Solutie contra avort!

[GheronIosifIsihastul]

În prealabil postat de Rearbottoms

Cred ca glumesti.. Din cate stiu s-au facut si studii, dar lasandu-le la o parte. Tu nu esti tot om? Cum esti/erai la 18-22 ani? N-ai avut nicio relatie sexuala? Si nici *n-ai facut una mica*? Nu? Si-a fost bine? Ai avut o prietena? Ai iubit-o? N-ai simtit ca vrei ceva mai mult de la ea? Te-ai abtinut? Ai plans apoi? A fost bine?

Si pot sa tot pun intrebari dar ti le pui si singur si raspunsul tot singur ti-l dai.

Nimeni n-a zis ca trebuie sa faci sex doar pentru ca .. trebuie. Treaba asta vine de la sine, si abtinerea e nesanatoasa si creeaza o stare de frustrare. Risti sa vrei sa te izolezi, devii antisocial etc. Pentru ce? Doar asa ca sa negam ceea ce suntem? Suntem oameni.

Ca sa nu mai vorbim ca o relatie nu prea poate sa dureze daca nu exista si acel act... Decat in cazul in care stati amandoi si plangeti in fiecare zi pe tema asta. Si suferiti. Pentru ca nu puteti sa faceti ceva pentru care ati fost proiectati.

Dimpotriva! astazi traim o permisivitate sexuala fara margini si paradoxal s-au inmultit bolile psihice! Trupul daca vrei poti sa-l stapanesti, cu putina infranare si cu rugaciune.. Sincer nici eu nu credeam intr-o perioada ca se poate dar mi-a aratat Dumnezeu linistea curatiei si acum stiu nu doar ca se poate ci si cata bucurie, pace, liniste, fericire, bucurie aduce abtinerea de la acest pacat! Pai zice Cuviosul Nicodim Aghioritul in cartea sa geniala numita "paza celor 5 simturi" pe care o recomand cu draga inima, zice asa: ca pofta pacatului imediat ce ai implinit-o te intuneci si te tulburi si regreti si te umpli de tulburare si de durere.. Pe cand abtinerea in curatie, mentine mintea vesela pururea si bucuria asta nu se preschimba in intristare niciodata, dimpotriva, ea creste la nesfarsit pana cand trupul tau devine, cum spune Maica Siluana, alauta a Duhului Sfant!
Iti doresc si tie robot man sa cunosti acestea pe cat se poate.. Indrazneste, iti spun, nici eu nu credeam ca e cu putinta cu atatmai mult nu banuiam ca implinirea pacatului este de fapt starea iadului.. "ia-ma, consuma-ma, este o tesniune teribil de chinuitoare de care cel ce sta in ea nu-si mai da seama.. abia cand se elibereaza isi da seama in ce iad a zacut.. Si asa cum pisica linge lama ctitului ca a avut putin unt pe ea si apoi ajunge de-si linge si-si bea propiul sange indulcindu-se cu el, asa e si cu pacatul trupesc pentru cei ce-l savarsesc..
Va doresc tuturor, curatie ,cumpatare si Duh Sfant!

[Donna24]

În prealabil postat de GheronIosifIsihastul

Dimpotriva! astazi traim o permisivitate sexuala fara margini si paradoxal s-au inmultit bolile psihice! Trupul daca vrei poti sa-l stapanesti, cu putina infranare si cu rugaciune.. Sincer nici eu nu credeam intr-o perioada ca se poate dar mi-a aratat Dumnezeu linistea curatiei si acum stiu nu doar ca se poate ci si cata bucurie, pace, liniste, fericire, bucurie aduce abtinerea de la acest pacat! Pai zice Cuviosul Nicodim Aghioritul in cartea sa geniala numita "paza celor 5 simturi" pe care o recomand cu draga inima, zice asa: ca pofta pacatului imediat ce ai implinit-o te intuneci si te tulburi si regreti si te umpli de tulburare si de durere.. Pe cand abtinerea in curatie, mentine mintea vesela pururea si bucuria asta nu se preschimba in intristare niciodata, dimpotriva, ea creste la nesfarsit pana cand trupul tau devine, cum spune Maica Siluana, alauta a Duhului Sfant!
Iti doresc si tie robot man sa cunosti acestea pe cat se poate.. Indrazneste, iti spun, nici eu nu credeam ca e cu putinta cu atatmai mult nu banuiam ca implinirea pacatului este de fapt starea iadului.. "ia-ma, consuma-ma, este o tesniune teribil de chinuitoare de care cel ce sta in ea nu-si mai da seama.. abia cand se elibereaza isi da seama in ce iad a zacut.. Si asa cum pisica linge lama ctitului ca a avut putin unt pe ea si apoi ajunge de-si linge si-si bea propiul sange indulcindu-se cu el, asa e si cu pacatul trupesc pentru cei ce-l savarsesc..
Va doresc tuturor, curatie ,cumpatare si Duh Sfant!

