mesaj de la noul ierusalim

[vsovivi]

În prealabil postat de AngelicaKroner

Citat din Vsovivi:

“Văd că tot grămăticul vă este stăpânul suprem, litera ce vine din superstiţ, că ziceţi că voi ştiţi cum se scrie corect, păi dacă ştiţi cum se scrie corect atunci de ce şi pentru ce nu puteţi şi pricepe corect? Probabil o neputinţă, dar să ştii se scrie cu doi i doar dacă ar fi poruncă, adică îţi cer ceva ca să faci, adică îţi zic de exemplu: ''-Fii deşteaptă!, şi să ştii pe viitor! despre ce e vorba...'' şi aşa mai departe, dar când nu e poruncă, nu e la imperativ, atunci e fără doi de i, ci are sensul unei povestiri care nu presupune din partea ta nici un efort, deci aşa se citeşte textul: ''Eu să şti că pricep foarte lesne şi clar ...'' că practic dumneata nu ai cum să faci vre-un efort de ascultare căci nu ţine de tine să poţi face altceva decât să o iei drept bună afirmaţia mea... care e un fel de mărturisire lăudăroasă... deci constaţi citind şi gata, căci dacă ţi-aş fi zis: ''Să ştii că respectivul are dreptate'', atunci tu puteai să cercetezi faptele lui şi viaţa lui şi să ajungi prin truda ta pentru a şti la înţelepciunea împlinirii căci ai ascultat porunca '' să ştii!'', poruncă ce se putea împlini printr-un minim efort de ascultare ca să faci binele, nu şi răul, deci era un imperativ ce se putea împlini... de cei ce voiesc, cu credinţă.”

Comentariu la acest citat : Vorbă multă, sărăcia omului. Niciodată verbul "a şti" nu apare, la persoana a II-a singular -nici la modul imperativ şi nici la modul conjunctiv (aşa cum pretinzi tu că apare în acest text, deşi să ştii că este tot la imperativ!!) - în forma “să şti” , ci întotdeauna în forma “să ştii”.

Alt citat:

“- cel mai mare vrăjmaş este păcatul;
- cel mai mare vrăjmaş nu este păcatul ci necredinţa;

şi deci nu e cum ai trunchiat mătăluţă, ca o găgăuţă, ...
Deci nu a fost o negaţie ...

-m-aş păcătui
-nu numai că m-aş păcătui ci m-aş fi complet necredincios “

Comentariu la acest citat : Dacă adaugi de la tine particula “numai” şi o pui acolo unde nu era, atunci transformi negaţia “nu” în afirmaţia “nu numai”; deci cine se ţine de şmecherii ca să “demonstreze" că albul este negru?

Chiar dacă trunchiezi propoziţia în cauză, negaţia tot rămâne: "vrăjmaşul NU este păcatul, CI este altceva decât păcatul: este necredinţa".

Alt citat:

“E simplu dacă chiar vrei să pricepi corect şi nu numai să scri corect. ... nu vreau să vă jignesc. ...De atâta grămătic să ştii că o să ajungeţi proaste grămadă!”

Comentariu la acest citat: Iar tu vrei să faci pe deşteptul, dar nu reuşeşti. Nu se scrie “să scri corect” ci “să scrii corect”. Nu vrei să jigneşti, dar te străduieşti, şi de data aceasta reuşeşti.

Mai pune totuşi mâna pe gramatică, e cazul.

Tu te pricepi ce spui? Păi dacă nici pe tine nu te poţi pricepe cum ai vrea să pricepi pe alţii? Căci de aici nu rezultă decât trufie şi frustaj:

''Comentariu la acest citat : Vorbă multă, sărăcia omului. Niciodată verbul "a şti" nu apare, la persoana a II-a singular -nici la modul imperativ şi nici la modul conjunctiv (aşa cum pretinzi tu că apare în acest text, deşi să ştii că este tot la imperativ!!) - în forma “să şti” , ci întotdeauna în forma “să ştii”.''

1.''Vorbă multă, sărăcia omului. '' Păi vorbesc mult că unde nu e nici Dumnezeu nu cere,

2.''Niciodată...'', niciodată să nu spui niciodată... ca să nu păţeşti ca sf. Petru care şi-a amintiti abea după ce a cântat cocoşul de două ori că s-a lepădat de trei ori... şi deci nu are nici o justificare pentru invocarea regulii tale absurde!.. când textul meu era tocmai concludent că nu-ţi ceream nimic, nici imperiativ şi nici conjunctivitiv, fiindcă era şi e evident că n-aveam şi n-am cui. Babelor surde în biserică nimeni nu le predică de două compătimii de ori...

3. Vouă nu vă iese logica fiindcă lucraţi numai cu excluziunile necruţătoare şi dispreţuitoare ca şi cum un text al Domnului ar exclude alt text tot al Domnului, căci voi n-aţi priceput nici până azi că nimic din legea şi proorocii nu v-a trece până nu se vor plini toate: ''Cerul şi Pământul va trece dar Cuvintele Mele nu vor trece...'' deci cu atât mai mult Cuvântul Lui Dumnezeu nu va trece.

4. Păi cum o să rămână negaţia? din propoziţiuniune? Păi ar fi negaţie doar dacă ai scoate-o din context, dacă ai vrea să umblii cu contrioversa ca o mare contrioversată, şi abea atunci ciuntindu-ţi chipul Domnului, atunci ai ''pricepe'' că e negaţie, şi ai ''pricepe'' aşa doar ca să poţi acuza... pe alţii de ceea ce vrei dumneata... de exemplu : că Domnul e rău şi că e mincinos... şi că noi suntem fraieri... dacă credem şi urmăm pe Dumnezeu prin maimarii prooroci.


Nu ţi-am spus că pierd mereu timpul cu voi, sancho? Ce să-i faci... necazul nu vine niciodată singur, că de aia e scris că dacă mulţumeşti în necazuri, abea atunci vei găsi mare folos... spre mântuire, căci nădăjduieşti că vei fi scos din ele nu prin puteroareaoarea ta.

(Şi m-ai citat şi absurd căci ai pus trei puncte, de parcă ar fi fost ale mele punctele şi nu se mai înţelege citatul ci e trunchiat şi spurcat cu lene fiindcă ar fi trebuit să pui aşa [...] dacă tot ai fi vrut să trunchezi rezultanta logicii:

Deci nu a fost o negaţie aşa cum ochiulhulul tău rău nu vrea să audă, pentru ca să acuze, ci a fost desconspirarea poftei rele a omului rău şi necredincios şi ştiinţific:
-m-aş păcătui
-nu numai că m-aş păcătui ci m-aş fi complet necredincios;


şi ''Vorba multă e sărăcia omului'', e a nu ă, şi poate ai vrut să zici deci dar ai pus deşi ''aşa cum pretinzi tu că apare în acest text, deşi să ştii că este tot la imperativ!!'', sau nu mai puneai că. Dar tu probabil vorbeşti numai la imeriativ!.. fireşte, cum altfel, imperiul contraatacă... şi la final o păţeşte rău de tot.)