Subscriu la ceea ce ati spus mai sus insa resping termenul "pedeapsa". Dumnezeu il incearca pe om, il smereste, potrivit pedagogiei sale tainice. Dumnezeu pe toate le lucreaza asupra omului cu intelepciune, iubire si dreptate.
Dar, El nu face dreptate pedepsind, pentru ca omul i-a ranit cumva onoarea, prin pacat. Teologia romano-catolica subliniaza cu precadere acest aspect juridic. Omul cazut in pacat, este in sine aproape distrus, se afla intr-un anume sens deja in afara Vietii, pentru ca pacatul si consecintele sale sunt "pedepse" in sine, aducatoare de suferinta. De ce i-ar da Dumnezeu "lovitura de gratie", adaugand pedepse?
A vedea bolile si cataclismele ca pedepse divine unora poate le este de folos. Intr-un fel aceasta perspectiva instaureaza frica, teama sfanta de Domnul.
Dar poate mai important este sa stim ca Dumnezeu este alaturi de noi in orice suferinta, ca bolile si nenorocirile care se abat asupra noastra au un sens mai profund, ca El niciodata in viata aceata nu ne intoarce spatele, asteptandu-ne precum tatal pe fiul risipitor.
|
11.12.2010, 02:18:09
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode