le-ar numele spurcat

6. Stalin cu teroarea sa
Ne-a luat Basarabia
Si cu Hitler in acord
Bucovina de la nord

7. Ai mai mari talhari ne-au frant
Ne-au luat tara si pamant
Nimenea n-a auzit
Plansul nostru rastignit

8. Astfel am intrat si noi
In al doilea razboi
Haideti, dom'le Maresal
In Moldova si-n Ardeal

9. Noi de dor de noi luptam
Pentru tara, pentru neam
Pentru vechile hotare
Pentru Romania Mare

10. Si-am pierdut, si-am fost rapusi
Si-am fost ocupati de rusi
Aliatii au tacut
Stalin a facut ce-a vrut

11. Si-am murit de mii de ori
S-avem iarasi trei culori
Si-am platit cat nu se poate
Sfanta noastra libertate

12. Tara-i mica, vremea-i grea
Ce-o mai fi, om mai vedea
De uitat, nu vom uita
Tara noastra cum e ea

13. Cat o fi roman roman
Pruncul va primi la san
Adevaru-adevarat
Despre tot ce s-a-ntamplat

14. Tinte minte, fiul meu
Ca exista Dumnezeu
Si un juramant te leaga
Tara noastra nu-i intreaga - insa asta doar pana-ntr-o zi

15. Cand vei fi si tu barbat
Sa te simti mereu soldat
Pentru vechile hotare
Pentru Romania Mare

[Daniel777]

Dumnezeu sa il ierte,insa poezia aceasta ,desi contine cuvinte adevarate,seamana mai mult cu o uratura ,nu are fior poetic,mister...etc

[Daniel777]

Adrian Păunescu - născut la 20 iulie 1943, în Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, în prezent Republica Moldova - a fost poet, publicist şi om politic. Păunescu şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în judeţul Dolj, şi a absolvit Colegiul Naţional "Carol I" din Craiova, ulterior studiind filologia la Universitatea din Bucureşti.

Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet şi ca organizator al Cenaclului Flacăra, el fiind şi unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani.

A debutat ca poet în 1960, iar din 1973 a condus revista Flacăra, din fruntea căreia a fost destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploieşti din iunie 1985, însă Adrian Păunescu devenise cunoscut şi pentru criticile la adresa puterii, un exemplu fiind poemul "Analfabeţii", publicat în 1980, în Flacăra.

Între anii 1970 şi 1980, Păunescu a devenit o figură importantă în presa românească. Cenaclul Flacăra, pe care l-a înfiinţat, şi revistele pe care le-a coordonat au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România.

De multe ori, însă, colegii de breaslă au făcut referiri la poeziile sale, în care îl lăuda pe Nicolae Ceauşescu.

După căderea comunismului, nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990, a fondat revista Totuşi iubirea. În calitate de publicist a mai condus ziarul Sportul românesc, o scurtă perioadă, în 1999, şi a realizat emisiuni de fotbal la Antena 1, participând, în calitate de invitat, la numeroase emisiuni pe teme culturale şi politice la Tele 7 ABC, Pro TV, Realitatea TV.

Relaţia lui Păunescu cu regimul Ceauşescu este, în general, considerată ambiguă, mergând de la scrierea de poeme adulatoare la critici publice directe. Aceasta explică şi varietatea poziţiilor pro şi contra Păunescu de după 1989.

Păunescu a fost secretar al UTC la Uniunea Scriitorilor, membru al PCR. După Revoluţia din decembrie 1989 a fost marginalizat, dar a fost readus în atenţia opiniei publice prin postul naţional de televiziune, în cadrul unei emisiuni realizate în 1992 de Mihai Tatulici.

Din august 1992 a devenit membru al PSM, iar din ianuarie 1995, prim-vicepreşedinte al partidului. La 27 septembrie 1992 a fost ales senator de Dolj, pe listele PSM. La alegerile din 3 noiembrie 1996, partidul său nu a obţinut numărul de voturi necesar intrării în Parlament. La 8 februarie 1997 demisionează din toate funcţiile deţinute în partid, în semn de protest faţă de inactivitatea conducerii partidului şi de lipsa de reacţie la iniţiativa realizării unei stângi unite. Demisia a fost respinsă de Consiliul Naţional al PSM.

