mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (I)


Liderii pucioşi pretind că la Pucioasa este în desfăşurare continuă o “a treia venire (în duh) a Domnului Iisus Hristos”, Care Îşi pregăteşte prin ea o “a patra venire”. Abia această “a patra venire” va fi acea revenire în trup, înconjurată de mare slavă, de lumină şi de nor de îngeri, despre care ne vorbeşte şi Scriptura, care însă numără mai agale şi ne spune despre ea că va fi abia... a doua venire!!

Dar cum se pot explica aceste neconcordanţe stridente faţă de cunoscutul mesaj biblic? Liderii pucioşi încearcă să-şi legitimeze prin alegaţiile lor o pretinsă legătură tainică între ei şi Dumnezeu, stabilită şi consolidată de peste cincizeci şi cinci de ani încoace, legătură asimilată de ei cu “a treia coborâre a Domnului pe pământ”. Ei mai pretind că această “coborâre” a “Domnului” (care tot coboară şi iar coboară din cer, de prin anul 1955 încoace, dar coborârea Lui nu se mai termină) are loc nu numai în “gădinile suspendate” de la Pucioasa, ci şi “în mai multe locuri” de pe teritoriul “judeţului şfânt” Dâmboviţa. De asemenea, foarte important este faptul că această pretinsă “coborâre” nu are loc cu întreaga fiinţă a lui Hristos, ci numai cu o anumită parte a ei; fără trup, ci numai “în duh şi în cuvânt”:

“... O, copiii Mei, am venit a treia oară. Prima dată am venit şi am făcut om şi tot ce se vede şi am pus o hotărâre să o păzească, să fie bine de el şi de toţi urmaşii lui, şi au greşit. Am venit a doua oară, în trup. M-am născut cu trup din Fecioară. Am trăit pe pământ, te-am învăţat ce să faci să moşteneşti împărăţia cerurilor, te-am vindecat de toate suferinţele ce le aveai tu, care ai crezut şi ai venit la Mine. Sub ochii înaintaşilor tăi am făcut minuni ca să-i încredinţez de toată nădejdea ce trebuia s-o aibă şi ei, şi voi. Iată, am venit a treia oară. Acum sunt în Duh, şi M-am pogorât în mai multe locuri, să vă îndemn la viaţă şi trăire curată şi sfântă, că e gata să se sfârşească totul şi vă prinde moartea aşa cum sunteţi, pe calea cea largă, cu toate răutăţile: necredinţa, vrajba, ura, mânia, mândria, desfrâul, curvia cea mai rea ca la păgâni.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 22 iunie 1957)

Ce trebuie înţeles din această “a treia coborâre a lui Hristos în Duh”? Ce sau cine este “Duhul lui Hristos” la care fac referinţă pucioşii în acest text?
Există aici trei variante posibile de “coborâre în duh”, dar care se exclud reciproc; paradoxal este că pucioşii le abordează pe toate lăsând impresia că la ei toate sunt posibile şi chiar perfect valabile şi autentice:

A)- fie este vorba aici despre a doua Persoană a Dumnezeirii, adică de Duhul Sfânt, care împreună cu Tatăl şi cu Fiul alcătuiesc fiinţa lui Dumnezeu

B)- fie este vorba de duhul lui Hristos în sens de entitate spirituală care împreună cu trupul alcătuieşte Persoana lui Iisus, şi care I-a însufleţit trupul Său, mai întâi la naşterea Sa din Fecioara Maria, şi mai apoi la Învierea Sa din morţi.

C)- fie este vorba de alte duhuri care se pretind a fi duhuri de sfinţi sau de oameni decedaţi în anii din urmă şi care vorbesc în numele lui Hristos sau alături de Hristos.

