Sa ne impartasim saptamanal

[Daniel777]

De la început trebuie să afirmăm că Sfinţii Părinţi nu au vă*zut împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos doar ca pe o încu*nunare a unui efort ascetic sau ca pe o „răsplată” pentru cel ce merge bine pe calea ce duce spre mântuire, ci şi ca pe un „medi*cament” oferit celor slabi, căci nu cei sănătoşi au nevoie de doc*tor, ci cei bolnavi (Matei 9:12). Altfel spus, în plan ecle*sio*lo*gic şi eshatologic, împărtăşirea cu Sfintele Taine este într‑adevăr un scop, adică ceea ce încununează viaţa noastră în Hristos şi ne uneşte „pe noi înşine şi unii pe alţii”[3], dar în plan personal, îm*părtăşirea este totuşi un mijloc şi o „hrană de drum”, fără de care călătoria noastră în această lume este sor*tită eşecului.

Tocmai de aceea problema devine delicată, căci se uită ade*seori că Împărtăşania se dă mai întâi „spre iertarea pă*catelor” (Matei 26:26‑28) şi abia apoi „spre viaţa de veci”[4]. Ni*meni nu poate dobândi viaţa de veci dacă mai întâi n‑a scăpat de pă*cat şi de patimile generate de el. Dar singura posibi*litate de rea*lizare a acestui lucru este lupta împreună cu Hristos, pe Care‑L primim în noi prin Sfintele Taine. Şi prin Taina Po*că*inţei se dă iertarea păcatelor, dar Pocăinţa este privită ca un „stadiu pregătitor”, o anticameră a „vederii luminii celei ade*vărate” şi a primirii „Duhului ceresc”. Mai mult decât atât, în afara legăturii euharistice cu Hristos, nici pocăinţa nu are forţa cuvenită şi, ca să argumentez acest lucru, voi da exemplul Sfintei Maria Egipteanca.

Ceea ce vedem uimitor în viaţa ei nu este neîmpărtăşirea de‑a lungul câtorva zeci de ani (chiar dacă unii îşi găsesc în această scriere hagiografică un argument în sprijinul propriei ignoranţe), ci faptul că înainte de a merge în pustie, când abia făcuse făgăduinţă de pocăinţă Maicii Dom*nului[5], dar nu îm*pli*nise nici cea mai mică parte a cano*nului ce‑l „merita” pentru păcatul desfrânării, ea s‑a îm*părtăşit cu Sfintele Taine în bi*se*rica Înaintemergătorului de lângă Iordan şi abia după aceea a mers în pustie să se pocă*iască.[6] Deci Sfânta Maria nu a ne*gli*jat în nici un fel lucrarea iertătoare şi sfinţitoare a Sfintelor Taine. Mai mult decât atât, ea a fost convinsă că fără Hristos nu poate face nimic (Ioan 15:5) şi de aceea nici nu şi‑a conce*put pocăinţa fără lucrarea tainică a lui Hristos prin Sfintele Taine. Vedem deci că aşa‑zi*sul „argument” în favoarea unei împărtăşiri mai rare nu este valabil. Cazul Sfintei Maria Egip*teanca este în mod clar unul special şi aproape unic, chiar dacă mai există şi alţi sfinţi care s‑au împărtăşit rar.

Majoritatea Sfinţilor Părinţi însă, în baza tradiţiei apostolice şi a părinţilor din primele veacuri (Ignatie Teoforul, Irineu de Lyon ş.a.), a practicat şi a recomandat „oamenilor obişnuiţi” (fără o harismă specială) împărtăşirea deasă şi chiar foarte deasă – sau mai corect: sistematică, considerând Împărtăşania ca fiind „singurul remediu” împotriva patimilor, dar nu fără o ne*voinţă as*cetică[7]. De aceea considerăm necesară prezentarea în*vă*ţă*tu*rii Sfinţilor Părinţi ai Răsăritului vizavi de această pro*blemă, fă*când abstracţie de orice interpretări inovatoare sco*lastice, atât de mult prezente în teologia noastră. Vom ar*gu*menta prin texte li*turgice şi patristice, nu prin sofisme şi ra*ţio*namente omeneşti nefondate.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de anna21

