Despre desfranarea intre sot si sotie

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

Eretic nu este acelasi lucru cu necredincios.
Dar, oricum, subtila aluzie. Se inscriu pe o linie a delicatetei generale in tratarea problemelor.



Nici nu stiu de unde sa incep.
Nu stiu daca are rost sa vorbesc despre meritele sotului meu.. ca intr-adevar nu se poate compara cu portarul.
1. Vad ca nu a murit mitul bogatiei medicilor. Eu nu cred ca in ziua de azi vreun student la medicina mai viseaza sa se imbogateasca. Daca vrei cifre.. iti dau pe privat, sa nu iscam noi discutii penibile.

2. Sotul meu necredincios este mai bun decat mine si nu o spun din falsa smerenie sau mai stiu eu ce. E un fapt. Daca are pacatele lui.. alea Dumnezeu i le va socoti, de va vrea.
In tara in care traiesc, medicul este prins intre procesele de malpraxis si politicile sistemului de asigurari sociale, astfel incat are putina libertate in profesarea onesta a meseriei sale. A avea grija de pacienti este de multe ori un act de curaj. Cazuri exista variate, dar pt ca nu necesita multe detalii medicale, ma voi referi doar la situatia in care sotul meu a taiat o gravida in sala de consult (deci nu in sala de operatie, fara sterilizare ca la carte si cu anestezie locala, ceea ce nu s-a mai vazut in acel spital!) pentru a-i salva copilul. Nu pot spune ca l-a felicitat cineva, dimpotriva., daca ceva ar fi mers rau nu mai profesa in ziua de azi. Si sunt multe alte situatii..

Dar bineinteles NU se compara cu iubirea genuina a portarului care in reveria lui SIMTE poate cuprinde intreaga umanitate in dulcele fior al dragostei. Nu este intrecut poate decat de nea Gicuta de la carciuma care si el SIMTE ca iubeste cu patos toata omenirea dupa al doilea pahar.

Meritele sotului tau aici pe pamant, care il face sa nu se compare cu portarul, nu inseamna nimic in fata judecatii lui Dumnezeu, daca nu exista credinta in Dumnezeu.
Si , atunci cand vorbim de suflet, si de fapte de credinta intru mantuire, altele sunt masurile cu care se masoara, nu meritele profesionale in lumea asta. Nu cate scoli ai , ce functii ai , daca ai procese de malpraxis sau nu, sau ce politici are sistemul de asigurari nu stiu ce tara.
Nu contest meritele unui medic care salveaza vieti omenesti dar spun ca nu meseria de face mai bun decat alti oameni in ceea ce priveste mantuirea. Si ca exista oameni buni , credinciosi si iubitori de semeni si printre cei care nu au zece facultati.
Aluzia cu nea Gicuta si al doilea pahar este cat se poate de josnica. Pentru ca eu nu am vorbit niciodata de Gicuta de la birt si nici nu am spus ca alcoolicul e mai credincios sau mai bun.
In schimb tu spui ca necredinciosul e mai bun decat credinciosul . Si te citez:
``Sotul meu necredincios este mai bun decat mine si nu o spun din falsa smerenie sau mai stiu eu ce. E un fapt.``
Si tine cont ca tu ai spus ca esti putin credincioasa.

Te mai citez: ``iubirea genuina a portarului care in reveria lui SIMTE poate cuprinde intreaga umanitate in dulcele fior al dragostei.``

Deci toti cei care stau cu bisturiul in mana sa scoata copilasi din burtica sunt cu mult mai sus decat ceilalti oameni bietii care au o iubire ingenua , contemplativa fara fapte reale. Totul raportat la credinta. ca despre asta era vorba aici. Hm.
Atunci care este parerea ta despre isihastii nostrii ortodocsi care stau in chilia lor izolata si se roaga pentru toata lumea inclusiv pentru necredinciosi aici incluzand si pe sufletul sotului tau. si acestia au iubiri ingenue?
Ma rogi sa nu iti mai scriu. Vezi tu, aici e liber, fiecare isi spune parerea, asa cum o faci si tu, asa fac si eu.

Daca crezi ca sotul tau se poate mantui si ca va fi judecat mai usor in fata lui Dumnezeu, pentru ca e necredincios, doar pentru ca in aceasta scurta viata aici pe pamant a salvat vieti omenesti, te inseli amarnic. E ca si cum te-ai imbata cu apa rece. E necredincios si nu face nimic in acest sens. si asta spune tot.


Pacatul necredintei asa cum e expus in http://www.sfaturiortodoxe.ro/pacate/credinta.htm

``PĂCATUL NECREDINTEI

Foarte multi oameni, datorită unor mari necazuri pe care le au în viată si lipsei de experientă si practică bisericească, cad în necredintă sau, mai mult, unii chiar ajung la sinucidere. Pentru o persoană care nu crede în existenta lui Dumnezeu, viata nu are sens. Este foarte greu când cineva excelează în această atitudine de respingere a bunătătii divine. Sunt momente si momente în viată. Ispita satanei îi împinge pe unii să nu mai creadă în Dumnezeu. Bine ar fi să se întoarcă, să-i lumineze Dumnezeu si să-si observe păcatul. Bunul Dumnezeu, în orice moment, ca un părinte asteaptă să ne întoarcem si să-i recunoastem paternitatea. Cei care îmbătrânesc în necredintă sunt de compătimit. Credinta este un reazem, un sprijin, o sperantă, un ajutor efectiv pe care-1 simti doar dacă nu-i alterată simtirea, este un sens al vietii noastre pământesti. Ce rost ar mai avea viata noastră, ce rost ar mai avea ratiunea noastră care ne face să fim stăpânitori ai acestei lumi dacă nu credem în Dumnezeu?! Necredinta în Dumnezeu este o autoîntunecare, o autoîndobitocire. Animalul nu are minte, însă omul o are si nu o valorifică cum spune psalmistul David: „Omul, în cinste fiind, n-a priceput si s-a alăturat dobitoaceler celor fără de minte" (Ps. 48, 12). Aceasta este dorinta lui să se asemene animalelor celor care nu au minte. Toată viata trebuie să luptăm cu gândul ce ne vine referitor la necredinta în Dumnezeu si să-l alungăm. La acest păcat al necredintei ajung cei ce nu au o educatie religioasă din copilărie, cei care nu au un exemplu de credintă în familie (părinti necredinciosi sau indiferenti), cei care nu au nici o tangentă cu Tainele Bisericii etc.``

Inca odata imi pare rau de tine.