Să le analizăm pe rând:

A. În primul caz, în care este vorba de Duhul Sfânt, respectiv de Una dintre cele trei Persoane ale lui Dumnezeu, atunci pucioşii intră într-o contradicţie majoră cu Sfânta Scriptură. Aceasta ne învaţă că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi este trimis pe pământ Apostolilor (şi apoi urmaşilor lor, episcopi şi preoţi, prin continuitate harică) de către Fiul, începând cu a Cincizecea zi de la Înviere; de atunci încoace El este nedespărţit de Biserica lui Hristos, pe care neîncetat o mângâie în încercări, o ocroteşte şi o povăţuieşte în dreapta credinţă. În schimb, pucioşii ne învaţă că Duhul Sfânt purcede de la Fiul şi că este trimis pe pământ Verginicăi (şi apoi la succesoarele ei la şefia sectei pucioase) de către Fiul, începând cu anul 1955; de atunci încoace El este nedespărţit doar de Biserica Pucioşilor, căreia îi dictează de peste cincizeci şi cinci de ani o nouă Evanghelie a lui Hristos, denumită de ei “Cuvântul lui Dumnezeu”:

“Verginico, trebuie să înţelegeţi cu toţii că Eu vă vorbesc vouă. Deci prin acest cuvânt să înţelegeţi pe Fiul lui Dumnezeu şi pe Tatăl, adevăratul Dumnezeu. Iar gura Lui prin care grăieşte cuvintele pe care voi le auziţi este Sfântul Duh. Şi să ştiţi cu toţii căci gura Domnului grăieşte aceste cuvinte pe care voi le auziţi. Adică Duhul Domnului, pentru că Sfîntul Duh se numeşte: gura lui Dumnezeu şi Fiul este Cuvântul. Am venit asupra rămăşiţei lui Israel, să îl călăuzesc la tot adevărul…” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 10 mai 1972)


De aici rezultă că, deşi gura care pronunţa cuvintele mesajelor pucioşeşti era gura Verginicăi, noi trebuie să credem că era concomitent “gura lui Dumnezeu”, gură care de fapt “era Sfântul Duh”. Aşadar apare ca inevitabil următorul silogism, încărcat la refuz de prăpăstii:

a) Cuvântul este Fiul lui Dumnezeu , dar este totodată şi Tatăl;
b) Fiul este Cuvântul;
c) Sfântul Duh se numeşte - deci este - gura lui Dumnezeu din care purcede Cuvântul; dar Cuvântul ieşea din gura Verginicăi; deci gura Verginicăi era gura lui Dumnezeu.
d) Înseamnă că gura Verginicăi era Duhul Sfânt, căci Duhul Sfânt este gura lui Dumnezeu (vezi pct.c)) ; iar prin gura ei ieşea Cuvântul, adică Fiul (vezi pct.b)), dar şi Tatăl (vezi pct.a))
e) Deci, atât Fiul cât şi Tatăl ieşeau din gura Verginicăi, adică din Duhul Sfânt.
f) Rezultă că atât Fiul, cât şi Tatăl, purced din Duhul Sfânt, ceea ce este o erezie.


Această erezie este modificată în mai multe rânduri, prin mesajele pucioşeşti. Ultima versiune a ereziei pucioşeşti a purcederii este aceea că Fiul nu mai purcede de la Duhul, ci de la Tatăl:

“– În cor de Duh Sfânt rostim cuvânt, Doamne, căci Tu ne-ai îmbrăcat pe noi în Duhul Sfânt, în puterea cea de sus după ce Te-ai dus la Tatăl prin învierea şi prin înălţarea Ta apoi iarăşi în Tatăl, din Care purcezi şi prin Care Te slăveşti, slăvindu-L pe El întru Tine”( 3 mai 2009)” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

În plus, deşi Scriptura spune clar că “Duh este Dumnezeu” (“Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.” - Ioan 4,24; Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.”- 2 Cor. 3,17) , totuşi “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa învaţă că şi Tatăl Ceresc are trup, din care purcede trupul Fiului:

“Eu sunt trup din trupul Tatălui ceresc” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7 august 1978.)