Intre cei care incearca sa se impartaseasca saptamanal este cineva care a citit scrierile sfantului Nicodim Aghioritul si traieste dupa sfaturile acestuia pentru crestini?
(Eu nu am citit inca decat Razboiul nevazut si fragmente din alte carti.. )

(Florin Ionut, te-am citat pe tine nu pt ca iti adresez tie intrebarea, ci pt ca acea carte este adesea adusa argument pt impartasire deasa.. dar sfantul Nicodim Aghioritul a scris multe despre viata/lupta crestinilor si sunt lucruri destul de "dure" pt omul modern)

Bine ai zis ca incearca, pentru ca eu nu reusesc sa ma impartasesc saptamanal fara spovedanie. Rar cand trec sapte zile si ma lasa constiinta sa ma apropii fara sa ma intalnesc mai intai cu duhovnicul meu. Insa ideea este tocmai asta, ca incerc sa ma impartasesc cat de des posibil - si pentru asta am baza in indemnurile atator Sfinti Parinti atat de citati de toti credinciosii.

Ce insemna sa traim dupa invataturile Sfintilor? Inseamna sa incercam mereu sa ne mentinem pe linia de plutire. Daca ne afundam, sa ne ridicam iarasi pentru a nu ne ineca in deznadejde. Inseamna sa cautam duhovnicul ori de cate ori avem nevoie de el, in caz ca am comis infractiunile care nu ne permit sa ne apropiem de Painea Vietii. Or, multi au impresia ca mai intai trebuie sa ajungem Sfinti, Drepti sau Cuviosi si abia dupa aceea sa cutezam a ne impartasi. Se vede bine ca nu este chiar asa, din spusele Sfintei Traditii. Pentru ca atunci cand s-au dat Canoanele 9 Apostolic si 2 de la Antiohia, lumea tot pacatoasa era si oamenii la fel de ispititi de pacate erau. Eu nu cred ca ei traiau in conditii speciale, ferite de pericolul caderii in pacate opritoare, nici vorba. Este doar imaginatia noastra care ne face sa credem ca televizorul, respectiv mediul modern de existenta este prea dificil comparativ cu cel de odinioara.

O data ce am plecat cu o gandire gresita despre rolul si sensul Sfintei Liturghii in viata crestineasca, greu ne va fi sa ne schimbam parerea. Nici mie nu mi-a fost si nu imi este usor. Dar, ignoram spusele horatate si intarite ale Sfintilor. De fapt... nu le cunoastem. Si cand vine cate unul care are curaj si se straduieste sa respecte sfintele Canoane si invataturi, incepem sa relativizam totul, sa "intrepretam canoanele in duh" - cum zicea un preot undeva prin Italia samd. Mai mult, cautam sa ii impiedicam pe cei care au tupeul sa se altoiasca pe Hristos, cum zice parintele meu duhovnic.

Bine ca vine postul si macar acum voi vedea mai multi ortodocsi ca se apropie Duminica de Sfantul Altar.

Ana, asteptam citatele dure pentru omul modern din Sfantul Nicodim Aghioritul, sa le comentam impreuna cu voce tare. Daniel tocmai a extras un fragment minunat mai sus care ne indeamna la meditatie si care raspunde excelent la intrebarea ta. Pana atunci, liniste si pace si Doamne ajuta.

[iustin10]

Iata metoda prin care sa va puteti impartasii in fiecare saptamana :suferinta .
Topicul asta mi-a ramas in minte de mai mult timp.Ma tot gandeam si eu de ce nu e posibil sa ne impartasim mai des,si sa traim in consecinta ,cu fapte pline de cuatenie,ca sa nu ne opreasca de la spovedanie si impartasanie .
Pana am avut o revelatie .In fiecare duminica o mama isi aduce copilul care are picioarele paralizate si o anumita debilitate,vine cu caruciorul pana in preajma altarului,il ia in brate pe copil,si il impartaseste .Intre timp copilul a crescut,nu mai e asa usor,e aproape la fel de inalt ca ea.Dar ea,cu aceiasi putere si aceiasi vointa,fara sa astepte ajutor de la nimeni ,isi duce copilul la impartasit,precum altii isi poarta cu greu cucea lor .
Uneori se mai enerveaza(probabil greutatiile vietii) il mai rpede pe copil ,alteori copilul mai deranjeaza ,dar puterea credintei ei da aripi multor crestini care o vad,inclusiv mie.
Oare aceasta femee simpla sa fi citit recomandarile despre deasa impartasanie.Sa respecte ea scrierile Canoanaelor? Nu cred ca stie de ele.Ci suferinta de a isi vedea copilul neputincios,si speranta ca poate face ceva pentru el cand nimic nu pare de facut ,acestea o fac sa simta in sinea ei,ca face cel mai mare bine acelui copil necajit.
La fel si noi,de am fi cu adevarat loviti,sau de am avea cu adevarat probleme,nu ne-ar mai trebui atata chibzuiala,ci am alerga ca niste copii ,spre singura speranta de alinare care e impartita tuturor celor saraci :Trupul lui Hristos

[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

Iata metoda prin care sa va puteti impartasii in fiecare saptamana :suferinta .

Te rog sa ma crezi ca e complet aiurea acest "indemn", caci daca asteptam sa ajungem la bici , animale am fost nu oameni .E mult mai bine si de folos sa o facem preventiv , din convingere , cu dragoste si smerenie !

[daniil96]

nimeni nu sustine ca trebuie sa ne impartasim rar

doar sustin ca pregatirea trebuie sa fie pe masura Darului primit


adica sunt unii care sustin ca trebuie sa te spovedesti si sa tii post inainte de a te impartasi

si altii care cred ca nu trebuie



cam la aceste aspecte se rezuma discutia


trebuie sa gasim deci argumente pentru aceste 2 aspecte:

1. trebuie sa postim inainte de Sfanta Impartasanie?
2. trebuie sa ne spovedim inainte de fiecare Sfanta Impartasanie?

[iustin10]

În prealabil postat de daniil96

nimeni nu sustine ca trebuie sa ne impartasim rar

doar sustin ca pregatirea trebuie sa fie pe masura Darului primit


adica sunt unii care sustin ca trebuie sa te spovedesti si sa tii post inainte de a te impartasi

si altii care cred ca nu trebuie



cam la aceste aspecte se rezuma discutia


trebuie sa gasim deci argumente pentru aceste 2 aspecte:

1. trebuie sa postim inainte de Sfanta Impartasanie?
2. trebuie sa ne spovedim inainte de fiecare Sfanta Impartasanie?

Mie mi se pare firesc sa tinem post si sa ne spovedim inainte de sf Impartasanie
Nu stiu cine s-ar putea apropia de aceste infricosatoare taine,fara a se curata sufleteste si trupeste.Si nu stiu la ce i-ar folosi impartasania fara pocainta?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de iustin10

Mie mi se pare firesc sa tinem post si sa ne spovedim inainte de sf Impartasanie
Nu stiu cine s-ar putea apropia de aceste infricosatoare taine,fara a se curata sufleteste si trupeste.Si nu stiu la ce i-ar folosi impartasania fara pocainta?

Conform spuselor duhovnicului meu, Hristos trebuie sa vina in mod normal in viata noastra. Adica, atunci cand nu suntem in posturile lungi randuite de Biserica, nu trebuie sa postim. In rest, evident ca trebuie sa tinem post. Ba mai mult, conform canonului 66 apostolic, sambata si duminica nu avem voie sa tinem post (cu exceptia sambetei din Saptamana Patimilor), de aceea se si dezleaga la ulei si vin in marile perioade de post. Deci, va rog sa imi spuneti pe ce baza trebuie cele cateva zile de post dinaintea primirii impartasaniei? Pe mine duhovnicul m-a mustrat cand am facut asa ceva.

