Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

În prealabil postat de Grabriella

Sunt radical

Sunt radical
mai precis
sunt pentru păstrarea
unui just raport
între minciună şi adevăr,
între eroi şi eroi,
între plus şi minus,
sunt radical,
mai precis,
mi-e silă de demagogia socialistă
mai tare decât de
demagogia burgheză
pentru că o simt
apăsându-mă cu mult mai de aproape.

Sunt radical,
cred că nu e bună legea
care te condamnă mai grav
dacă ucizi un urs
decât dacă ucizi un om,
ba mai mult,
te condamnă mai grav
dacă vorbeşti,
dacă ai opinii,
decât dacă ucizi.

Sunt radical
adica îmi închipui
că dacă ecuaţia
"poporul ne-a ales,
vorbim în numele poporului,
guvernăm în numele poporului,
construim socialismul
cu oamenii şi pentru oameni,"
este adevărată,
nu e corect
să-i distrugi omului
casa, oraşul sau satul,
fără să-l întrebi pe om;
zece elevi au declarat la şcoală,
când i-a întrebat dirigintele
ce fapte bune au săvârşit,
în ziua aceea,
ca au ajutat o bătrâna
să treaca strada
dar de ce asa de multi,
s-a mirat dirigintele
pentru ca bătrâna
nu voia să treaca strada
au raspuns ei.

Cam asta ar fi situaţia
sunt radical
şi o privesc în fata,
dacă bătrâna nu vrea să treaca strada
e greu să te lauzi
ca eşti cel mai bun dintre oameni
pentru ca o obligi
să traverseze,
şi lucrurile stau chiar asa,
bătrâna nu vrea
să treaca strada.
bătrâna nu se afla pe strada
nici nu exista strada,
şi bătrâna nici nu e bătrâna.
ci o tara emotionata
ca va trebui să traverseze.

Sunt radical,
adica mi-e groaza
de remuscarile
care nu mai pot salva nimic,
mai ales viata
care şi asa se incapaţineaza
de câteva generaţii incoace
să se duca în... mă-sii.

Sunt radical,
îmi plac prunele, piersicile,
marele veraţice, libertatea,
femeia, granitele istorice,
şi strugurii tamiiosi.

Sunt radical,
as putea dicta un poem
şi de la un telefon public,
dar tot radical sunt
şi mentionind
ca n-aş putea face aceasta
decât dacă şi cea
careia îi dictez ar avea telefon.

Sunt radical,
cred ca Maresalul Ion Antonescu,
dacă ar fi rejudecat
de un tribunal impartial,
ar putea fi declarat
fără rezerve,
erou al Romaniei post-mortem
şi martir universal,
măcar după lectura
Pactului Ribbentrop-Molotov.

Sunt radical,
cred în valoarea frunzei de varza
aplicata pe lucrurile dureroase
ale corpului.

Sunt radical,
nu cred să existe
înger mai urât
şi demon mai frumos
decât omul,
si, mai mult decât atât,
nu cred să existe
accident mai rodnic
şi lege mai contrariata
decât omul.

Din mine insumi
şi din ceilalti
extrag radacina patrata
şi observ ca nu e decât apa,
apa în stare de gândire,
apa cu suflet şi cu virtejuri,
apa într-o nevindecabila formula chimica.

Sunt radical,
când ploua
şi când ninge
ştiu ca e vorba
despre mine,
despre apa care sunt.

(Adrian Paunescu 1 august 1988)

Multumim, Gabriela pentru reimprospatarea memoriei, si multumesc si celorlalti care inteleg altfel valoarea umana... Din pacate, tocmai cei care ar trebui sa citeasca pentru a-si forma o opinie pertinenta, refuza cu indaradnicie orice informatie vine in contradictie cu parerea lor. Pentru ei nu e loc de "dar daca", ci numai de "IIEU AM DREPTATE!"

Daca
"poporul ne-a ales,
vorbim în numele poporului,
guvernăm în numele poporului,
construim socialismul
cu oamenii şi pentru oameni,"
este adevărată,
nu e corect
să-i distrugi omului
casa, oraşul sau satul,
fără să-l întrebi pe om;

In acest sens (ca si in sanatate sau invatamant) Paunescu s-a implicat atat de mult incat unii ii prevedeau un sfarsit tragic. Nu stiu daca Dumnezeu l-a aparat, sau cineva din vechea conducere il tinea in brate (probabil Nicu Ceausescu...) Altii faceau doar aluzii: Ana Blandiana cu "Arpagic", sau Dinescu de care eram inebunit in acei ani si-i recitam parodiile pe la chefuri, dar care chiar dezidenti fiind, au ramas niste artisti ce si-au pierdut farmecul daca n-au mai avut ingradirea fizica... Paunescu vorbea direct si... publica tot ce scria...
Sa spun acum ca a tacut si s-a complacut in minciuna, nu pot fiindca am trait acei ani cand nu-mi venea sa cred ochilor cand citeam astfel de versuri...
Cine nu intelege ce este in sufletul unui taran caruia i se spune sa-si adune gospodaria in valize si sa se mute intr-un bloc insalubru, fara apa curenta si fara toaleta, sa stea la o parte. Parintii mei au trait un astfel de cosmar cand au inceput sa li se masoare gradinile si sa se faca proiecte in vederea crearii Omului Nou. Paunescu, rugat fiind, a intervenit si a salvat cateva sate de la astfel de orori. A popularizat terapia naturista si a salvat vieti omenesti doar prin faptul ca era acolo ca om de legatura intre cel care avea disperata nevoie sa-si salveze tatal, fratele, prietenul si oameni care erau cunoscuti doar in mediu restrans la cateva sate imprejur pentru ceaiurile lor vindecatoare... A ajutat copii saraci dar inteligenti si dornici sa faca ceva in viata; a lansat talente care multumesc lui Dumnezeu ca au avut sansa sa intalneasca un astfel de om... I-am auzit vorbind pe Radio-Romania Actualitati in dimineata mortii sale, si-mi dadeau lacrimile de emotie... Nu pot sa ma sterg la fund cu opinia lui Tudor Gheorghe, si-l consider si pe el un alt barbat sensibil pe care nu-l vom pretui decat dupa ce va muri...
Cand vad atitudini de haita in randul oamenilor, si nu oriunde, ci intr-o zona unde ar trebui sa ne asteptam la blandete si intelepciune, raman cu acel gust amar care pare sa nu se mai termine niciodata. Si cand te gandesti ca astfel de reactii sunt cu miile in tara noastra, numai asa, ca semn al ignorantei nationale!...