Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

[zaharia_2009]

În prealabil postat de anna21

Acum voi fi directa.

Nu ma refer la scopul propus al threadului, ci la ce se intampla in fapt.
Scopul poate fi nobil, foarte bine.. dar ce se posteaza ne reflecta pe noi in detaliu.
Foarte bine ca-l iubiti pe Adrian Paunescu, dar mie acest thread mi-a dat mult de gandit.

Ma gandeam la cei morti din familia mea: bunicii mei care ne-au iubit si ne-au crescut cu sacrificii (bunica mergea cu doua carje, dar asta nu a impiedicat-o nicicand in munca.. avea patru clase, ca afost data slujnica de mica si nu a avut mai multa scoala, dar era foarte inteleapta si rabdatoare).. ei bine, bunicii mei la batranete au trecut la baptisti.. (comunitatea baptista era f mare in acel sat, si chiar erau oameni saritori, milosi etc..).
Ei bine, eu pe bunicii mei nu-i pot pune la Sf. Liturghie.
Nu cred ca-i iubesc destul ca sa ma rog destul pentru ei ca sa-i ierte Dumnezeu. Rugaciunil mele sunt scurte si jalnice. Milostenia este si ea putina (ca sa fim seriosi, milostenie inseamna angajament sufletesc, nu bani aruncati saracului). Sunt neputincioasa, vad cu groaza ca un lucru bun nu pot face pentru ei ca sa-i ajut de aici pentru simplu fapt ca eu nu am credinta necesara...

Si atunci sa am pretentia sa fac ceva pt un strain? Ar fi un orgoliu nebunesc, zic eu. Eu nu-mi vad masura?
Cum stiu eu cum a trait el ca sa-l trec la Sf. Liturghie, alaturi de Sf. Maica a Domnului si de sfintii lui Dumnezeu? Nu ar fi ca o uraciune, daca omul era ne-crestin?

Sunt intrebari foarte serioase.

Ma joc eu de-a crestinismul si sunt "marinimoasa" batandu-mi joc de ceea ce inseamna Sf. Liturghie?

Cu toate ca am spus ca ma voi opri si voi renunta la acest topic , totusi postarile de ultim moment m-au facut sa revin cu o reflectie aratind astfel folosul iubirii fratesti , atunci cind exista si se manifesta ca atare .
Desi incepem sau sfirsim postarile noastre cu cuvintul ,,SINCER" asta nu si insemna ca si suntem chiar asa , ba din contra la orice om normal si educat aceasta precizare are efectul tocmai invers, de a crea indoieli . Pt. acest motiv nu voi folosi adaugiri nefiresti interventiei mele ci ma voi marturisi pur si simplu , atit pt. fratii si surorile de -a drepta threadului cit si celor de-a stinga . Iar de nu vor sa citeasca sau sa citeasca dar sa aibe probleme legate de intelegere le marturisesc ca nu ma mihnesc !
Parerea mea asupra subiectului mi-am spus-o clar si inca pe deasupra apreciez deosebit postarea sorei Anna21 ca fiind realista si motivata puternic duhovniceste si canonic. Acolo unde este Hristos chiar daca ar fi ceva pe alaturi, paleste ... vedeti postarea mea despre cele 2 ocale ale aceluiasi suflet . Orice lucru din lumea aceasta poate fi bun, grozav, sublim, sa ne placa pina ajunge sa ne livreze ,,pacea genomica" dar atunci cind il pui alaturi de Hristos paleste ! Dar de, paleste pt. cei care cu adevarat il cauta pe Hristos !
Restul este trafic, stress de ,,stat la pinda cu glontul pe teava" (aici are dreptate Om Bun !) , insiruiri de juraminte si sinceritati , polemici de prost gust sau cum a mai spus un alt user (Traditie !) atitudine de ,,domnul pedagog".
Pot fi cit de multe , ele nu agaseaza si nu astenizeaza decit pe cei care-si pun sufletul in tot lucrul care nu merita .
Deranjeaza insa parerile gresite si mai ales grabite (din necunoastere reala dar vorbire fara rost !) ale surorilor care au fost primite cu inima deschisa iar ele, din multa iubire si iertarea care se tot vehiculeaza si se hlizeste la toate colturile de thread, inteleg sa menajeze prin silnicie ! De, asta este intelegerea lor ! Buna intentie dar rea finalizare !

Dar impotriva acestor atitudini ,,sincere" si mai ales ,,bine intentionate" sunt cele ale surorilor intru duhul marturisitoare care cu sau fara voie sunt mult sustinatoare . Si ca sa le arat lor, si sa le multumesc pt. inima curata, ce poate insemna gestul lor pt. mine am sa istorisesc o intimplare petrecut in anul 1950 in puscaria de la Pitesti .
Intro celula de 40 de detinuti , 36 dintre ei au fost maltratati incit pt. a nu muri si-au facut autodemascarea si si-au spalat creierele devenind oameni noi ! Era unul care incasase multe batai, f. multe batai dar totusi nu cazuse, nu isi facuse autodemascarea . Se numea Take Rodas si incepuse sa il bintuie ideea de a-si face si el autodemascarea pt. a evita mortea prin bataie .Intro zi chiar era hotarit ! Si cum se gindea el iata ca se deschise usa celulei , intra Turcanu si se adreseza direct unui student :
- Tu de ce nu ti-ai facut pina acum ma autodemascarea ? Acesta i-a raspuns :
- Ba mi-o fac domnule Turcanu dar m-am gindit ca daca domnul Rodas...
- Aaaa, Rodas, tot tu esti de vina ? ia vino incoace ! Si a inceput si l-a batut pe Take cu o coada de lopata peste tot pe unde apuca pina l-a lesinat .
Cind s-a trezit din lesin acesta a inceput sa se roage : Domne, iata-ma ca m-am gindit sa renunt si sa cedez , nu am crezut ca cineva se intareste cu mine ... iarta-ma ca am vrut sa renunt !

Asemanator acestei povesti si eu am vrut sa renunt de multe ori si sa ma retrag de pe forum dar de fiecare data trimitea D.zeu cite o sora care sa ma intareasca si sa ma faca sa merg mai departe .
Tuturor acestor surori le multumesc din inima mea ticaloasa si incurcata in multe feluri de pacate si le cer iertare !