Iar pocainta... pai pocainta nu trebuie sa fie continua? In fiecare zi, tot timpul, eu nu stiam ca este cu pauze. Comiti infractiunea? Te caiesti, il cauti pe duhovnic, o iei de la capat. Mereu si mereu sa punem "inceput bun", pana la ultima suflare. Si asta indiferent ce mananci in saptamana respectiva, proteine animale sau numai legume si fructe.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de daniil96

nimeni nu sustine ca trebuie sa ne impartasim rar, doar sustin ca pregatirea trebuie sa fie pe masura Darului primit

adica sunt unii care sustin ca trebuie sa te spovedesti si sa tii post inainte de a te impartasi si altii care cred ca nu trebuie

cam la aceste aspecte se rezuma discutia

trebuie sa gasim deci argumente pentru aceste 2 aspecte:

1. trebuie sa postim inainte de Sfanta Impartasanie?
2. trebuie sa ne spovedim inainte de fiecare Sfanta Impartasanie?

Pregatirea este starea sanatoasa a crestinului, de atentie si de lupta impotriva pacatului. Si de cainta in caz de cadere. Si tot asa pana la moarte. O impartasanie deasa ne-ar tine mai treji, ne-ar ajuta enorm in razboiul nevazut, asa zic Sfintii Parinti.

Conform Sfintilor Nicodim Aghioritul si Nicolae Cabasila, pacatele care nu sunt de moarte nu constituie un obstacol pentru a ne cumineca. A nu se confunda pacatele cu greselile. Este o lista de pacate care necesita spovedanie obligatorie inainte de a ne apropia de Hristos:

Pentru a demonstra că cele spuse de noi mai sus sunt adevărate, vom cita din cel mai autoritar Sfânt Părinte care a scris despre Sfânta Liturghie – Sfântul Nicolae Cabasila. În Erminia sa el spune astfel: Cât timp suntem uniţi şi păstrăm legătura cu Hristos, trăim viaţă sfântă, sorbind izvor de sfinţenie prin Sfintele Taine; dar dacă ne despărţim de Biserică – Trupul tainic al Său –, în zadar vom gusta din Sfintele Taine, căci seva de viaţă nu mai curge prin mădularele moarte şi tăiate. Şi cine desparte mădularele de Trup? „Păcatele voastre stau ca un zid despărţitor între Mine şi voi”, zice Domnul. Dar oare orice păcat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai păcatul de moarte. Tocmai de aceea se şi numeşte de moarte; căci există păcate care nu sunt spre moarte, spune Sfântul Ioan (I Ioan 5,17). Prin urmare credincioşii care n‑au săvârşit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriţi să se împărtăşească cu Sfintele Taine şi să devină părtaşi la sfinţire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul (Hristos).Mai mult decât atât, în tratatul său Despre viaţa în Hristos, Nicolae Cabasila face o afirmaţie şi mai directă spunând: pe cât este de nedrept să te împărtăşeşti din Sfintele Daruri dacă ai săvârşit păcat de moarte şi nu te‑ai spovedit, tot pe atât de mare greşeală ar fi să fugi de această „Pâine”când n‑ai greşit de moarte!

