Dragoste de mama
Iata metoda prin care sa va puteti impartasii in fiecare saptamana :suferinta .
Topicul asta mi-a ramas in minte de mai mult timp.Ma tot gandeam si eu de ce nu e posibil sa ne impartasim mai des,si sa traim in consecinta ,cu fapte pline de cuatenie,ca sa nu ne opreasca de la spovedanie si impartasanie .
Pana am avut o revelatie .In fiecare duminica o mama isi aduce copilul care are picioarele paralizate si o anumita debilitate,vine cu caruciorul pana in preajma altarului,il ia in brate pe copil,si il impartaseste .Intre timp copilul a crescut,nu mai e asa usor,e aproape la fel de inalt ca ea.Dar ea,cu aceiasi putere si aceiasi vointa,fara sa astepte ajutor de la nimeni ,isi duce copilul la impartasit,precum altii isi poarta cu greu cucea lor .
Uneori se mai enerveaza(probabil greutatiile vietii) il mai rpede pe copil ,alteori copilul mai deranjeaza ,dar puterea credintei ei da aripi multor crestini care o vad,inclusiv mie.
Oare aceasta femee simpla sa fi citit recomandarile despre deasa impartasanie.Sa respecte ea scrierile Canoanaelor? Nu cred ca stie de ele.Ci suferinta de a isi vedea copilul neputincios,si speranta ca poate face ceva pentru el cand nimic nu pare de facut ,acestea o fac sa simta in sinea ei,ca face cel mai mare bine acelui copil necajit.
La fel si noi,de am fi cu adevarat loviti,sau de am avea cu adevarat probleme,nu ne-ar mai trebui atata chibzuiala,ci am alerga ca niste copii ,spre singura speranta de alinare care e impartita tuturor celor saraci :Trupul lui Hristos
|