Te cred...pur si simplu...pt k simt! Pacatele ne coplesesc, ne inving de multe ori...dar daca am vrea cu adevarat, am razbate! Dumnezeu nu ne lasa la greu...tb doar sa avem dragoste, credinta si nadejde. Vorbesc eu...care sunt doborata de pacate, care nu mai am indrazneala sa cer iertare, sa ma rog macar...mi-e prea rusine, desi stiu k sunt o fiica risipiroare... Am dus cu mine un pacat greu timp de 8 ani...cel al desfranarii. Si l-am taiat din radacini din dragoste pt fiul meu pe care-l purtam in pantec! uneori ma ispiteste cel rau..., dar tot din iubire pt copilul meu...raman puternica! mi-e frica de Dumnezeu...Insa tot intr-o mocirla ma zbat, caci am scapat d-un pacat, dar mai am multe si grele...Insa, fara a ma mandri, DEPARTE DE MINE GANDUL ASTA!, am o licarire de bucurie, de multumire k am invins totusi un pacat. Acum mi-e scarba...si-atunci mi-era, dupa ce il savarseam. Dar simt totusi k m-am eliberat de o povara grea! Pana acum m-a intarit Dumnezeu sa nu recad...insa mai am de luptat...cu mine insami!
Iarta-mi indrazneala de a-ti scrie, dar m-am bucurat sa gasesc pe cineva care sa-mi intareasca convingerea k se poate dobori pacatul! Asa k te simti eliberat? asa k esti park mai usor? roaga-te pt mine...o necunoscuta, sa ma pazeasca Domnul de propriile-mi slabiciuni!

[T E O L O G U L]

A vorbi despre avort înseamnă a ne referi, potrivit moralei ortodoxe, la cel mai mare păcat pe care îl poate săvârşi cineva în lume. La începutul creştinismului, trei păcate erau considerate a fi cele mai grave: apostazia, uciderea şi desfrânarea. Avortul se pare a fi sinteza acestor trei păcate laolaltă şi încă ceva mai mult. E ultima pecete a condamnării la dispariţie a iubirii conjugale. În înţelepciunea Sa negrăită, Dumnezeu a hotărât ca un prunc, înainte de a vedea lumina zilei, să petreacă vreme de nouă luni în sânul maicii sale. Acest sân îi este adăpost şi hrană, pavăză şi mijloc de aparare în faţa oricărei primejdii. Trupul mamei, sânul matern, este, fară îndoială, cel mai sigur loc ce poate ocroti o fiinţă umană. E şi templul iubirii celor doi soţi. Căci asemenea unei providenţe divine, acest sân oferă, aşa cum se exprimă profetul Isaia, „un loc de scăpare în încercări, un liman în vremea furtunii şi o umbră în plină dogoare” (XXV, 4). Dar mama, căreia i s-a încredinţat ocrotirea copilului, îşi trădează această îndatorire, care îi revine prin căsătorie, omorându-şi propriul ei odor. Uciderea se savârşeşte tocmai în acest loc, în care este prezentă, într-un chip deosebit, mâna lui Dumnezeu. Sfinţii Părinţi ai Bisericii Răsăritene spun că, prin lepadarea voită a copilului, păcatul pătrunde în vistieriile vieţii. Chiar şi din punct de vedere raţional, ridicând o problemă ca aceasta: „suntem sau nu suntem încă în prezenţa unei fiinţe umane?”, înseamnă să prejudiciem întrebarea. Faptul în sine priveşte adevărul că Dumnezeu însuşi intenţionează să creeze o făptură omenească şi că această făptură, apărută în sânul mamei, este prin avort, în mod deliberat, privată de viaţă, iar acest lucru nici nu este altceva decât un asasinat. Orice crimă este un ultragiu adus persoanei şi trupului omenesc, nici una însă nu se aseamănă cu pruncuciderea, care secătuieşte tezaurul vieţii, distrugând familia şi ruinând neamul.