La alegerile parlamentare din 2000 este ales senator pe listele PDSR - Dolj, în 2004 câştigă un nou mandat, pe listele PSD, în circumscripţia electorală Hunedoara şi deţine funcţia de preşedinte al Comisiei pentru cultură.

Printre cărţile publicate se numără "Cartea Cărţilor de Poezie" (1999, integrala poeziilor apărute în volume şi un capitol de versuri inedite, cu un amplu capitol biobibliografic de Andrei Păunescu), "Meserie mizerabilă, sufletul" (2000, poezii), "Măştile însângerate (2001, proze)", "Nemuritor la zidul morţii" (2001, poezii), "Până la capăt" (2002, poezii, trei ediţii), "Liber să sufăr" (2003, poezii, trei ediţii) şi "Din doi în doi (2003, poezii)", precum şi numeroase alte volume lansate înainte de 1989, printre care "Ultrasentimente" (1965, poezii, debut editorial), "Mieii primi" (1966, poezii), 0, literatură pentru copii, cu ilustraţii de Constanţa Buzea), "Repetabila povară" (1974, poezii), "Pământul deocamdată" (1976, poezii, două ediţii), "Manifest pentru sănătatea pământului" (1980, poezii), "Iubiţi-vă pe tunuri" (1981, poezii), "De la Bârca la Viena şi înapoi" (1981, reportaj, jurnal, cu ilustraţii de Andrei Păunescu), "Rezervaţia de zimbri" (1982, poezii, cu ilustraţii de Ioana Păunescu), "Totuşi iubirea" (1983, antologie de poezii), "Manifest pentru mileniul trei - volumul 1" (1984, antologie de poezii), "Manifest pentru mileniul trei - volumul 2" (1986, antologie de poezii, care conţine un capitol de poeme inedite şi unul de referinţe critice), "Locuri comune" (1986, poezii), "Viaţa mea e un roman" (1987, poezii), "Sunt un om liber" (1989, poezii). Această carte a fost retrasă de pe piaţă, în septembrie 1989, îndată ce a apărut, şi a revenit în librării în martie 1990.

Totodată, Păunescu a compus imnurile echipelor de fotbal Rapid Bucureşti şi Universitatea Craiova: "Sîntem peste tot acasă" şi, respectiv, "Oltenia eterna Terranova".

Adrian Păunescu a scris un amplu articol despre starea sa, pe 21 iunie, anul acesta, în Jurnalul Naţional.

"Trec prin momente grele de viaţă. Otrava pamfletului meu se mută încet-încet la mine în pahar. Voi împlini, în curând, 67 de ani. Mă tem că am uitat să mă bucur de aniversarea zilei mele de naştere. Mă adresez vouă, Ioana, Andrei şi Ana-Maria, pentru că sentimentul care m-a cuprins în ultimele săptămâni şi asupra căruia n-am insistat în discuţiile noastre n-ar trebui să vă ia prin surprindere", scria el, adresându-se copiilor lui.

"Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea că nu va trece mult, după plecare mea, şi oamenii vor înţelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevărat, vă avertizez că, de acum încolo, cu mine se poate întâmpla orice", le scria acesta copiilor lui.

De altfel, în acelaşi articol, Adrian Păunescu face şi referiri la reproşurile care i s-au adus în ceea ce priveşte relaţia sa cu Nicolae Ceauşescu.

"În vremea lui Ceauşescu, mi se făceau reproşuri grave că nu sunt corect şi disciplinat conform cu linia partidului. După moartea lui Ceauşescu am suportat ani şi ani reproşul că l-am lăudat, în anumite ocazii politice. După 20 de ani de la asasinarea lui, Ceauşescu îşi recâştigă un loc de merit în istoria naţională. Destui oameni îl regretă în gura mare. Asupra acestei chestiuni, eu nu mă pot pronunţa în termeni atât de categorici. Eu chiar cred că sistemul trebuia să cadă", scria acesta în articolul publicat în Jurnalul Naţional.

[tigerAvalo9]

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca.Mare poet.Daca citeai o singura poezie si vedeai un singur concert de-al lui iti dadeai seama ce poet mare era,ce om.



++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++