Pentru a clarifica şi mai mult lucrurile, dorim să arătăm care sunt aceste păcate de moarte pentru care Sfinţii Părinţi opresc de la Împărtăşanie. Povăţuirile de la sfârşitul Liturghierului opresc de la Împărtăşanie pentru următoarele păcate: trufia, iubirea de argint, desfrânarea (sub orice formă: malahie, adulter, sodomie, gomorie etc.), mânia şi răzbunarea, lăcomia, zavistia şi lenevirea spre faptele cele bune. La acestea se adaugă o altă categorie de păcate la fel de grave (sau chiar mai grave unele dintre ele) şi care, de asemenea, opresc automat de la Împărtăşanie. Acestea sunt: minciuna şi mărturia falsă, descântecul şi vrăjitoria (atât cel care face, cât şi cel căruia i se face), furtul sau orice alt fel de nedreptate socială, bătaia şi omorul (inclusiv avortul), răspândirea sau simpla aderenţă la o idee sectară (eretică) sau antieclesială, furtul de cele sfinte şi nerespectarea rânduielilor bisericeşti (suprimarea samovolnică a posturilor, afară de motiv de boală; comuniunea euharistică cu eterodocşii; încălcarea gravă a Canoanelor bisericeşti etc.), hula împotriva lui Dumnezeu şi negarea existenţei Lui, fie prin ateism, fie prin sincretism (creştinism + yoga, credinţa în reîncarnare, meditaţia transcendentală etc.). Toate aceste păcate (şi altele înrudite cu ele) sunt grave sau deosebit de grave şi de aceea nici un duhovnic nu le poate dezlega fără a da vreun canon (epitimie), cât de mic, dar şi în aceste cazuri se pot admite şi excepţii.Iar creştinii care au făcut măcar unul dintre aceste păcate (indiferent de treapta ierarhică) trebuie să meargă neapărat la duhovnic să se spovedească, să‑şi facă canonul şi abia după aceea să îndrăznească să se apropie de Sfintele Taine.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Conform spuselor duhovnicului meu, Hristos trebuie sa vina in mod normal in viata noastra. Adica, atunci cand nu suntem in posturile lungi randuite de Biserica, nu trebuie sa postim. In rest, evident ca trebuie sa tinem post. Ba mai mult, conform canonului 66 apostolic, sambata si duminica nu avem voie sa tinem post (cu exceptia sambetei din Saptamana Patimilor), de aceea se si dezleaga la ulei si vin in marile perioade de post. Deci, va rog sa imi spuneti pe ce baza trebuie cele cateva zile de post dinaintea primirii impartasaniei? Pe mine duhovnicul m-a mustrat cand am facut asa ceva.

Iar pocainta... pai pocainta nu trebuie sa fie continua? In fiecare zi, tot timpul, eu nu stiam ca este cu pauze. Comiti infractiunea? Te caiesti, il cauti pe duhovnic, o iei de la capat. Mereu si mereu sa punem "inceput bun", pana la ultima suflare. Si asta indiferent ce mananci in saptamana respectiva, proteine animale sau numai legume si fructe.

Ai accentuat foarte bine ,find de fapt o confirmare a celor spuse de mine la postarea userului iustin !

[daniil96]

În prealabil postat de Florin-Ionut

...
Adica, atunci cand nu suntem in posturile lungi randuite de Biserica, nu trebuie sa postim. In rest, evident ca trebuie sa tinem post. Ba mai mult, conform canonului 66 apostolic, sambata si duminica nu avem voie sa tinem post (cu exceptia sambetei din Saptamana Patimilor), de aceea se si dezleaga la ulei si vin in marile perioade de post. Deci, va rog sa imi spuneti pe ce baza trebuie cele cateva zile de post dinaintea primirii impartasaniei? Pe mine duhovnicul m-a mustrat cand am facut asa ceva.
...

sa le luam pe rand si sa trecem la punctul 2 dupa ce il lamurim pe primul

ziceti ca nu trebuie sa tinem post si infranare inainte de Sfanta Impartasanie

eu am citit in mai toti duhovnicii romani ca trebuie tinut post si infranare cel putin 3 zile, mai bine 7, inainte de a te impartasi

ex. Parintele Cleopa "Infranarea de la mancare de dulce si de la orice pofta si necuratie trupeasca. Sotii sunt datori sa tina cel putn sapte zile de curatie inainte de Sfanta Impartasanie si inca trei zile dupa Sfanta Impartasanie. "


gresesc toti acesti duhovnici?